Taxe statale de protecţie, preşedinţi de plastilină şi lovituri de stat

http://www.meridianul.com/Opinii.htm
&
http://otelmusetel.blogspot.ro/2015/01/taxe-statale-de-protectie-presedinti-de.html
de Maria Diana Popescu, Agero, Germania
Atacul terorist asupra săptămînalului Charlie Hebdo (la rîndul său, un purtător de „arme” instigatoare) scoate la iveală practici absconse ale politicii externe franceze. Dar să vedem cum stau lucrurile în prezent cu Franţa colonială şi ce socoteli de stat are în lumea africană. Mawuna Remarque Koutonin, jurnalist la „Silicon Africa”, face dezvăluiri inedite cu privire la problemele care dau bătăi de cap ţărilor africane din fostul imperiu colonial francez. Paisprezece ţări africane (Benin, Burkina Faso, Guineea Bisau, Coasta de Fildeş, Mali, Niger, Senegal, Togo, Camerun, Republica Central Africană, Ciad, Congo, Guineea Ecuatorială şi Gabonul), pe lîngă faptul că sînt ţări plătitoare de taxe către instituţii şi companii din Hexagon, sînt obligate de Puterea de la Paris, printr-un „pact colonial”, să-şi depună 85% din rezerva lor externă într-o bancă centrală franceză, aflată sub controlul Ministrului de Finanţe din Hexagon. Situaţia pare fără ieşire, dat fiind faptul că politicienii şi oamenii de stat ai ţărilor menţionate, oponenţi ai măsurilor economice abuzive ale Franţei, sînt îndepărtaţi sau anihilaţi prin şantaj şi violenţă. Potrivit respectivului „pact colonial”, Franţa are prioritate absolută în cumpărarea resurselor naturale de pe teritoriul unei foste colonii. Doar după refuzul Franţei, cele paisprezece ţări pot căuta alţi parteneri. Companiile franceze şi-au impus pe teritoriul acestor state o poziţie de lider absolut, deţinînd majoritatea serviciile publice (apă, electricitate, telefonie, salubritate etc).
„În ultimii 50 de ani, 67 de lovituri de stat au avut loc în 26 de ţări din Africa, 16 dintre ele, foste colonii franceze”
În anul 1958, cînd Sekou Toure din Guinea a decis ieşirea ţării sale de sub tutela Franţei, administraţia franceză din statul african, intrigată de decizie, a distrus ceea ce Guineea construise: spitale, şcoli, edificii, clădiri publice administrative etc. Mesajul era evident: dacă mai îndrăzniţi să doriţi ieşirea de sub tutela Franţei, veţi plăti un mare preţ. După demonstraţia de forţă a Franţei, statele africane din imperiul colonial francez s-au resemnat. „Primul care a găsit o soluţie de compromis”, consemnează Mawuna Remarque Koutonin, jurnalist la „Silicon Africa”, a fost Sylvanus Olympio, preşedintele Republicii Togo. El fost de acord să plătească Franţei o taxă anuală pentru a-i fi protejate aşa-numitele beneficii din timpul administraţiei franceze. „În 1963, taxa pentru „datoria colonială” a Republicii Togoreprezenta 40% din bugetul ţării africane. Numeroase state africane au fost obligate să aleagă varianta plătirii unei taxe, din cauza pericolului reprezentat de sprijinul Franţei pentru acei actori politici al căror scop era preluarea puterii pentru susţinerea influenţei franceze şi plata taxelor către Hexagon. Sînt numeroase exemplele de „susţinere” franceză a statele africane fără stabilitate, prin iniţierea şi sprijinirea unor lovituri de stat. „Silicon Africa” scrie că „în ultimii 50 de ani, 67 de lovituri de stat au avut loc în 26 de ţări din Africa, 16 dintre ele, foste colonii franceze.
