Adriean Videanu. Trecut, prezent şi viitor

http://www.stareapresei.ro/adriean-videanu-trecut-prezent-si-viitor-46020.html
Adriean Videanu a fost pentru mine întâi o dilemă, apoi o plăcere, iar acum a devenit o oroare, după ce am descoperit, rând pe rând, diferite faţete ale persoanei sale.

În urmă cu vreo 12 ani, când eram la Gardianul, am fost la PD, la o conferinţă de presă a lui Adriean Videanu. Erau vremuri în care, dacă erai anunţat că va ţine conferinţa de presă el, nu reacţionai nicicum.

În Modrogan, la sediul central naţional, la parter, am stat toţi pe scăunele şi l-am ascultat vreo 25 de minute. Era tuns scurt, perie, încă nu albise şi nu era atât de roşu la faţă.

Zâmbea frumos şi nu spunea nimic, absolut nimic. Programul economic al Partidului Democrat. Zdrang-zdrang-zdrang. Blang-blang-blang. Piţibang, coţogang, gegelang, tranca-fleanca pere acre, limba spargă fără zacre.

M-am întors în redacţie cu o colecţie de platitudini, deziderate frumoase şi zâmbete delicioase ale celui ce conferenţiase şi nu am vrut să scriu nimic.

Câţiva ani mai târziu, când eram la Revista Bilanţ şi realizam la Radio Mix emisiunea Bilanţ, Adriean Videanu a ieşit dintr-o emisiune a lui Carol „Kuki” Sebastian şi am închegat o discuţie în trei sau patru.

Adriean Videanu era acum o prezenţă fermecătoare. Îmbrăcat într-un impecabil costum negru, la patru ace, i se argintise părul şi am crezut că se înroşea de emoţie că vorbea cu noi.

Fiecare frază a lui începea cu „numai puţin, vă rog să mă scuzaţi”, „să mă iertaţi, dar aş dori să vă informez că”, „cu tot respectul pe care vi-l port, vă rog să aveţi amabilitatea să mă urmăriţi numai puţin”, apoi urmau argumente concrete, palpabile, ale unui tip isteţ şi finuţ.

Trebuie să înţelegem că ne aflam atunci sub trauma Sultanatului Năstase. A-l compara pe finuţul Videanu cu un diplodoc politic ca Dan Ioan Popescu era atunci o jignire.

Au urmat vremuri în care Adriean Videanu i-a succedat lui Traian Băsescu la Primăria Capitalei. După ce l-au înjurat vreun an pentru blocarea Capitalei cu lucrări, toţi posesorii de maşini rezonabili au căzut de acord că omul ăsta, pe un plan pus la punct de Traian Băsescu, predecesorul său, a fost un foarte bun manager.

Îi datorăm lui Adriean Videanu National Arena, pasajul Obor, metroul uşor de pe linia 34 şi multe altele. Comparându-l cu acest Sorin Oprescu, Adriean Videanu a fost o lumină.

Comparându-l, ca ministru al Economiei, cu predecesorii sau urmaşii săi la portofoliu, a fost iarăşi o lumină. Nu am ezitat să o scriu de mai multe ori.

Ceea ce se petrece acum cu Adriean Videanu este o lecţie despre cum un om competent, plin de calităţi, nu se poate ridica decât probabil doar făcând şi treaba murdară.

Întotdeauna a planat această bănuială peste Adriean Videanu. Cum a obţinut el concesiunea carierei de marmoră şi travertin de la Ruşchiţa când la putere erau adversarii săi politici? Nu cunoaştem acum răspunsul.

Cum a obţinut el contracte peste contracte, cum au placat ăia cu pietroaiele lui valoroase peste poate Metroul Bucureştean? Nu ştim acum răspunsul.

Cum şi de ce a ajuns Adriean Videanu membru mându al Grupului de la Monaco, unde se întâlnesc fel de fel de fel de biznismeni? Ce au în comun aceşti oameni? Ce afaceri învârt ei? Nu ştim acum răspunsul.

Am învăţat un lucru (care trebuie înţeles cu maximă claritate): nu contează, în sistem, omul; el poate greşi, fura, poate să devină un infractor; dacă o face, plăteşte cu libertatea… şi altul la rând după el.

Poate fi bun manager, lasă ceva în urma sa (ca Adriean Videanu, spre exemplu), dar dacă face nefăcute, la puşcărie cu el, să ispăşească pentru infracţiunile sale.