CATALIN BANICA :Alba neagra prezidentiala

Am convingerea ferma, intarita intre timp de modul cum impertinenta, aroganta si nesimtirea lui Ponta incep sa prinda iarasi aripi, ca nu a inteles mai niciunul dintre cei care ar fi trebuit sa inteleaga (cu toate ca este de competenta orbului gainii) faptul ca votul din noiembrie nu a fost un vot pro Iohannis. Nu sunt singurul care a spus-o si o spune. La vremea respectiva am estimat ca voturile luate de catre Iohannis se invartesc in jurul a doua milioane. Mi-am exprimat public indoiala in ceea ce il priveste pe Iohannis atunci cand am scris “cred ca si in tine zace un pui de despot”. Am mai spus-o si o mai spun inca o data: lui Iohannis ii trebuiesc cativa ani buni pana sa aibe anvergura unui presedinte de stat. Fara ca afirmatia asta sa insemne ca va si reusi sa fie un presedinte de anvergura. Deocamdata este beneficiarul unui inexplicabil joc al sortii. Pe scurt istoria lui se poate rezuma in cateva fraze scurte. Un simplu profesoras ajuns primar intr-un oras din categoria capitalelor de judet de nivel mediu. Un oras cu rezonante si amprenta nemteasca dar fara o prezenta economica, culturala sau politica insemnata in viata tarii. “Beneficiind” de pauperizarea calitatii vietii politice dar si a calitatii politicianului roman, ajunge intr-un timp nefiresc de scurt direct prim-vicepresedintele si apoi presedintele (cu derogare de la statut am inteles) unui partid cu mult mai multa rezonanta istorica decat cu autoritate si verticalitate politica. Si cum actiunea vortexului deschis deasupra capului sau a continuat, iata-l si presedinte. A fost si este continuu beneficiarul unor conjuncturi favorabile lui fara ca el personal, meritele sau calitatile lui (inca sper, drept este, destul de putin, ca le are) sa il “califice” sau sa il recomande pentru asemenea reusite de exceptie. Asa cum am mai spus, realizarea unui om nu depinde de valoare, merite sau muca decat in proportie de maxim 15%. Restul este chestie de sansa. Cum tot la fel notorietatea nu are niciun fel de legatura cu valoarea, cu autoritatea sau cu meritele personale ci cu sansa si arivismul caracterului.
Dupa cum este extrem de vizibil, viata politica romaneasca este populata cu exact aceleasi figuri de dinainte de alegerile prezidentiale. Asa cum am mai scris chiar imediat dupa alegeri, indiferent ce ar spune un individ, indiferent ce ar clama, oricat de tare s-ar jura pe verde, nu se poate schimba de la o zi la alta, de la o luna sau alta, de la un an la altul sau de la o viata la alta decat daca il loveste acceleratul sau vaca primariei direct in moalele capului. Or in atare situatie devine foarte clar ca modul de actiune al acestor (sa le zic oameni?) specimene, indiferent de cat de mult ar sta in baie si s-ar jura cu mana pe clanta, mentalitatile lor, metehnele lor, actiunile lor vor fi exact aceleasi de pana acum. I-a impiedicat ceva sau cineva sa fie in alt fel pana acum? Nu! Si cum in mod firesc legea actiunii si reactiunii din fizica functioneaza si in viata sociala, drept este, mai nuantat, mai subtil sau mai perfid, ar fi de asteptat ca actiunea specimenelor sa fie contracarata de o reactiune in sens contrar si de aceeasi marime. Este Iohannis crescut ca politician pe Luna? Nu, tot in Romania. Scandalurile din vremea mandatelor Basescu au fost posibile doar pentru ca Traina Basescu este un caracter conflictual sau au respectat intocmai matricea legii actiunii si reactiunii? In acest context apare cat se poate de legitima intrebarea: este Iohannis in stare sa se opuna stilului de actiune “consacrat” al clasei politice? Raspunsul meu este simplu: categoric nu. Este Iohannis un caracter atat de puternic incat sa reuseasca sa determine schimbarea celor care compun sistemul? Are parghiile constitutionale sa o faca in cazul in care chiar ar vrea sa o faca? Categoric nu. Cum este foarte clar ca nu legile sunt problema in tara asta ci oamenii care le aplica, cei care le apara, cei care le modifica cei care in felul asta fac sistemul, asa cum am mai spus cu mult timp in urma, sistenul nu se va schimba, nimic nu se va schimba atat timp cat un alt fel de om nu va exista si nu va actiona in politica si in viata sociala in general. Este Iohannis un alt tip de politician? Parerea mea este ca nu. Chiar si pentru faptul ca s-a format in acest climat si a urcat respectand regulile nescrise ale acestui sistem. Evident ca a fost de preferat lui Ponta. Asta insa nu este o garantie ca nu isi va “desavarsi” existenta politica in termenii deja extrem de degradati ai politicianismului romanesc. Iar in aceasta situatie este de asteptat ca Iohannis, sub stindardul linistii sociale, echilibrului in societate, in numele asa zisei saturatii la care a ajuns societatea in materie de conflictualitate insatitutionala, este de asteptat sa continue sirul neintrerupt al intelegerilor cu Ponta sau cu cei de teapa lui, al compromisurilor politice in urma carora castigatori nu pot fi decat politicienii si nu societatea. Nici nu a cantat cocosul de trei ori iar presedintele nou ales, in stilu-i butucanos lipsit de orice perspectiva a dialogului real cu societatea civila, s-a grabit sa declame ca asta este clasa politica si alta nu avem cu care s-o inlocuim. Si nu ar fi nici bine (sic…). Mai mult chiar, in acelasi stil lipsit de perspectiva dar si de clarviziune, a afirmat (cu ceva timp in urma) ca nu prea are importanta ce vrea societatea civila ci ceea ce hotaraste clasa politica. Vezi doamne, clasa politica este elita in societate. Aceste doua afirmatii (au mai fost si altele macar la fel de lipsite chiar si numai de tact politic) se constituie ca un puternic dat cu stangul in dreptul. Nu, distinsul nou presedinte, clasa politica in ansamblul ei, nu numai ca nu vrea sa inteleaga faptul ca votul din noiembrie a fost un vot puternic antisistem dar ei toti la un loc nici macar nu au capacitatea intelectuala sa inteleaga acest lucru si sa isi asume posibililele urmari ale unui semnal de asemenea natura. Bibicule, eu ti-am zis!