SCRISORI DIN GERULIA
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I - II -III)

In jos

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I - II -III) Empty LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I - II -III)

Mesaj  Admin la data de Mar Feb 10, 2015 9:30 am

Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii  şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator:

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I)



                                                 „Peţitorii” României…



În tragicele comedii cu mari erori ale istoriei, atât de nocive în cunoaşterea realităţilor evenimenţiale, „personajul” Lászlo Tökes nu este un accident, o întâmplare nefericită… El este expresia contemporană cea mai fidelă, apoteotică, a tuturor tökéşilor care, de-a lungul istoriei însângerate a românilor din Transilvania, şi-au făcut un „titlu de nobleţe” ca să îşi manifeste sentimentul de antiromânism printr-o exacerbată atitudine de ură, minciună, sfidare şi violenţă! Originea atitudinii lor, nefaste europenilor, a început din anul 896, odată cu aşezarea lor în Câmpia Panoniei, când şi-au atacat populaţiile vecine, reuşind ca, în secolul XIII, să devină „stăpânii” în teritorii din Slovenia, Croaţia, Slovacia şi Transilvania. Dominaţia lor primitivă, care se doreşte perpetuată chiar şi acum, într-o Europă ce se vrea unită, nu a lăsat în urmă doar teroarea asiaticilor unguri asupra unor populaţii nevinovate, paşnice, ci şi „năravul” de a le mai lua în stăpânire încă o dată, sub pretextul refacerii „Ungariei Mari”, nu contează că maghiarii din „Noua Ungarie” nu ar mai rămâne nici măcar într-un procent de 50 % per total (numai românii ar reprezenta, fără sârbii, croaţii, slovacii şi austriecii revendicaţi din „teritoriile maghiare”, circa 27%)! Dar, pentru unguri, nici nu contează că, peste noapte, ar deveni o minoritate „stăpână” peste o majoritate multietnică! Ceea ce contează, indiferent de mijloacele folosite, este ca scopurile lor iredentist-şoviniste să se întâmple într-o zi „măreaţă”! Pentru această zi, fără să îşi dorească o clipă de odihnă, lucrează cu zel nesăbuit Oculta din spatele pionului L.T. Şi L.T. şi Ungaria sunt, de fapt, calul troian pe care S.U.A., vârful de lance al finanţelor iudaice suprastatale, se foloseşte în sud-estul Europei prin manipularea capitalului în „ajutorări” preferenţiale (Ungariei i s-au şters datoriile)… Obiectivul central, urmărit de „actori din umbră”, constă în intenţia redefinirii graniţelor. Iată ce scria, la 16 nov. 1997, prestigioasa publicaţie britanică „The Economist”: „Problema adevărată este că graniţele contemporane nu reflectă realitatea. Zonele ungureşti ale României şi părţile vestice ale Ucrainei se află în regiuni diferite din punct de vedere istoric şi cultural. Poate că o parte din România şi o parte din Ucraina ar trebui alocate Europei centrale, iar părţile de est  ale acestor ţări să fie abandonate, într-adevăr, Estului”!

„Proiectul” în cauză, nedeclarat oficial explicit, vizează bineînţeles o ţară frumoasă şi „ispititoare” precum este România. Care, nu-i aşa?, este numai bună de stăpânit! Nu contează că România nu este, cum ni se spune nouă, ca să plecăm mai repede din ea, o „ţară ca afară”! Faptul că nici o ţară nu este ca România, adică o comoară cu resurse inepuizabile, ne-o dovedeşte minunea conform căreia, de două mii de ani, tot fură străinii din ea, iar bogăţiile ei în loc să scadă sporesc, graţie lui Dumnezeu!

