Operaţiunea Charlie Hebdo, Conspiracy Theory, propagandă, contrapropagandă

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Operaţiunea Charlie Hebdo, Conspiracy Theory, propagandă, contrapropagandă

Mesaj  MIHAI BELTECHI la data de Lun Ian 12, 2015 12:44 pm

Operaţiunea Charlie Hebdo, Conspiracy Theory, propagandă, contrapropagandă

Ion Măldărescu

Aşa cum imposibilitatea explicării cu raţionamente logice a unor întâmplări neobişnuite le transformă în „fenomene paranormale“, unele aspecte ocultate ale istoriei umanităţii sunt atribuite unor „teorii ale conspiraţiei“ şi supuse ironiilor. Nu întotdeauna un asemenea raţionament este valabil, pentru că operaţiunile „discrete“ ale războiului invizibil al prezentului includ şi acţiuni perfect reale, dar ascunse cu grijă sub eticheta Conspiracy Theory. Anul 2015 a debutat, neaşteptat, sub semnul terorii şi al morţii, cu mitraliera îndreptată spre Europa. Mass media de pe mapamond au ţintă fixă atentatul de la redacţia Charlie Hebdo. Nu mi-am propus o analiză a evenimentului în sine, pentru că mi-aş depăşi competenţa. Tare aş vrea să fiu contrazis, însă până acum nici o imagine de la redacţia publicaţiei amintite nu a fost prezentată public, nici măcar una imortalizată după evacuarea victimelor. Oare numai din motivaţii profesionale sau de ordin moral? Greu de acceptat. Vizionarea uneia dintre scenele „Operaţiunii Charlie Hebdo“, prezentată la televiziune, scoate în evidenţă unele ciudăţenii care contrazic logica: operatorul care, cu un calm de invidiat în astfel de momente, a filmat secvenţa teroristă adaptând zoom-ul după cerinţele distanţei faţă de „ţintă“, fapt care ar fi permis facila observare de către „actorii“ scenei şi iminenta sa mitraliere. De asemenea, efectul împuşcării în cap a poliţistului francez – deja rănit şi căzut la pământ – este de neacceptat. Experţii în domeniu pot confirmă că un foc de armă de calibrul 7,65 executat cu o armă de asalt AK-47 de la distanţa de circa un metru ar fi avut un efect devastator asupra craniului victimei, or, în filmarea respectivă, nu se poate observa nici măcar o tresărire a victimei [1]. Nu este exclus ca focul tras înspre ţintă să nici nu fi atins capul poliţistului, ci să fi ricoşat în asfalt (a se observa momentul când teroristul a tras asupra poliţistului); nici o picătură de sânge scurs, chiar acceptând că s-ar fi utilizat gloanţe cu calibrul 5,45… De altfel, o altă filmare – pe care o consider autentică – pusă pe YouTube [2] nu concordă cu cea para-mediatizată; nu mai apare coloana de maşini staţionată, existentă în prima filmare, iar timpul derulării acţiunii este diferit; până şi poziţionarea maşinii teroriştilor arată altfel. Din motive lesne de înţeles, finalul „Operaţiunii Charlie Hebdo“ era mai mult decât previzibil: autorii asasinatelor au fost trecuţi în lumea umbrelor, de unde nimeni nu s-a mai întors şi nu au transmis mesaje. „Mortua est!“ sau, ca să fim mai aproape de subiect, „Les morts vont vite!“

