Antibăsistul Băsescu

”Băsişti”, au fost numiţi. Eu însumi m-am trezit în câteva ocazii gratulat cu o asemenea poreclă, inventată, cum altfel, în laboratoarele securistice şi pestilenţiale ale Antena 3. De-a lungul celor 10 ani de mandat al fostului preşedinte, ”băsist” a ajuns să simbolizeze mult mai mult, şi uneori mult mai grav, decât un simplu susţinător al lui Traian Băsescu. Practic, ”băsist” era acela care era de acord cu preşedintele în orice chestiune importantă, indiferent că vorbeam despre politică externă, economie sau justiţie. Pentru oamenii cu toţi boii acasă, ”băsiştii” au fost, în aceşti 10 ani, un rău necesar. Sau, dacă vreţi, un rău mult mai mic, prin comparaţie, decât tabăra căreia i se opuneau. Uneori în tuşe prea groase, alteori prea exaltaţi, băsiştii au fost un element de echilibru în procesul dureros, chiar sălbatic, de occidentalizare a ţării. Au crezut aproape orbeşte în UE, în SUA, în NATO, în DNA şi, vai, în Băsescu. Totul părea un mecanism bine uns şi inexpugnabil, dar atunci s-a întâmplat. O singură scânteie, mică, a aruncat în aer tot băsismul. O bombiţă cu tocuri şi fustă scurtă a picat în mijlocul lor şi i-a făcut să se agite care încotro, muşcându-se unii pe alţii.

Băsismul s-a dus dracului, pe măsură ce foştii băsişti au realizat că nu mai pot ajunge la puncte comune nici măcar între ei. Vinovatul? Cherchez la femme! De la arestarea Elenei Udrea, s-a întâmplat cel mai ciudat lucru posibil: primul care a părăsit băsismul, ba chiar l-a denunţat pe ton aprig, a fost Traian Băsescu. Pentru blonda pe care a visat-o propria urmaşă, figura centrală a băsismului s-a întors împotriva propriei sale religii.

Interviul de luni seara de la B1 a consemnat nu doar o năframă albă agitată de fostul preşedinte Antenei 3, cu care brusc a realizat că fusese tot timpul de acord, ci şi pumni repetaţi în stomacele băsiştilor de pretutindeni. În mai puţin de o oră, Traian Băsescu a spus, practic, că timp de 10 ani s-a înşelat. Cu ce? Cam cu toate. ”Ups! Mă scuzaţi! Nu ştiu ce-a fost în capul meu!”. Lăsaţi într-un ofsaid uriaş, băsiştii nu mai înţeleg nimic. Pe parcursul discuţiei cu Striblea, Băsescu a criticat în termeni duri acţiunile procurorilor, precum şi poziţiile preşedintelui ÎCCJ sau al DNA, şi a îndrumat victimele justiţiei către CEDO. Nu m-am mai uitat pe Antena 3 în ultima vreme, dar cred că nici nu mai e nevoie. Mulţumită celui mai proaspăt antibăsist, Traian Băsescu însuşi, în toată instituţia pluteşte, probabil, un aer gros şi îmbâcsit de ”v-am spus noi!”.