Tot graţie lui Dumnezeu este şi aspectul că, în ciuda vitregiilor vremii, duşmanii au clacat în faţa noastră, ba unii chiar şi-au primit pedepsele cuvenite, fără să mai apuce să vadă cum neamul lui Eminescu rămâne în picioare! Dar hidra, cea cu multe capete, din care unul este L.T., s-a „trezit” ca să ne „sperie” din nou cu fantoma asupririi ei nevolnice… Şi ar vrea să ne şi scoată, cu orice chip, din istorie! Mai întâi, „metodic”, ne-au scos din manualele de istorie din clasa a XII-a „rădăcina” noastră geto-dacă, lăsându-ne „originea” romană! Acum însă ne atacă latinitatea, în aşa fel încât asupra formării noastre ca popor să poată plana misterul şi noi să părem nişte venetici pe aici… Astfel se exprima marele nostru istoric, reputatul academician clujean David Prodan, cel care a avut dorinţa ca, la propria lui înmormântare, să nu vorbească nici unul dintre colegii lui de la Universitate: „Cel mai mare popor din această parte, rămas fără identitate, fără patrie. Originile daco – romane – legendă, ubicuitate: o mare enigmă. Ungaria jură că suntem balcanici, bulgarii că suntem carpatici. Ba ungurii că suntem fără patrie dată, rătăcitori cu turme. Iar acum ne contestă latinitatea! Ne caută şi alte origini, alte patrii… Ţi se pare cel puţin ciudat: un popor categoric migrator numeşte migrator pe altul categoric sedentar. El vine însă cu un titlu superior de nobleţe: de cuceritor cu sabia şi violenţa calului faţă de blândeţea boului şi a oii, cucerirea aceasta care nu poate fi decât efemeră şi discutabilă” („Transilvania şi iar Transilvania”, pg.10)! Prin această acţiune a lor, concentrată şi deliberată, ocultiştii istoriei vor să ne facă să înţelegem că, pe nobilul pământ al României, „locuit” înaintea românilor de către evrei şi unguri!, românii nu ar fi altceva decât un neam de pripas şi fără temei de a avea ceva pretenţii… Chiar sub ochii noştri, nişte mistificatori de teapa lui L.T. ar vrea să ne fure pământul de sub tălpi şi patria din inimi…



                                      „Calul troian” al AVO …



Prin denaturarea realităţii din relaţiile româno-maghiare, în scopul falsificării integrale a istoriei Transilvaniei, Lászlo Tökeş a prezentat în exterior România ca pe o ţară nedemocratică şi a influenţat marile puteri să adopte în atitudinea lor ostilitate faţă de interesele noastre naţionale. El s-a născut la Cluj, la 1 aprilie 1952, într-o familie de maghiari în care tatăl, Istvan, avea să deţină funcţia de profesor la Institutul Teologic Protestant. De la tatăl său, care s-a pus în slujba horthysmului încă din septembrie 1940 când a şi părăsit studiile din Elveţia ca fie complice la un regim soldat cu masacrarea de către maghiari a peste 1000 de români din Transilvania, moşteneşte L.T. „gena” iredentistă a uni antiromânism obsedant. Studiile şi le-a făcut, între 1971-75, la Institutul Teologic Protestant. După absolvirea lor, a „păstorit” pe reformaţii din Braşov atât de „bine” încât, din 1975, s-a „remarcat” printr-un caracter duplicitar, prin „tatonări” cu Securitatea, finalizate cu mutarea la Dej, în 1976, unde şi-a „desăvârşit” tatonarea cu… prea-reformatele de acolo. Indisciplina lui, sesizată de ierarhia religioasă reformată, avea să fie sancţionată cu două mutări disciplinare: în 1982, a fost trimis în comuna Sâmpetru de Câmpie, iar în 1986 i s-a fixat un loc de „pastoraţie” tot în spaţiul rural, unde de altfel nici nu a vrut să meargă! Între cele două decizii de mutare disciplinară, în 1984, L.T. a fost scos din „pastoraţie” pentru refuzul său de a se subordona pe linia confesiunii reformate. Refuzul său a fost făcut într-un context în care, implicându-se ca scriitor la revista maghiară clandestină „Contrapuncte” (1981-82), avea să fie monitorizat, din 1986, de ofiţerii Comandamentului de luptă contra revizionismului şi extremismului iredentist maghiar din Direcţia I a D.S.S. Ca să inducă mai uşor în eroare exteriorul României, la cel mai înalt nivel decizional, el a pozat în „victimă” a regimului ceauşist, pe fondul în care deja diplomaţia revizionistă a Ungariei „sufoca” România, reuşind astfel să câştige „bunăvoinţa” Senatului S.U.A., prin demersul pe care Comisia de Relaţii Externe l-a făcut pe lângă autorităţile române (ierarhia reformată l-a degrevat, între 1984-86, din calitatea de „pastor”)! „Problema” lui religioasă, grefată pe un „ambalaj” politic, ce se convenea de minune intereselor S.U.A. de a scăpa de Ceauşescu, nu şi-a rezolvat-o nici după ce, în 1986, a redevenit „pastor” la Timişoara!