Sindromul Facebook: „Je suis Charlie!“

Super-para-mediatizarea evenimentelor alimentează isteria: „După uciderea autorilor atentatului terorist din Franţa, teroarea cuprinde, se pare, întreaga Europa. De această dată, un cotidian din Hamburg, Germania, a fost în dimineaţa zilei de duminică, 11 ianuarie, ţinta unui atac cu un dispozitiv incendiar. Asta, după ce cotidianul publicase caricaturi cu profetul Mahomed preluate din revista Charlie Hebdo“ [3]. La rândul ei, Agenţia A.F.P., citată de Mediafax ne anunţă că „Un lider religios din cadrul grupării Al-Qaida în Peninsula Arabă (AQPA) a ameninţat de curând Franţa cu noi atacuri teroriste. Harith al-Nadhari, o autoritate a Sharia (legea islamică) ameninţă Franţa cu noi atacuri. «Nu veţi fi în siguranţă atât timp cât veţi lupta împotriva lui Allah, mesagerului său şi credincioşilor. Soldaţi ai lui Allah au ajuns printre voi!»“. Cu mijloace obişnuite, limita dintre adevăr şi manipulare este dificil, chiar imposibil de stabilit. Colac peste pupăză, Sindromul Facebook – pe care îl asemui expresiei franceze al lui Rabelais „Les moutons de Panurge“ (mai pe româneşte, „ca oile“) a făcut ca, după ce Joachim Roncin – director artistic şi jurnalist în domeniul muzical pentru revista Stylist – a publicat pentru prima oară mesajul „Je suis Charlie“, o puzderie de imitatori neinformaţi sau de interesaţi s-au bulucit să afişeze iresponsabil, pe reţelele de aşa-zisă socializare, „Je suis Charlie!“ E problema lor şi nu le doresc să aibă parte de un final ca al celor vizaţi, dar demonstrează elocvent rolul şi efectul manipulării, amintindu-mi şi de 16 noiembrie 2014. Ar fi multe de spus, dar, în cele ce urmează voi cita două dintre prestaţiile jurnalistice relevante. Pentru început, câteva extrase din textul profesionist al domnului general Aurel I. Rogojan, pe care îl puteţi lectura integral în revista ART-EMIS [4] nu lasă loc de comentarii:

«În contextul evenimentelor extremist-teroriste, cum au fost cele recente din Franţa, media desantează în spaţiul informaţional agenţii de influenţă, propagandă, contrapropagandă şi dezinformare, întrebuinţaţi în astfel de situaţii pentru crearea şi întreţinerea suportului public al operaţiunilor contrateroriste. Cel mai adesea, în astfel de momente canalele de comunicare publică sunt „prinse de val“ şi devin relee de intermediere şi amplificare a mesajelor oficiale, fără a preexista o convenţie în acest sens. După cum se recurge şi la folosirea suportului media specializat ca parte integrată a operaţiunilor contrateroriste. Că serviciile secrete autohtone nu sunt „pensioane pentru domnişoare şi nici mănâstiri de maici“ este loc comun. Dar de la acest adevăr universal tuturor comunităţilor serviciilor de informaţii, până la afişarea venalităţii, a cinismului şi nesimţirii parveniţilor, pe spezele serviciilor, din societatea civilă este, totuşi, o cale suficient de lungă, pentru a fi posibil şi un popas al minimei şi obligatoriei reflecţii, înainte de a ni se transmite chiar toate „învăţăturile“ reţinute de la „maeştri“, în sesiunile de instruire, ţinute în pripă prin separeurile popotelor cu firmă de restaurant de lux. […] Mai trebuie spus că nici nu era îngăduit oricui să emită judecăţi de valoare în spaţiul public, cu privire la astfel de chestiuni grave, dacă nu avea un curriculum jurnalistic solid şi un atestat că este un avizat asupra domeniului. În speţa recentă, documentarea prealabilă a producătorilor din televiziunile autohtone ar fi trebuit să includă şi lecturi istorice asupra serviciilor speciale ale Franţei. Comunitatea serviciilor secrete franceze şi structurile ei de suport operaţional nu sunt un exemplu de coeziune profesională şi nici de bune maniere. Când trebuie dat un exemplu de război fratricid al serviciilor secrete, Franţa este de departe cu un bogat palmares. […] Cauzele reale, dacă vor fi căutate, se vor identifica – după antecedente istorice cunoscute – în fricţiunile cu substrat politic existente in interiorul comunităţii serviciilor de informaţii, care ating praguri critice sub mandatele preşedinţilor de stânga ai Republicii Franceze». (General br. Aurel I. Rogojan).

Cerebrala jurnalistă Maria Diana Popescu, director la revista ART-EMIS, are multe de spus: «Francezii şi englezii ar trebui să-şi mai modereze sarcasmul vetust şi dispreţul lor faţă de alte naţiuni şi culte religioase.

