EMINESCU SAMIZDAT

In fata Romaniei se ridica doua mari amenintari ce vin dinafara: “curentul de cotropire politica din partea slavilor” si “altul, de cotropire economica, vine despre Apus”. Ma grabesc sa precizez ca judecata nu este a unui autor contemporan, despre situatia de azi a Romaniei in lume. Dramatica stare de fapt a statului roman este dezbatuta in articolele unui “prim redactor” de gazeta bucuresteana care aparea acum vreo suta si cincizeci de ani. Ziarul era “Timpul”, gazetarul Mihai Eminescu, iar sumbra constatare o facea pe marginea situatiei critice in care se afla tara in preajma razboiului de la 1877-1878. Si, din nou, ma grabesc sa intreb: nu sunt oare indreptatiti feluriti mai mari ai zilei sa se teama si acum de cuvantul lui Eminescu, nu este intradevar, Eminescu un autor incomod, ba chiar subversiv?
Inca din clipa aparitiei sale ca stat independent, Romania a fost pusa in situatia de a face fata unei alegeri de tip Scila si Caribda. Cand Eminescu scria despre aceasta dilema existentiala sau geopolitica (i-am zice daca termenul geopolitica n-ar fi aparut la zece ani dupa disparitia din viata pamanteana a Poetului), statul roman nu avea mai mult de cateva zeci de ani de existenta independenta . Asupra istoriei moderne a Romania staruie, incapatanata, (pleonasm premeditat) dilema unei optiuni intre cele doua rele descrise de Eminescu:“cotropirile” din Est si cele din Vest. Asupra careia ne indeamna sa reflectam, in cartea “Eminescu. Securitatea si siguranta nationala a Romaniei”, publicata in 2014, unul dintre cei mai interesanti eminescologi ai nostri, un exeget pe cat de temeinic, pe atat de incitant: George Ene. Prin cartea sa din 2014, George Ene poate fi linistit: s-a consacrat definitiv ca autor de - ceea ce eu nu contenesc sa numesc - samizdaturi ale democratiei. Iar cartea lui si-a luat si ea locul cuvenit in biblioteca, din ce in ce mai voluminoasa, a samizdaturilor democratiei. Adica a cartilor care pot aparea, se pot vinde, se poate scrie oricat si orice si oricum despre ele. Dar carti care nu stiu cum se face ca au parte de o soarta foarte, mult prea tihnita: sunt lasate sa supravietuiasca intr-o uitare cvasiabsoluta. Nimic despre ele – nici de bine, nici de rau.
Drept care, sa revenim la optiunea intre cele doua tipuri de “cotropire” - politica si economica - denuntate de Eminescu si readuse noua in atentie de autorul George Ene. Romania isi poate face loc in lume si poate iesi dintr-o asemenea dilema doar prin doua variante: neutralitate sau alianta cu una dintre parti. Eminescu, observa autorul cartii, nu prea are incredere in aliantele militare, caci dupa cum a tot aratat viata, “marii parteneri” nu-si respecta intotdeauna si intocmai obligatiile, ci isi urmaresc mai degraba propriile interese, care pot merge inclusiv pana la pactizarea – conjuncturala – cu fostii inamici.
Preferabila ar fi, de aceea, pentru un stat ca Romania o politica de neutralitate, de pastrare a unui echilibru echidistant intre marile puteri ale caror interese se confruntau inclusiv pe o miza ca Romania. “Situatia noastra esceptionala ne invata ca una din conditiile, de nu ale existentei, dar ale pacii si dezvoltarii noastre linistite, e ca sa traim in pace cu amandoi vecinii (din Vest si din Est – n.n.) si sa lasam ca echilibrul intre puterile lor sa fie garantia neutralitatii noastre. E insa asupra oricarei indoieli ca, aratand prea mare inclinatiune pentru o parte indispunem pe cealalta, ceea ce e cel putin foarte imprudent, pe langa aceea ca e cu totul nefolositor”.
Iesirea din clestele de foc al puterilor imperiale in confruntare ar fi, asadar, o politica de neutralitate, insotita de prudenta, de evaluarea riscurilor si de evitare a practicii faptului implinit. Si, deloc in ultimul rand, tara trebuie sa fie cat mai bine pregatita pentru a putea face fata pericolelor ce pot veni dinafara ei. “O conflagratiune generala ameninta pacea Europei, ne ameninta pe noi, batand la portile noastre; sub cenusa Tractatului la Berlin focul arde mai rau decat oricand si, fata de aceasta stare de lucruri, noi stam cu finantele ruinate, fara administratie, c-un guvern discreditat inlauntru si-n afara, razimat pe voturile functionarilor si rudelor lor”. Nu putem inca sti daca previziunea aceasta a lui Eminescu se aplica si Romaniei de azi, dar este mai mult decat deajuns ca ea a fost deja confirmata, in urma cu o suta de ani, de primul razboi mondial.