Criticile lui, religioase şi politice, „raportate” Budapestei printr-o scrisoare, unde menţiona cât de prigoniţi sunt ungurii din România, l-au pus într-o situaţie conflictuală cu ierarhii reformaţi ai Timişoarei şi a fost implicat într-un proces al cărui termen de evacuare (la Mineu, în Sălaj) fusese fixat pe 15 decembrie 1989! El a ţinut cu tot dinadinsul nu doar să nu plece din Timişoara, dar să şi sfideze decizia definitivă a unui tribunal românesc, tocmai pentru că fusese monitorizat în reţeaua serviciului secret al Ungariei, AVO (motiv pentru care col. Ioan Ruşan, fostul şef al Compartimentului anti – STASI din U.M. 0110 a D.S.S., a susţinut ulterior că ar fi trebuit să fie demis din funcţia lui de europarlamentar), ca agent maghiar remunerat pentru diferite „servicii” (adjunctul Securităţii Timiş, col. Radu Tinu, a descoperit la doi agenţi ai AVO, care părăseau România în 1989, o chitanţă de mână semnată de L.T. din care reieşea că a primit suma de 20.000 lei)! În această situaţie, hungaristul L.T. ar fi trebuit să fie judecat de Statul Român pentru spionaj şi trădare de ţară, două capete de acuzare care evidenţiau caracterul unui om periculos şi mincinos (o vreme a tăgăduit colaborarea lui cu D.S.S., dar în cele din urmă i s-au găsit nişte note informative edificatoare: însă dosarele lui L.T. se „ascund” în zâmbetul complice al „confratelui” său  cu pseudonim maghiar, Imre Asztaloş, alias Virgil Măgureanu, şeful S.R.I. timp de 9 ani)!

Ridicarea în „slăvi” propagandistice a lui L.T.  a fost „executată”, sub auspiciile Revoluţiei Române din 1989, tocmai pentru a i se crea această „aură” de „erou” (fals) al libertăţii, adevărului şi dreptăţii. În realitate, în 15 decembrie, falsul revoluţionar a ieşit de câteva ori la fereastra casei sale, asigurându-i pe cei prezenţi că totul este în regulă şi pot să plece liniştiţi acasă! Abia în ziua următoare, pe 16 decembrie, revoluţionarii (în marea lor majoritate români) au început să protesteze pe străzi, în timp ce „eroul revoluţiei” nu a făcut nici măcar un singur pas sub rafalele gloanţelor ucigaşe (el a fost evacuat la Mineu, sub escorta Miliţiei)! Imaginea fantastică a lui L.T. a fost creionată exagerat de mass-media externă, cea atât de tendenţios implicată în interpretarea evenimentelor din România, în condiţiile în care acesta a fost cooptat de Ion Iliescu în C.F.S.N. adică la conducerea României, după care, ca „simbol” al Revoluţiei, s-a dus peste tot în lume, ca să ne denigreze, pe cheltuiala Statului Român! În rest, parcă nici nu mai contează că s-au „sărit” toate treptele inerente pentru a putea ajunge episcop de Oradea (1990), iar apoi europarlamentar – în 2007 (independent), în 2009 (pe listele U.D.M.R), în 2014 (pe listele Fidesz) şi, între 2010-12, a mai fost şi… vicepreşedintele Parlamentului Europei!

Cu ură faţă de români şi de România, în dezacord fiind cu concepţia de Europă unită, L.T. şi-a folosit fără nici un fel de scrupule „renumele” şi autoritatea ca să „justifice” în chip calomnios politica segregaţionistă a maghiarilor din România (pe temeiul căreia Transilvania ar dori să fie anexată, prin „arbitraj” internaţional, Ungariei)!