Libertate de exprimare prost înţeleasă, prin atentate împotriva libertăţii religioase a omenirii
Atacurile asupra obscurului, pînă mai ieri, săptămînal umoristic din Franţa, bine rînduite de către poliţaii planetei şi aliaţii ei, pentru a obţine efectul dorit, adică instaurarea unei atmosfere de panică şi teroare în Franţa şi în Europa, au dus la creşterea popularităţii unei fiţuici vulgare, care defilează pe linia absurdului pornografic şi în mod sigur la comandă. Conform ziarului „Liberation”, săptămînalul Charlie Hebdo, purtător de „arme” scandaloase, care pînă la atentatele programate de la butoanele guvernului mondial, apărea într-un tiraj modest, în urma mediatizării evenimentului sîngeros, a ajuns să fie tipărit în trei milioane de exemplare. Săptămînalul care a transformat libertatea presei în atacuri violente asupra libertăţii religioase a omului, a beneficiat de donaţii băneşti, şi cred că trebuie să fii într-o ureche ca să sponsorizezi nişte caricaturişti lipsiţi de talent real (care au iscat un scandal sîngeros în Europa), astfel ca mîzgăliturile lor să aţîţe în continuare şi să batjocorească simbolurilor sacre ale omenirii. Sponsorii care au bravat pe latura senzaţionalului ar fi trebuit să-şi îndrepte atenţia spre lumea a treia, unde se moare pe capete din cauza inaniţiei, a bolilor, şi lipsei apei potabile. Jurnaliştii de la Charlie Hebdo calcă pe cadavrele colegilor şi comit, în continuare, în numele libertăţii de exprimare prost înţelese, atentate împotriva libertăţii religioase a omenirii. Dacă vom cîntări cele două libertăţi – libertatea de exprimare prin batjocorirea religiilor şi a divinităţii şi libertatea omului de a crede şi apăra cu sfinţenie ceea ce ei consideră sfînt şi intangibil, balanţa va înclina, în mod cert, spre libertatea religioasă. Şi... apropos de terorism şi imparţialitate: pentru omenii nevinovaţi, masacraţi în Nigeria în acelaşi timp cu jurnaliştii parizieni, aproape nicio reacţie oficială internaţională. Ei nu contează! Nu merită un marş al solidarităţii! Alo, O.N.U., Washington, Tel Aviv, Londra... se-aude?
Un preşedinte de plastilină în faţa Departamentului de Stat al S.U.A.
Nu cred în conspiraţii ieftine, dar am certitudinea că atentatele de la Paris au fost un fel de „11 septembrie 2011”. O palmă dată Franţei cu sprijinul Puterilor din umbră, cu acceptul acesteia şi cu propria jertfă de sînge. Sînt împotriva războaielor, violenţei şi morţii şi nu mă înghesui să-i felicit pe ziariştii francezi, care continuă să pună paie pe focul sacru al altor civilizaţii, călcînd pe cadavrele colegilor, crezînd că ei fac parte dintr-o naţiune superioară. Problema gravă e că nimeni nu mai poate întoarce spatele marilor puteri din umbră. Niciun stat nu mai are voie să părăsească de capul lui cîmpul de luptă, confruntările de pe glob facînd parte din regii reale pe care nicio naţiune nu le poate nega şi nici stopa. Unchiul Sam şi aliaţii au mers prea departe şi nici măcar lor nu le-a mai rămas loc de întors.S.U.A se va folosi fără rezerve şi de preşedintele Iohannis, vizita duducăi Victoria Nudelman-Nuland n-are cum să fie o excursie de dragul florilor de măr din România. Obligatoriu, Preşedintele nostru valucra la ceea ce a lăsat neterminat Băsescu. Am avut doar preşedinţi de plastilină în faţa Departamentului de Stat American şi în faţa organismelor de cămătari internaţionali.
Ajutat şi iniţiat de ciobănimea din politică va continua maratonul împrumuturilor pentru a cumpăra avioane şi arme la mîna a doua şi a treia, ca să „subvenţioneze” afacerile marilor corporaţii americane. E musai să cumpere cineva şi avioanele uzate ale americanilor, casarea acestor tinichele ar aduce pierderi uriaşe pentru ei. Cum România a cumpărat fregatele propuse pentru casare ale englezilor, acum au sosit în Ţară vechiturile obosite de război ale S.U.A., cu toate că după cinci mii de ore de zbor şi staţionări de ani de zile în hangare străine, avioanele F-16 ar trebui scoase din uz sau refăcute în proporţie de 80%. Vor reabilita ele statutul României, singura ţară membră a N.A.T.O. care, practic, nu mai are aviaţie militară? Întrebarea cochetează cu imposibilul.