În acest moment asistăm la o schimbare de paradigme: teroriştii nu mai călătoresc cu avionul spre locul vizat, ci sînt racolaţi chiar dintre cetăţenii ţărilor adoptive. Cred tot mai mult că atentatele de la Paris au şi ele o regie de Oscar, menită să unească naţiunile împotriva islamismului. Timpul foarte mare pînă la prinderea teroriştilor (48 de ore), cei nouăzeci de mii de luptători francezi incapabili să-i găsească, dar şi alte indicii: buletinul uitat în maşină – la ce i-ar fi folosit teroristului buletinul în timpul atacului? –, şi culoarea oglinzilor maşinii folosite de terorişti vorbesc de la sine. […] Regret nespus pierderea de vieţi omeneşti. Mă declar solidară cu familiile celor dispăruţi, însă, francezii ar trebui să-şi mai modereze sarcasmul vetust şi dispreţul lor faţă de alte naţiuni şi culte religioase, decît cel practicat la ei, „operele de artă“ ale celor de la Charlie Hebdo fiind edificatoare. Ar trebui să înţeleagă că valorile civilizatoare nu sînt cele impuse de marile puteri, ci acelea pe care naţiunile le moştenesc de la înaintaşi. […] Ar fi o eroare să credem că măcelul de la redacţia Charlie Hebdo a fost provocat de caricaturile deloc onorabile la adresa Profetului. Experţii în anti-terorism ai site-ului de intelligence Debka spun că locul atacului a fost ales dintr-un calcul rece: centrul unei mari capitale europene, pentru a şoca Occidentul, şi la sediul unei redacţii, pentru a provoca o reacţie masivă de solidaritate a presei din toată lumea şi, implicit, de a supra-mediatiza acţiunea.

„Primăverile eliberatoare“, blănuri de oaie pentru doctorate în terorism

Prin similitudine, să ne amintim că umoriştii emisiunii „Les Guignols d’info“ – Canal Plus Franţa au făcut repetate ironii la adresa românilor, lezînd sentimentul naţional şi bunul simţ al românilor: „sportul naţional în România“, spuneau aceştia, „nu este fotbalul, ci cerşitul; romanii au păduchi, iar Bucureşti înseamnă coş de gunoi“. Ştiu că inteligenţa lor e dată la minim, pentru că le vine din afară, mai cu seamă de la noi, dar noi am fost răbdători cu ei şi nu ne-am mîniat. Pentru că ei nu sînt cu nimic superiori naţiunii române. Naţiunea română a fost şi de rîsul nerod al umoristului francez Jonathan Lambert, cu toate că spiritualitatea românească a dat Europei, fără să cerşească, aşa cum am fost acuzaţi, destule capete luminate pe care se reazemă istoria continentului şi a omenirii. Sînt impardonabile atitudinile premeditate ale francezilor şi dispreţul faţă de alte naţiuni şi faţă de poporul român. Lambert a vrut să-l linguşească, să-l perie pe realizatorul Laurent Ruquier pentru că l-a invitat în emisiune. Spunîndu-i că-i aduce salutul suprem, a executat „salutul românesc“, cu mîna întinsă, precum cerşetorii şi rostind replica „S’il vous plait, Messieurs, Mesdames!“ Laurent Ruquier a continuat reprezentaţia, replicînd: „O să ne trezim cu Ambasada României pe cap“». Un alt actor francez, pe numele său, Jamel Debbouze, invitat la o emisiune a postului de radio Rire et Chansons, a afirmat că echipa de fotbal a Franţei ar trebui să aibă un căpitan român, care ar cerşi într-un mod plăcut: „Vă rog, daţi-mi mingea […] ca am doi copii acasă“. Deci, cine a amalgamat bunul mers al statelor lumii, încît au creat găuri negre care au înghiţit milioane de vieţi omeneşti? În numele democraţiei, cucerirea naţiunilor prin tot felul de „primăveri eliberatoare de suveranitate şi bogăţii“ şi prin îndatorare va fi declarată, mîine, poimîine, filosofie, ştiinţă, artă şi cultură universală, iar miliţienii lumii capitaliste, preocupaţi, oricît ar costa, doar să îmbrace, în funcţie de interese, cîte o blană de oaie, vor obţine doctorate în terorism». (Maria Diana Popescu).

Jurnalista Mihaela Bărbuş a publicat în Ziua Veche un text din care am extras unele pasaje, pentru că, deşi îi respect opinia, nu subscriu in integrum recentei sale reacţii cu referire la recentele evenimente derulate în Franţa. (Ion Măldărescu):

«Redactorii de la Charlie Hebdo și-au bătut joc de Creștinism și Islamism, echidistant și multicultural.

La Paris s-a întâmplat o mare tragedie. […] O societate liberă e mereu fragilă în fața barbarilor, astfel că trebuie să fie apărată mereu și integral, nu doar pe bucățele, pentru că Dumnezeu ne-a dat libertatea „la pachet“. Cu alte cuvinte, cine își bate joc sistematic și mitocănește de libertatea religioasă nu este un apărător credibil al libertății. […] Redactorii de la Charlie Hebdo nu au înțeles ce li s-a întâmplat. Cum ei nu au observat diferența dintre creștinism și islam, și-au bătut joc de ambele, echidistant și multicultural. […] Charlie Hebdo are o ironie jignitoare, grosieră și stupidă. Nu e doar lipsă de politețe, ci dispreț generalizat. […] Charlie Hebdo e o miniatură tristă a actualului comportament al Europei, un continent dominat de diverși „Charlie Hebdo“, mai mici sau mai mari, care își taie craca de sub picioare. Își bat joc de fundamentele societății în care trăiesc și deschid porțile barbarilor care stau să năpădească cetatea. Pentru că nu înțeleg că libertatea începe din domeniul ideilor și că unele idei au un foarte mare potențial de a submina civilizația. […]» (Maria Bărbuş) [5].

Un interesant comentariu pare să se muleze foarte bine pe cele prezentate mai sus este semnat de Julian Assange, fondatorul website-ului de dezvăluiri Wikileaks şi ridică semne de întrebare cu privire la atentatele din Paris. El sugerează, printre altele, că atacatorii ar fi putut fi protejaţi de serviciile secrete franceze: „Statul francez a încercat să-i prezinte drept super-eroi pe terorişti, pentru a-şi ascunde propria incompetenţă. Realitatea este ca asasinii de la Charlie Hebdo erau „împiedicaţi“, fără speranţă, şi-au lăsat în urmă cartea de identitate, s-au coordonat prin telefon şi au murit rapid. Tragedia din Paris este încă un exemplu că e nevoie de o supraveghere competentă, direcţionată, nu de supraveghere în masă“, explică acesta. Assange încheie cu o serie de întrebări legate de „eşecurile dubioase“ ale autorităţilor din Franţa, din ultimele zile. Postarea lui Assange se încheie cu un link către site-ul sau, Wikileaks, unde este postat [6]. Nu totul se reduce la Conspiracy Teory!

Spectacol sau subscriere la scenariu?

„Peste 50 de lideri ai lumii, printre care şi preşedintele român Klaus Iohannis, se află în fruntea marşului republican împotriva terorismului care a început la Paris în Piaţa Republicii, alături de alte peste un milion de persoane“. Nu ştiu când s-au adunat şi contorizat atâţia participanţi, dar citez ca-n 907: „Dacă nu-i omorâm şi nu le dăm foc […] înseamnă că nu facem revoluţie!“ [7]

Protocoalele N.W.O.

Aparent, cele ce urmează par a fi desprinse din atmosfera declanşată de evenimentele pariziene ale acestui început de an, totuşi… În 1773 (înainte de Revoluţia Franceză din 1789), pe o stradă evreiască din Frankfurt (Germania), în casa lui Mayer Amschel Rothschild (ce coincidenţă!), a avul loc o întrunire a 12 evrei bogaţi – între care se aflau şi marii bancheri Rockefeller şi Rothschild –, prilej cu care s-a emis pentru prima oară ideea de dominare a planetei şi a creării unui Guvern Mondial a unei Noi Ordini Mondiale (New World Order). Cu acel prilej s-au creionat primele măsuri, cunoscute în zilele noastre sub denumirea „Protocoalele Înţelepţilor Sionului“. Cele 24 Protocoale au fost finalizate cu ocazia Marelui Congres Secret de la Basel (Elveţia) din anul 1897 susţinut de către „părintele sionismului“, Theodor Herzl. Protocoalele au rămas secrete până când, printr-o întâmplare, au ajuns în mâinile profesorului rus, Serghei Nilus, care le-a publicat. Un exemplar al acestor planuri a fost tradus în anul 1921 de către Victor Marsden în limba engleză şi se află la British Museum din Londra. Intervenţia deputatului evreu Malone din Camera Deputaţilor, care, în anul 1906, a cerut ca Parlamentul să ordone distrugerea exemplarului s-a soldat cu un refuz categoric din partea guvernului britanic: „Ne temem că legea nu ne dă nici o posibilitate de a suprima această publicaţie“.

Henry Kissinger, fost Secretar de Stat al Administrației Americane sub doi preşedinţi, este deţinător de rang înalt în organizația B’nai B’rith, în grupul Bilderberg și în Comisia Trilaterală. Aparține Marii Loji Elvețiene Alpina, Clubului elitist Bohemian și este un membru al Cluburilor Phi Beta Cappa, Cosmos, Federal City și Century. Conectându-vă la declaraţia acestui reprezentant marcant al New World Order (N.W.O.) – Noua Ordine Mondială: „Prioritatea pentru lumea a treia este depopularea“, vă puteţi completa imaginea viitorului omenirii. La rândul său, Prinţul Charles al Marii Britanii, un alt susţinător al N.W.O., a avertizat că „Dacă omenirea continuă să crească în acelaşi ritm accelerat, atunci vom avea de înfruntat o problema monumentală“…