                                                                            Costel NEACŞU,

                                                                                     Liga Scriitorilor din România,

                                                                                  Uniunea Ziariştilor Profesionişti

http://www.justitiarul.ro/laszlo-tokes-mistificatorul-i/


Ultima editare efectuata de catre Admin in Joi Feb 19, 2015 3:27 am, editata de 1 ori
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 1937
Data de înscriere : 03/02/2013

https://scrisoridingerulia.forumgratuit.ro

Sus In jos

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I - II -III) Empty LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (II)

Mesaj  Admin la data de Lun Feb 16, 2015 7:23 am

http://www.justitiarul.ro/laszlo-tokes-mistificatorul-ii/
@
https://sites.google.com/site/gandurifurioase/laszlo-toekes-mistificatorul-ii
Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator:

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (II)



Ungaria revizionistă atacă din nou!



Scoaterea lui Lászlo Tökes la „înaintare”, într-un cadru mai amplu care prevede dezmembrarea teritorială a României, a venit în întâmpinarea rolului pe care Oculta mondială, interesată să îl scoată din joc cu orice preţ pe preşedintele naţionalist Ceauşescu, l-a avut prin intenţia axei C.I.A-K.G.B (via A.V.O. şi MOSSAD) de a incita Ungaria împotriva României! „Momentul prielnic” al planului de destabilizare, prin care forţe externe sugerau explicit „necesitatea” secesiunii comunităţii maghiare din Transilvania, cu toate că Ungaria acuza „grave” încălcări ale drepturilor minorităţii maghiare din România încă de la semnarea în 1975 a tratatului de la Helsinki, s-au amplificat vizibil în vremea tandemului prezidenţial Bush-Gorbaciov…Trădarea României mai ales de către Occident, în numele unei „intervenţii diplomatice” menite să „apere” mult-trâmbiţatele „drepturi” reclamate în mass-media externă de L.T., nu era o noutate pentru ţara noastră: istoricii adevăraţi ştiu prea bine cum am mai fost traşi pe sfoară prin „aranjamentele” oficiale de la Berlin (1878), Spa (1920), Moscova (1939), Viena (1940), Yalta – Postdam (1945), Malta (1989)… Aşa se face că preşedintele Ceauşescu, ajuns prin abilitatea lui nativă un mediator internaţional stânjenitor, în timp ce viaţa românilor se deprecia cu concursul generos al marilor puteri, a fost realmente „încolţit” în 1989 cu precădere pe problematica diferendului româno-maghiar: U.R.S.S. se dezicea de el prin vocea lui Gorbaciov, care facilitase întâlnirea lui Ceauşescu la Bucureşti cu ministrul de externe maghiar secesionist Gyula Horn; S.U.A. îşi manifestase „simpatia” administraţiei Bush faţă de segregaţionistul L.T., invitat la Washington o dată cu vizita efectuată în România postceauşistă de secretarul de stat american Backer: Franţa luase partea Ungariei în diferendul cu România, prin glasul preşedintelui Mitterands; Iugoslavia fructificase şi ea tensiunea diplomatică dintre Bucureşti şi Budapesta, ca să revendice Banatul prin conducerea duală Loncear-Dizdarevici; Ungaria recursese la toate manevrele posibile ca să pretindă autonomia Transilvaniei şi apartenenţa ei la Ungaria, prin atitudinile extremiste ale preşedintelui Arpad Göncz şi prim-ministrului Károly Grosz… Efectiv o „întreagă lume” se grăbea să îi cânte în strună Ungariei, în pretenţiile ei bazate pe revizionism, rasism şi ură faţă de România, ca o ţară ai căror locuitori de sorginte asiatică au fost scutiţi de la plata datoriilor şi preferaţi să intre înaintea noastră în N.A.T.O şi U.E.! În „capcana” pe care Ungaria a întins-o în 1989, în vederea internaţionalizării problemei maghiarilor din Transilvania, sub pretextul că această zonă geografică ar trebui să fie un „spaţiu de complementaritate”, au căzut şi câteva „cozi de topor” ale intelectualităţii româneşti, incapabile să înţeleagă scopul ascuns al Declaraţiei de la Budapesta („noi, ungurii şi românii … considerăm că Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi ar trebui să devină un model de pluralism cultural şi religios”): Mihnea Berindei (fiul academicianului Dan Berindei), Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea), Ion Vianu (fiul lui Tudor Vianu), Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionesco … De naivitatea unora ca aceştia s-a folosit, ca să-i convingă pe români şi străini de „beneficiile” unei noi ordini separatiste a Transilvaniei, atentatorul numărul 1 al ordinii de drept a României democratice şi suverane: Lászlo Tökéş …