Corupţia şi mafia autohtonă îşi vor pune noi măşti şi vor organiza alte reţele greu de depistat şi de stîrpit
Aveţi puţintică răbdare şi vă veţi convinge. Şi în următorii ani de mandat prezidenţial se vor vinde pe uncovrig resursele încă nevîndute ale României şi se va pune la zid cu ajutorul justiţiei tot ceea ce nu este pe plac şi de folos Departamentului de Stat American. Munţii, pădurile, cîmpiile Patriei Române se vor vinde la fel de simplu. Corupţia şi mafia autohtonă îşi vor pune noi măşti şi vor organiza alte reţele greu de depistat şi de stîrpit. Şi nu vorbim de o mafie care doar va face preş legile, va înstrăina resursele Ţării, deturnînd sume astronomice, ci de o mafie cu reacţii violente, şantaj, ameninţări şi presiuni. Românul tot de azi pe mîine o va duce, tăcînd şi îndurînd, pentru că, să ştiţi, modalităţile prin care sînt controlate şi influenţate mulţimile nu sînt poveşti. În lumea ocultă a preşedinţiei româneşti, de-a lungul sfertului de veac de tragere în ţeapă a poporului, s-au predat, ca de la camarad la camarad, ştafete oneroase, care au dăunat extrem de mult României, şi pe care preşedintele în exerciţiu le urmează cu sfinţenie, prezent în toate. La americani, în vizită, drepţi! Cînd Victoria Nudelman a avenit la noi, tot, drepţi. La sediul N.A.T.O., drepţi! Atîtea lucruri bune a făcut pentru români şi atîtea texte ne-a citit de pe hîrtie, încît am ajuns să fiu mîndră că nu mai avem un preşedinte jucător, ci unul cititor, care doreşte să conducă Ţara prin intermediul feisbucului, o uriaşă magazie virtuală cu lucruri stricate, obsedaţi, torturi, înmormîntări, silicoane, politicieni puşcariabili, plăcinte, criminali, manele, surcele, prostituţie, politică, anunţuri de sinucidere, un talcioc cu un număr extrem de mare de tarabe cu chilipiruri umane, spălătorii de rufe, lenjerii intime pe sîrmă, o magazie ticsită cu lucruri pestriţe, aruncate halandala: de la data naşterii, oliţa de noapte şi prima relaţie sexuală, pînă la numărul de la pantof. O reţea creată special pentru a manipula mintea şi timpul celor cu un fond de natură descoperit.
Citatul din Eminescu, prea greu pentru Preşedinte!
Ca să fim la zi cu isprăvile, nu trebuie să trecem cu vederea mesajul Preşedintelui Klaus Iohannis la împlinirea a 165 de ani de la naşterea Poetului Nepereche, Mihai Eminescu, ocazie în care a folosit în mod trunchiat un citat din publicistica eminesciană. În mesajul video postat pe reţeaua de socializare, Klaus Iohannis citeşte şcolăreşte, cum ne-a obişnuit, un fragment dintr-o ediţie a „Operelor complete”, dar, probabil, la sfatul eminenţilor consilieri, a sărit peste cîteva cuvinte, astfel schimbînd complet sensul mesajului, transformîndu-l într-o critică dură la adresa liberalilor, făcută în 1881 de către Mihai Eminescu. Pe iubitorii Poetului Nepereche, jurnalistul Marius Albin Marinescu îi informează, ca răspuns la mesajul gafant al Preşedintelui din 15 ianuarie, că „Iohannis a evacuat, printr-un testament declarat fals de către criminalişti, cunoscuta Librărie Mihai Eminescu din Sibiu, chiar la 15.01.2001, cînd în incinta librăriei se omagia ziua poetului naţional, aducînd chiriaşi cu dare de mînă, printre care şi o bancă de renume, care i-a plătit 60.000 de dolari, reprezentînd chirie anticipată pe trei ani. Timp de şase ani, pînă cînd justiţia braşoveană a demascat impostura, Klaus Johannis, pe atunci „primarele” Sibiului, şi familia lui, au deţinut ilegal două imobile, unul fiind al fostei librării Eminescu, de pe urma cărora au încasat sume uriaşe de bani. Impostura a fost dezvăluită pentru prima dată de doi ziarişti sibieni, Marius Albin Marinescu şi Dan Tomozei, care au avut de pătimit de pe urma curajului lor, scrie site-ul 9 AM News. Cînd va fi obligat Klaus Johannis să restituie banii obţinuţi timp de şase ani din chiriile care s-ar fi cuvenit statului român, proprietarul de drept al imobilelor, se întreabă jurnalistul Răzvan Savaliuc? La „sfîntul aşteaptă”, domnule !
www.agero-stuttgart.de