Se pare că instaurarea N.W.O. a început odată cu Revoluţia Franceză de la 1789. Este, de asemenea, posibil ca instaurarea N.W.O. să fi marcat o treaptă importantă odată cu Marea Revoluţie din Octombrie 1917 din Rusia, cum la fel de posibil este ca instaurarea N.W.O. să nu fie străină nici de Primul, nici de cel de-Al Doilea Război Mondial. Noaptea de 13/14 februarie 1945 când, fără motive de ordin militar şi lăsând în urmă zeci de mii de cadavre umane, Dresda a fost incinerată de bombele celor 1.400 aeronave anglo-americane pot face parte din acţiunile N.W.O. Poate, o altă etapă o constituie zilele de 6 şi 9 august 1945, când s-a produs primele bombardamente atomice din istoria umanităţii, cele de la Hiroshima şi Nagasaki… Nu este exclus să fi continuat cu Tsunami-ul din Oceanul Indian din anul 2004 şi cu marele cutremur de la Fukushima din 11 martie 2011. Realităţile trecutului nu pot fi modificate. Ale prezentului, ale viitorului, da!

Decalogul sindromului „antiterorist“ – etapa contemporană:

Auto-distrugerea celor două turnuri W.T.C. – linie de start pentru declanșarea luptei împotriva „terorismului“ (în fapt practicarea terorismului ca politică de stat).

Tsunami 2004 din Oceanul Indian.
Marele cutremur de la Fukushima, 11 martie 2011.
ISIL şi spectacolele decapitărilor demonstrative premeditat supra-mediatizate.
Prăbuşirea avioanelor companiei Malaysian Airlines.
Diversiunea ucraineană.
Recunoaşterea de către Franţa a Statului Palestinian şi riposta unui „serviciu“, expert în diversiuni prin folosirea Religiei ca pretext pentru a declanşa „scânteia“.
„Scânteia“: măcelul din Franţa, o diversiune-avertisment. Caricaturiştii au primit ceea ce meritau, deşi au plătit un preţexorbitant pentru mâzgălelile lor… Era de aşteptat ca „teroriştii“ neglijenţi, care-şi uită cărţile de identitate în maşină să fie eliminaţi înainte de a putea vorbi.
Finalizarea diversiunii: asmuţirea țărilor împotriva Islamismului.
Finalizarea diversiunii: asmuţirea țărilor împotriva Islamismului.
Ținta reală: depopularea planetei, conform recomandărilor „Dacă nu-i omorâm şi nu le dăm foc conacelor, înseamnă că nu facem revoluţie!“ „Licuricilor“ N.W.O.
Mă întreb dacă atacul „terorist“ de la Paris nu se vrea un pretext, o reeditare a acţiunilor din Sarajevo și din Regiunea Sudetă (debutul celor două conflicte mondiale)? Vom trăi şi vom vedea.

—————

[1] https://www.youtube.com/watch?v=i-FFx7Xy0Uo&bpctr=1420974481

[2] https://www.youtube.com/watch?v=Ze0xwetpd78

[3] http://adevarul.ro/international/europa/nou-atentat-terorist-ziar-german-publicat-caricaturi-mahomed-charlie-hebdo-fost-vizat-atac-1_54b220db448e03c0fd7d7475/index.html

[4] http://www.art-emis.ro/analize/2681-teroristii-media-servici-secrete-si-politica.html

[5] http://www.ziuaveche.ro/opinie/dumnezeu-sa-i-ierte-sunt-victime-nu-eroi-257644.html/

[6] document secret, din 2011, despre implicarea marilor puteri in conflictul din Siria.
[7] Ibidem, 4

11 ianuarie 2015

Sursa: http://www.art-emis.ro/analize/2682-operaiunea-charlie-hebdo-conspiracy-theory-propagand-contrapropagand-i-dezinformare.html
avatar
MIHAI BELTECHI

Mesaje : 136
Data de înscriere : 22/08/2014

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Charlie Hebdo and the Hypocrisy of Pencils

Mesaj  MIHAI BELTECHI la data de Lun Ian 12, 2015 12:54 pm

Charlie Hebdo and the Hypocrisy of Pencils
http://www.informationclearinghouse.info/article40680.htm#
&
https://sites.google.com/site/inluntrealuicaron/charlie-hebdo-and-the-hypocrisy-of-pencils
avatar
MIHAI BELTECHI

Mesaje : 136
Data de înscriere : 22/08/2014

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum