SCRISORI DIN GERULIA
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

Mihail Sebastian, Jurnal : "despre 23 august, altfel ...."

In jos

Mihail Sebastian, Jurnal : "despre 23 august, altfel ...." Empty Mihail Sebastian, Jurnal : "despre 23 august, altfel ...."

Mesaj  Admin Sam Sept 27, 2014 11:46 pm

Primele zile dupa 23 august 1944 vazute si traite de scriitorul Mihail Sebastian.

,, Miercuri, 30 august [1944]
Nici astăzi nu pot să scriu. Sunt prea obosit. Desfigurat de oboseală. Proasta mea rezistenţă fizică nu suportă asemenea* încercări. Ar trebui să dorm câteva zile în şir – mi-ar trebui o vacanţă de şcolar – pentru ca să-mi revin.
E o îmbulzeală teribilă (de ordin moral) pretutindeni. Toată lumea se grăbeşte să ocupe poziţii, să valorifice titluri, să stabilească drepturi.
Nu pot. Nu mă interesează. Nu vreau.
Cel mai bun lucru e aşteptarea. Acum nu se poate vorbi. Cel mult urla. E drept că ani de zile am aşteptat clipa în care să pot în sfârşit scoate un ţipăt de răzbunare – după atâta scârbă, după atâta dezgust.
Într-o zi voi scrie o carte. E încă cel mai bun lucru pe care-1 am de făcut. Nu sunt un om de întruniri, de comitete, de şedinţe. Mă convoacă toată lumea, ba la liceu, ba la colegiu, ba la scriitori. Ce să fac acolo? Ce am de spus voi spune la timp. În nici un caz astăzi, când nu se mai aude nimic de atâtea ţipete.
Joi, 31 august [1944]
Defilare de tancuri grele sovietice, pe Bulevardul Carol, sub ferestrele casei unde ne-am refugiat. Spectacol grandios. Oamenii ăştia prăfuiţi, obosiţi, destul de prost îmbrăcaţi cuceresc lumea. Ils ne payent pas ^'apparence – dar cuceresc lumea.
* Anulat: „eforturi”. „* „ „'„
Pe urmă, lung şir de camioane cu soldaţi români, foşti prizonieri în Rusia, astăzi înarmaţi şi echipaţi, luptând în Armata Roşie. Sunt tineri, veseli, excelent echipaţi. Se vede bine că nu vin din luptă. Detaşament de paradă, care aştepta probabil intrarea în Bucureşti.
Lumea în stradă e încă buimăcită. Mari explozii de entuziasm, dar şi anumită rezervă. Mulţi trecători care se uită cruciş la, jidanii care aplaudă”.
Dezmeticirea României va veni când se va pune serios problema răspunderilor. Fiindcă altfel, prea ar fi ieftin.
Personal, sunt încă împiedicat să iau parte direct la tot ce se întâmplă. A fi sinistrat e un lucru mult mai grav decât credeam când treceam pe lângă case distruse sau incendiate şi aruncam o privire grăbită de compătimire.
O casă e o uzină. Găseşti fiecare lucru la locul lui, ca pe un şurub, ca pe o piesă de mecanism. Când se prăbuşeşte o asemenea organizaţie rămâi în plin haos.
Nu ştiu cum, când şi unde voi putea să refac un fel de viaţă normală, care să-mi dea putinţa de a mă ocupa de celelalte chestiuni. Totul e deocamdată în suspensie.
Mă felicit că experienţa mea la România liberă s-a terminat repede, înainte de a-mi fi angajat acolo semnătura. Ar fi fost imposibil să lucrez sub un regim de comitete secrete. Imbecilitatea îndoctrinată e mai greu de suportat decât imbecilitatea pură şi simplă.
Pătrăşcanu mă atrăgea prin ce este uman în el. Când, acum patru săptămâni, la ferma lui Ulea10, ne-am înţeles asupra gazetei, nu pot spune că nu regretam în anumită măsură că mă întorc în jurnalism. Dar primeam situaţia în măsura în care îmi dădea urgent posibilitatea sa spun tare tot ce am tăcut, scrâşnind, timp de cinci ani.
În trei zile, după năvala lui Graur11 şi a bandei lui, am înţeles că intru într-o redacţie terorizată de conformism. Nu, nu. Mai bine scriu piese de teatru.
Casa îmi era bombardată. Am dat un telefon că sunt sinistrat – şi de atunci n-am mai călcat pe acolo. Mai târziu, prin Belu, am comunicat că mă retrag definitiv.''
(Mihail Sebastian, Jurnal)
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 2563
Data de înscriere : 03/02/2013

https://scrisoridingerulia.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum