Cu neţărmurită dragoste, despre Preşedinte şi trupele americane de ocupaţie

Ei, gata, s-a liniştit lumea? Marile probleme ale poporului vor fi rezolvate rapid pe contul de feisbuc al celui mai de temut conducător de la Burebista încoace, care merge frecvent să dea mîna cu şefi de state şi guverne, nesocotind tăciunii aprinşi de pe propria vatră şi animalele nepriponite de pe pajiştea coruptă a Puterii. Aplaudatele întîlniri de pantomimă cu mai-marii lumii spun, de fapt, cît valorăm în ochii lor după ce le-am cumpărat sicriele zburătoare la mîna a treia şi cele pe şenile, după ce am permis F.M.I-ului şi altor instituţii de cămătărie financiară să ne facă praf, după ce am făcut loc bazelor militare americane pe teritoriul nostru şi am trimis soldaţii să moară de gloanţe străine. Cine ştie ce alte promisiuni antinaţionale şi contracte oneroase au fost semnate pe scara de incendiu? Poate că ar trebui să considerăm o mîndrie naţională datul mînii cu liderii infectaţi de putere ai Occidentului, existînd posibilitatea transmiterii acestei maladii. Dacă printr-un miracol, să zicem, ar fi dat mîna cu Einstein, oare s-ar fi molipsit de geniu? Să ne amintim că pînă în turul doi al campaniei prezidenţiale, părea desprins dintr-un film cu Fernandel („comedianul cu zîmbet cabalin”, devenit celebru în rolul lui Don Camillo), pentru că se plimba cu bicicleta prin Bucureşti.

Forţe de ocupaţie americană, înarmate pînă în dinţi, s-au instalat pe teritoriul Românei

Acum, în plin scandal de corupţie, cînd criticile îl lovesc vehement pentru tăcerea cu privire la votul împotriva urmăririi penale a lui Laszlo Borbely în Parlament, pentru tăcerea din toate şi pentru lipsa de reacţie la un dosar de corupţie în care este menţionat din nou numele său, Iohannis pare desprins dintr-un teatru absurd, cînd dă pagina mai departe şi se laudă cu victoria de „laicuri” de pe feisbuc. Mai lăsaţi-ne cu feisbucul ăsta, domnule Preşedinte! Chiar nu puteţi ataca mingile ridicate la fileu prin viu grai? Din nou, „ghinion”, nu-i aşa, dacă îmi permiteţi să vă citez din zestrea exprimării! Atîta timp cît aveţi imunitatea în buzunare, mai lipseşte o fotografie a dumneavoastră, costumat de halloween sau în hainele lui Moş Crăciun, pentru a-i distra pe cei 1.500.000 de oameni care, ziceţi că, vă susţin. În ce anume vă susţin şi pentru ce le mulţumiţi, nimeni nu ştie? Cumva pentru excursiile peste hotare? Corupţia a sufocat România, sărăcia e tot la locul ei, românii au tot cel mai mic salariu din U.E. şi cel mai scăzut nivel de trai. Ba mai mult, forţe de ocupaţie americană, înarmate pînă în dinţi, s-au instalat pe teritoriul Românei, dar despre asta nu scoateţi o vorbă.

Mai puţină imagine de cinema şi grijă maximă pentru cetăţeanul român

„România lucrului bine făcut” este, de fapt, România manipulării bine postate pe feisbuc, iar românii cu scaun la cap îşi doresc un preşedinte activ, dar nu pe feisbuc, ci în probleme vitale care să vizeze progresul Ţării, scoaterea cetăţeanului şi a României din primejdia în care se află. Deci, mai puţină imagine de cinema şi grijă maximă pentru cetăţeanul român! Somnul naţiunii a născut aceşti monştri de o naivitate sau o cruzime feroce care au ocupat fraudulos poziţiile-cheie în stat, justiţie, presă şi securitate, devenind, la comanda străinilor, instrumente de opresiune a majorităţii poporului. Obiectul capitalismului sălbatic şi de cumetrie pe care îl trăim este exploatarea mulţimii şi a oricărui context aducători de bani nemunciţi. De furat sînt furaţi doar cetăţenii prin omniprezenta criză, prin preţuri care cresc zilnic, prin muncă extrem de prost plătită, prin lipsa locurilor de muncă, prin taxe, rate şi dobînzi frauduloase. A da vina pe moştenirea socialismului în acest capitalism devastator e o glumă macabră, menită să acopere distrugerea, furtul şi vînzarea imensei avuţii naţionale, moştenită după lovitura de stat din 1989.

Cel mai mare preţ al prieteniei cu americanii

Cum demenţa războiului nu este nouă, Occidentul şi S.U.A. au muncit din greu ca să-şi aservească teritoriul României în scopuri războinice. Mă încearcă un sentimente de vinovăţie că, atunci cînd au venit războinicii americani la noi (aceste mult-aşteptate trupe de ocupaţie, care primejduiesc siguranţa României), ba la Kogălniceanu, ba la Deveselui, nu am reuşit să organizez o primire ca în filmele vechi, cu flori şi fanfară militară. Convoiul american de război, care a intrat prin Curtici, traversînd gara din Deva, a creat o imagine înfricoşătoare! Format din mai multe tancuri - obuziere, transportoare blindate, maşini de război americane şi tehnică militară, cîntărind aproximativ 500 de tone, încărcate pe 23 de vagoane-platformă ale C.F.R., convoiul se îndrepta spre Nicolae Bălcescu - Constanţa şi spre Baza Aeriană Mihail Kogăniceanu. Vai de noi! Ferească Dumnezeu de implicarea Ţării într-un război al veneticilor. Iată cel mai mare preţ al prieteniei cu americanii!, al aderării la N.A.T.O! Exceptînd, desigur, sutele de milioane de dolari pe care le cheltuieşte România, ca să fie alături de trupele americane în războaiele de cotropire ale de S.U.A. din Irak şi Afganistan. Pe lîngă aceste sume colosale să adăugăm la capitolul pierderi cei 21 de militari români ucişi în Afganistan, Irak şi Bosnia, dar şi cei 74 militari români grav răniţi. România s-a făcut covor roşu pentru trupele americane sosite pe Aeroportul Kogălniceanu, în Portul Constanţa şi la Deveselu. Tot la insistenţele americane, România a fost obligată să renunţe la datoria Irakului de dinainte de 1989, datorie de 977 milioane de dolari, recunoscută de Irak în 2006. O telegramă a ambasadei americane în România, transmisă Washingtonului şi publicată de WikiLeaks, susţinea că preşedintele Traian Băsescu a renunţat în 2005, după o întîlnire cu ambasadorul american Richard Jones, la 80% din datoria irakiană.

Politica externă a Washingtonului susţine deschis exportul „democraţiei” şi „libertăţii” cu mitraliera la brîu

Dreptatea a fost întotdeauna de partea celui mai veros războinic, a celei mai perfide jivine, care, cu mîinile altor naivi, au scos castanele încinse de focul profitorilor planetei. În războaiele de cotropire au murit întotdeauna săracii, nu bogaţii, iar prăzile uriaşe au creat imperii şi regate care se hrănesc şi astăzi pe aceleaşi căi. Se pare că omenirea a înţeles de ce S.U.A. „democratizeaz㔠cu forţa armată popoarele care au resurse inestimabile şi reprezintă puncte nodale geostrategice. Cînd Clinton a bombardat Belgradul, a fost atît de entuziasmat de lovituri, încît şi-a epuizat stocul de rachete Tomahawk, fiind nevoie de o altă producţie de serie. Uite-aşa industria de armament este mereu prosperă. Băsescu, de dragul americanilor, le-a dat de bună voie bazele de la Kogălniceanu şi Deveselu. Politica externă a Washingtonului (dominată de neo-conservatori şi liberali înflăcăraţi de folosirea forţei militare) susţine deschis exportul „democraţiei” şi „libertăţii” cu mitraliera la brîu, drept pentru care, orice formă de război de aşa-zisă eliberare le face cu ochiul şi nu pot sta locului, ca şi în cazul Ucrainei.

Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de