Marele Provocator



Nici nu s-a terminat bine Revoluţia Română din Decembrie 1989, prin al cărei ecou internaţional AVO i-a confecţionat lui Lászlo Tökéş o imagine propagandistică de „personalitate-simbol”, de „largă notorietate”, că acest Mare Provocator din ierarhia reformată, „uitând” că Decalogul interzice furtul, minciuna şi pofta către tot ce este al semenului, şi-a început în exteriorul României acţiunea antiromânească cu o violenţă iredentistă unică în Europa! Astfel, din postura sa de campion internaţional al defăimării României, folosindu-se de minciuni prin care să „justifice” desprinderea Transilvaniei de România şi intrarea acesteia în sfera de influenţă a Ungariei „prietene”, Tökéş a făcut tot ce este posibil ca să dezinformeze oficialităţile S.U.A., Canadei, O.N.U., U.E. etc. S-a mers până acolo încât, nu contează că acţiunea lui putea să degenereze într-un război civil (interetnic) la Tg. Mureş, în ziua de 16 martie 1990 a cerut preşedintelui american Bush să nu acorde României clauza naţiunii celei mai favorizate, iar la O.N.U. a invocat sprijinirea comunităţii maghiare din Transilvania pentru obţinerea autonomiei teritoriale şi oficializarea limbii maghiare! El devenea aşadar „vârful de lance” al neorevizionismului maghiar în Europa, un fel de „fitil” prin care se poate aprinde „butoiul cu pulbere” al U.E., falsificând grosolan realităţile interetnice din istoria Transilvanie: prea uşor s-a lăsat incitată comunitatea maghiară din Transilvania, beneficiară a aceloraşi drepturi ca şi românii, să îşi dea votul unor lideri care niciodată nu au acceptat drepturi egale cu românii şi nu au vrut să trăiască laolaltă cu românii… în România! Cu ochii lor aţintiţi permanent la semnalul venit prin „portavocea” L.T., via Budapesta, o bună parte a maghiarilor din ţara noastră au început să rezoneze din ce în ce mai intens cu ideea că nu pot să trăiască o viaţă prosperă deoarece apartenenţa la România îi dezavantajează! „Soluţia” vieţii lor „civilizate” ar fi, pentru ei, să joace pe „cartea Budapestei”! Şi astfel, cu năravurile unor inşi de teapa lui L.T., maghiarii au început să îi trateze tot mai nefavorabil pe români, până la alungarea lor din judeţele Covasna şi Harghita! S-a ajuns să fim percepuţi în lume ca o naţiune nu de persecutaţi, ci de persecutori: noi românii suntem, după delirul eurodeputatului L.T., autorii unor „ample campanii de genocid şi etnocid”! Ca să dovedească „cruzimea” de care dăm dovadă faţă de maghiari, după ce un sfert de secol ne-au condus fără să respecte Constituţia ţării în care trăiesc, capetele înfierbântate ale unor maghiari au şi atins limitele tristei performanţe de a ne denigra cu o „mostră” incredibilă de … „purificare” etnică: l-au prezentat pe cetăţeanul român Mihăilă Cofariu, linşat la Tg. Mureş de către maghiari iresponsabili, drept … un maghiar! Pe o asemenea tipologie de manipulare s-a construit de altfel mitul a cât de nedreptăţiţi, de batjocoriţi şi umiliţi, sunt maghiarii României!

În acest context calomnios, vădit antiromânesc L.T. a fost mereu cu un pas înaintea altor extremişti maghiari de pe la noi în ce priveşte punerea în aplicare graduală a strategiei „pan-românească” şi „pan-ortodoxă” (cum declara, când era vicepreşedinte în parlamentul Europei, ziarului „Magyar Hirlap”): la început, s-au gândit cum să organizeze o enclavă maghiară în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, după care, în spiritul lui Horthy, au revendicat şi zona istorică a Partiumului, cu Maramureşul voievodal şi Bihorul lui Menumorut (proiectul de autonomie îi aparţine deputatului Attila Cseke, „persecutat” de români până la a-i da pe mână funcţia de ministru al Sănătăţii)! Fiind mai radical din fire, că doar „rangul” îl obligă, L.T. a supralicitat cu revendicarea integrală a Transilvaniei: oficialilor de la Bruxelles, ca şi celor de la Budapesta, el le-a propus să accepte ca în Transilvania să fie instituit un Protectorat al … Ungariei (teritoriul României este fărâmiţat, conform deputatului Bogdan Diaconu, de o reţea de ONG- uri „patronate” de L.T. şi finanţate de Ungaria)! În mod surprinzător, mai ales după ce s-a grăbit să-i coopteze pe maghiari la guvernare, prim-ministrul Ponta s-a arătat contrariat când a aflat că, la 27 iulie 2013, chiar pe teritoriul României, la Băile Tuşnad, L.T. i-a propus lui Viktor Orban ca, împreună cu guvernul pe care îl conduce acesta, să construiască „un sistem de cooperare naţională astfel încât să ofere protectoratul Transilvaniei”! Ponta, recurgând atunci doar la o „înţepătură” declarativă, s-a eschivat aruncând „pisica moartă” în „ograda” Preşedinţiei: „declaraţiile lui Lászlo Tökéş nu sunt doar insultătoare, ci chiar penale şi ar fi trebuit sancţionate şi de preşedintele Traian Băsescu, dacă România ar fi avut un preşedinte”! Adevărul este însă că, la un astfel de atentat premeditat la siguranţa naţională, nici Parchetul General nu s-a sinchisit să se autosesizeze din oficiu! Oare îl va trezi din letargie noul preşedinte ales, Iohannis, care s-a folosit în campania sa electorală de sloganul prioritar al întronării Legii în România ? Vom vedea! În orice caz, L.T. nici nu s-a impacientat câtuşi de puţin că încalcă grav legile ţării unde s-a născut şi i-a răspuns prim-ministrului român că maghiarii din Transilvania s-au „săturat ca Bucureştiul să administreze Ardealul ca pe un soi de colonie. Istoria ultimelor decenii a demonstrat … că … puterea de la Bucureşti este incapabilă de o guvernare corespunzătoare”! Este clar, dar fals, monşer L.T.! Nu Bucureştiul este cel care administrează de atâţia ani Ardealul, ci o mână de impostori maghiari din Transilvania au administrat ani de-a rândul România ca pe o colonie… Este o diferenţă ca între cer şi pământ, ori ca între Avram Iancu şi, scuze!, Sabin Gherman…



prof. COSTEL NEACŞU,

Liga Scriitorilor din România,

Uniunea Ziariştilor Profesionişti

Admin
Admin
Admin

Mesaje : 1937
Data de înscriere : 03/02/2013

https://scrisoridingerulia.forumgratuit.ro

Sus In jos

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I - II -III) Empty LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (III)

Mesaj  Admin la data de Joi Feb 19, 2015 3:28 am

http://www.justitiarul.ro/laszlo-tokes-mistificatorul-iii/
Defăimarea României, la nivel internaţional, este „opera” neseriozităţii şi ipocriziei unui mare informator-dezinformator:

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (III)



„Preşedinte onorific” al U.D.M.R.!



