Multi chemati, putini alesi!

Multi chemati, putini alesi!
de Teofil Mindrutiu
Mulţi chemaţi, puţini aleşi, mulţi rodiţi, puţini culeşi
Mulţi porniţi, puţini ajunşi, mulţi atinşi, puţini pătrunşi
Multe vorbe, puţin Duh, arderi multe fără rug
Multă cale, puţin drum, jar puţin şi prea mult fum
Alergare şi mult zel, rătăcire fără ţel
Pocăinţă de pe buze, flăcări ucise de spuze
Vorbe puse-n rugăciuni, gheaţă multă în tăciuni
Multe haine nespălate, ape tulburi, necurate
Multă dogmă, puţini sfinţi, mulţi născuţi fără părinţi
Multe zaruri aruncate, puţin crez fără păcate
Puţin grâu, multă neghină, Edenul , fără grădină
Hambare rămase goale, norii dezbrăcaţi de poale
Amăgiri către desfrâu, corabia fără frâu
Pământean şi plin de lut, omul surd şi omul mut
Înţelepciune deşartă, cale largă fără poartă
Cale strâmtă şi îngustă, crucea, care nu se gustă
Trup adus la mântuire, mireasă fără de mire
Multă fire pământească fără ancoră cerească
Multă umbră, puţin soare, alergări fără picioare
Temple multe, multe goale, potirul pus între oale.
Mult botez, puţină apă, prea mult cer căzut în groapă
Aripi frânte, neîntinse,victorii multe, învinse
Multe mâini împreunate,prea puţine mâini curate
Puţin prund, prea multă zgură, dragoste pusă sub ură.
Fără dragoste şi pace, trupuri reci, de carapace
Fără Paşte, fără Miel, murim toţi şi toţi la fel.
Cinci fecioare mult iubite, dar şi cinci nesăbuite
Multe candele aprinse, raze de soare prea ninse.
Rânduieli fără poruncă, câştiguri fără de muncă
Pietre cu care se-aruncă, piatra unghiului din stâncă
Pietre-n care se coc pâini, aripi multe fără mâini
Prea puţină veşnicie, si prea multă erezie.
Multe puţinuri oculte si puţine lucruri multe
Mult noroc crezut a har, prea necurăţit pahar
Mult Sodomă, puţin Lot, prea mult puţin pus în tot
Prea mult Cain, puţin Abel, prea mult Saul, puţin Pavel. Prea mult Lazăr înfăşat, puţin Lazăr înviat
Prea lung drum către Damasc, prea mulţi şerpi care mai nasc
Prea mulţi îngeri, prea căzuţi, puţini martori nevăzuţi
Puţin cer, prea mult pământ, prea mult zgomot, puţin cânt.
Multă apă despicată de păcate tulburată
Multă lume, puţin om, prea mult şarpe, doar un pom
Mult Adam, puţin Cristos, prea mult drum încă ne-ntors
Prea mulţi fii rătăcitori, puţin soare, prea mulţi nori
Prea mulţi corbi, hulubi puţini, multe coroane de spini
Prea multe alunecări, de pe drumuri pe cărări
Mult prea multă amăgire, dragoste fără iubire
Prea mic suflet şi prea gol, pământul ajuns la pol
Multe rugi, puţină rugă, in genunchi prea multă fugă
Multă zarvă, rar repaos, invălmăşală în haos
Preoţie doar pe bani, fără Duh din Ghetsimani
Plînsul doar în lumânare, fără chip şi-asemănare
Suflet gol şi fără haină… fără Cina Cea De Taină
Rătăcire, multă ură, foc aprins fără căldură
În târg, vănzători ca Iuda, cumpărători , doar cu truda
Apa prefăcută-n vin, amestecată-n venin.
Seminţe neîncolţite, semănători de cuţite
Multe chipuri în icoane, lângă mâinile-n piroane
Multe braţe răzvrătite, lângă braţe răstignite
Omul bun ca omul rău si bârna din ochiul tău.
Luminaţi de lumânări, fără Duh suflat în nări
Multe ziceri, puţin har, puţin dulce, mult amar
Prea mult fum, prea multă ceaţă, puţini fraţi schimbaţi la faţă
Multă fală şi mândrie, prea multă idolatrie.
Multe ziduri cu spărturi, multe dărăpănături
Mult ogor cu prea mulţi spini, rod puţin printre smochini
Mult păcat fără căinţă, prea puţină pocăinţă
Alergări fără de rost, imbuibări şi puţin post.
Lanuri multe, multe mori, prea puţini secerători
Proorocii fără folos, si proorocul mincinos
Credincioşi fără credinţă, uitători de umilinţă
Cuvântul făcut ecou, prea puţini născuţi din nou.
Uşi deschise, fără zar, doar cât timpul e de har
Mulţi chemaţi, puţini aleşi, Tu, ce faci? Intri sau ieşi?
de Teofil Mindrutiu