Tia Șerbănescu: Franctiror

Cei care au băgat guvernul în depresie (chiar de ziua acesteia) au fost francii elvețieni a căror cotație a crescut atât de mult încât cei 75.000 de români care au luat credite de la Bănci în această monedă s-au trezit cu ratele dublate. Ca să nu rămână singur cu franctirorii, premierul Ponta a apelat la celelalte partide și îndeosebi la PNL, invitându-i pe dna Gorghiu și pe Blaga, „să ne așezăm la masă” pe cinci teme esențiale (Codul electoral, masterplanul de autostrăzi, legile siguranței, Constituția și criza francului) pentru a realiza un consens căci dacă pact nu e, nimica nu e: „cred că în 2015 trebuie să luăm decizii consensuale, o decizie care nu e asumată de toată lumea nu va avea succes”. Te întrebi ce rost mai are guvernul. Doar să împartă posturi.
Dacă UDMR și PPDD au răspuns imediat chemării – fomiștii ăștia nu refuză niciodată o invitație la masă -, dna Gorghiu a refuzat net amintindu-i lui Ponta că „nu e președinte ca să se erijeze în mediator”, că PNL nu vrea să fie implicat în eșecul masterplanului și că discuțiile respective pot avea loc în Parlament și nu prin consens de tip comunist. Ponta nu s-a supărat. De când s-a pocăit („nu obișnuiesc să răspund la insulte”), premierul își ia aere de victimă: ar fi întors și celălalt obraz dacă-l avea. Așa că a regretat că a fost insultat, dar a acceptat propunerea PNL privind adoptarea legii insolvenței personale.
[...] vremea lui Ponta se apropie de final. Are prea multe uscături: în procesul retrocedărilor ilegale de păduri către Paltin Sturdza, eminența cenușie a PSD, Hrebenciuc, și-a recunoscut parțial faptele. Rătăcind prin pădurea de argint, dl. Năstase s-a bucurat de umbra lui Paltin care i-a plătit fiului său Mihnea studiile liceale în Elveția. În franci elvețieni. Dovadă că nu mai poți avea încredere în niciun franc: câtă franchețe, atâta tristețe.
Trist dar adevărat, Vanghelie, coautor la noul PSD – un fel de almanahe cu caricaturi din diverse partide – care a lăsat PSD București cu o datorie de 78 mld lei, l-a amenințat pe Dragnea că „dacă mă supără, o să spun mai multe”. Un tăciune și-un cărbune, hai Vanghele, zi și spune. Să vedem dacă e ceva ce nu știm.