Speranţa noastră că vom trăi în armonie laolaltă ca fraţii, când încă România îndoliată îşi număra cu durere morţii Revoluţiei, ne-a fost spulberată brusc de pretenţiile pe care U.D.M.R. le-a mediatizat, încă de la înfiinţarea ei, în 24 decembrie 1989, în vederea obţinerii autodeterminării şi autonomiei locale! Este lesne de înţeles că preşedintele ei „onorific”, „regizorul” Lászlo Tökéş, a orchestrat din umbră „scenariul” tuturor acţiunilor provocatoare cu care U.D.M.R. şi Ungaria, zi de zi, ne-au terorizat prin încălcarea neruşinată a normelor de drept internaţional şi a legilor României! Edificatoare este atitudinea preşedintelui Ungariei, Mathyas Szűröş … Fără să îi pese că zguduie din temelii integritatea Statului Român, în consonanţă cu ministrul de externe Gyula Horn, a lansat la 18 martie 1990 un Apel către maghiarii din Transilvania prin care le recomanda să îşi intensifice acţiunile revendicative pe „pământul strămoşesc maghiar”! Reacţia a fost aceea că, peste două zile, peste 10.000 de maghiari din Tg. Mureş au ieşit în stradă „dotaţi” cu lanţuri, răngi de fier, bâte, pungi de sare etc. După ce au scandat lozinca „Afară cu românii!”, au ocupat la ora 14.00 Primăria, fiind nevoie de intervenţia trupelor de paraşutişti ca să îl elibereze pe preşedintele C.P.U.N. Mureş, generalul Scrieciu, din sechestrarea care a durat 16 ore! Actele segregaţioniste şi atrocităţile maghiarilor au degenerat în violenţe stradale, nedemne de secolul XX, pentru care a fost nevoie de intervenţia armată! Încă o dată, în stilul lui caracteristic, L.T. a speculat diversionist „episodul Tg. Mureş” şi, pe fondul în care televiziunea irlandeză a transmis în toată lumea imagini cu un „ungur” molestat inuman de un „român” (în realitate, românul Mihăilă Cofariu a fost efectiv linşat de maghiari), s-a folosit multă vreme de un limbaj secesionist ca să convingă Occidentul cât de nedreptăţiţi sunt maghiarii din România (în treacăt fie spus, corespondentul TVRL, Dorin Suciu, a filmat evenimentele de la Tg.Mureş pe 3 casete, dar discreditarea noastră internaţională nu a fost contracarată, prin difuzarea lor, sub „argumentul” că „aceste imagini n-ar face decât să înrăutăţească o situaţie pe cale de stabilizare”)!

În fine, ca o minune de la Dumnezeu, situaţia interetnică de la Tg. Mureş nu a scăpat de sub controlul Statului Român pentru că, providenţial, un mare patriot român, Radu Ceontea, a ridicat în faţa aberaţiilor ultimative ale maghiarilor, „pumnul spiritual al lui Avram Iancu” – „Vatra Românească”! Aşa se face că România s-a regrupat, istoria căpătând alt curs, dar dorinţa liderilor politici maghiari de a se izola de români, până la a se compromite şi dezonora prin încălcarea Jurământului de credinţă faţă de România, mai continuă şi astăzi: abia a trecut o lună de la Revoluţie şi, la Tg. Mureş, maghiarii s-au separat de români în învăţământ (prin avizul ministrului Şora), în cultură (prin avizul ministrului Pleşu), în presă (la Radio, unul din cei doi directori trebuia să fie maghiar), iar fratele lui L.T., Andráş, ajuns adjunct al I.Ş.J, ca o continuare a „nepotismului” ceauşist, ne-a „procopsit” şi cu introducerea în şcoală a manualelor ungureşti … Pe de altă parte, se subînţelege cam ce fel de politică europeană promovează secesionistul L.T. la Bruxelles, când îşi permite să gireze cu prezenţa lui exerciţiile paramilitare maghiare din România – o ţară transformată sfidător în loc de expozeu a nebuniei extremiste)! Este practic o politică dezonorantă, cu tentacule cinice, duplicitare, arogante şi iresponsabile, cu care L.T. i-a contaminat pe toţi demnitarii maghiari (din Parlament, Guvern, Preşedinţie) ai Statului Român, cărora li s-a oferit onoarea să depună în faţa Preşedintelui ţării noastre Jurământul că vor respecta Constituţia, legile şi integritatea teritorială a României: ei sunt vinovaţi de încălcarea Jurământului şi a Constituţiei, întrucât: nu recunosc că România este o patrie indivizibilă (art.4, alin.2); vor ca legile lor să fie discriminatorii în raport cu ale celorlalţi cetăţeni români (art. 6, alin.2); defaimă ţara şi îndeamnă la ură naţională, rasială, incitând la discriminare (art.30, alin.7); nu sunt fideli României (art.50, alin.1); nu consideră că este obligatoriu să respecte Constituţia (art.51) etc. Şi, pentru că maghiarii şi-au luat şi dublă-cetăţenie, nici nu mai pot să deţină demnităţi în instituţiile centrale ale Statului Român (art.16, alin.3).

Sesizez aşadar pe domnul Preşedinte ales Iohannis, care ne-a promis o ţară în care să prevaleze legea, să fie în gardă cu toate aceste prevederi ale Legii fundamentale a României şi să îşi exercite cu fermitate atribuţiile constituţionale de garant al integrităţii teritoriale (art. 80, alin.1) şi de înaltă autoritate care veghează la respectarea Constituţiei (art.80, alin.2)…



„Omologul” lui Tökéş … de la Budapesta



„Ecoul” revizionismului antiromânesc al lui Lászlo Tökéş, ca o ironie a înţelegerii asumate de Ungaria prin integrarea ei în spaţiul euro-atlantic, este amplificat la Budapesta de prim-minstrul Viktor Orban, „omologul” său hedonist, supranumit şi „eroul Rusiei” de revista Kommersant (29 apr. 2012), care (trădându-şi aliaţii şi riscând să zdruncine din temelii construcţia U.E.) recurge sub pretextul maghiarismului la o ingerinţă de o gravitate excepţională în politica internă a statelor vecine (România, Slovacia, Serbia, Ucraina)! Ca şi România, unde complexele udemeriste ale lui Tökéş au sfidat pur şi simplu legile şi autoritatea Statului Român, U.E. nu poate privi decât cu stupefacţie la declaraţia pe care Viktor Orban a făcut-o în parlamentul Ungariei chiar în ajunul numirii sale ca vicepreşedinte prin rotaţie al U.E.: „Noi nu credem în U.E., noi credem în Ungaria şi în interesele ungurilor” (tot în 2011, revista Lumea îl citează din nou: „Nu vom permite Bruxelles-ului să ne dicteze termenii săi. Niciodată în istoria noastră nu am permis Vienei sau Moscovei să ne spună ce să facem, iar acum nu vom permite nici Bruxelles-ului. Trebuie ca interesele Ungarie să prevaleze în Ungaria”).

În mod straniu, declaraţiile lui bizare nu i-au „convins” pe oficialii U.E. cât de periculos este să îl accepte în rangul de vicepreşedinte al U.E.! A ajuns însă unde poate trebuia să ajungă, să spună de la o tribună mai înaltă ce le face plăcere unora să audă (şi din Răsărit şi din Apus)! Cert rămâne că, în discursul său de reinvestire din Parlamentul Ungariei, a declarat ostentativ – în spiritul lui L.T. – că „problema ungurilor este o problemă europeană”! Ştiţi care este însă problema principală a Ungariei? Este evident Transilvania, a cărei autonomie teritorială şi-ar dori-o obţinută fie prin consimţământul Europei la „masa verde”, fie prin forţă armată … Din această cauză Ungaria, pentru a-şi rezolva „problemele” cu vecinii, şi-a găsit un frate mai mare: Rusia! Aşa s-ar explica de ce preşedintele Putin a afirmat că România va pierde Transilvania şi de ce Rusia a acordat 14 miliarde $ pentru ca Rostom Corp, compania nucleară rusă, să participe la dezvoltarea de energie atomică a Ungariei.







prof. COSTEL NEACŞU,

Liga Scriitorilor din România,

Uniunea Ziariştilor Profesionişti
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 1937
Data de înscriere : 03/02/2013

https://scrisoridingerulia.forumgratuit.ro

Sus In jos

LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I - II -III) Empty Re: LÁSZLO TÖKÉS – MISTIFICATORUL (I - II -III)

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum