cătuşe pentru blonda fatală

http://www.ziuaveche.ro/opinie/o-pereche-de-catuse-pentru-blonda-fatala-259402.html/
Ceea ce se întâmplă în prezent în România este unic, fără a exista posibilitatea afirmării unei “situaţii – sosie” într-un alt colţ al lumii.
O pereche de cătuşe pentru blonda fatală opinie Acest bâlci, tipic românesc, provine din însuşirea fundamentală aflată în gena noastră balcanică. Ea se numeşte lăcomie. Istoria noastră învolburată, marcată de existenţa a zeci de seminţii barbare, care şi-au lăsat amprenta asupra destinului demografic al românilor, este principala cauză a devierilor comportamentale cu bătaie lungă până în prezent. Hoţia şi lăcomia se dezvoltă într-un subteran odios, care nu se arată niciodată vederii publice. De aceea, dezvăluirile din această perioadă ale Elenei Udrea au zguduit atât de profund societatea civilă. Au fost dezvăluite fapte odioase, despre care cetăţenii de rând nici nu ar fi putut să bănuiască că există. Manipularea unor sume uriaşe de bani duce la apariţia în mentalul public a sentimentului de perplexitate, urmat în mod inevitabil de o imposibilitate de ripostă imediată, activă şi hotărâtă.

Viaţa politică din România nu poate fi categorisită prin intermediul unor tratate sau manuale pentru că este total imprevizibilă şi incontrolabilă. Ce ne oferă eşicherul politic în prezent? Toate cele trei puteri tradiţionale ale statului se află într-un proces de decredibilizare accentuată, datorită prestaţiei submediocre din cei 25 de ani de pseudodemocraţie. Parlamentul-mamut, cu peste 600 de parlamentari, a devenit o ruşine naţională cu o cotă de încredere ridicolă din partea populaţiei.

Numarul mare de legi emise de Parlament demonstrează cât de multă corupţie s-a manifestat în toţi aceşti ani. Avem legi strâmbe şi neclare, “încălecate” de sute de Ordonanţe de Urgenţă abuzive, care au generat mii de procese încâlcite, cu durate astronomice de finalizare. Extrem de puţine legi au fost adoptate în interesul cetăţeanului. Ca dovadă că în prezent avem un nivel de trai mizerabil, generat de salarii şi pensii umilitoare. Se doreşte intrarea noastră în zona-euro ceea ce ar însemna acum, dar şi peste cinci ani, un sacrificiu de nesuportat pentru cetăţenii români. Ar însemna că toţi cetăţenii care au un salariu mediu de 1500 lei, ar trebui să se descurce cu cca. 350 euro pe lună. O asemenea retribuţie nu mai exista în Occident decât în cazul zilierilor din serele siciliene. “Ruginitul” Guvernator al Băncii Naţionale nu spune niciodată că ar fi necesar să aliniem salariile si pensiile cu cele din Uniunea Europeană şi abia după aceea să păşim în “zona-euro”. Guvernele României reprezintă tot atâtea ruşini naţionale, discreditate total în ochii opiniei publice. Niciun Guvern post-decembrist nu a reuşit să înlăture flagelul sărăciei. Jumătate din populaţia României trăieşte cu gândul la mâncare mai bună, la căldură mai multă iarna şi dacă se poate la haine mai bune. Justiţia Română a fost sublimă, dar a lipsit multă vreme cu desăvârşire din viaţa publică, prin rezultate concrete de pedepsire a faptelor de corupţiei. Hoţiile, tunurile şi ţepele din România sunt unice pe mapamond, datorită posibilităţilor uriaşe de furt oferite de o ţară bogată şi neguvernată.

Cu toate acestea, guvernanţii au minţit ţarile europene atunci când au solicitat aderarea României la UE. La data aderării nu aveam îndeplinite condiţiile necesare, situându-ne cu mult în afara Europei. Ca şi în prezent de altfel. Ce să creadă românii care trăiesc în această societate gri, care nu le oferă mai nimic pentru traiul zilnic? Cum să mai creadă în instituţile statului, care se complac într-un bâlci murdar? Singurele instituţii în care mai există încredere sunt Armata şi Biserica, care nu se ocupă, din păcate, de mâncarea şi de locurile de muncă ale cetăţenilor. În conflictul apărut între reprezentanţi ai clasei politice acuzaţi de fapte de corupţie şi SRI+DNA, adevărul se află la mijloc. Aceste două instituţii ale statului nu pot fi controlate de nimeni. Se mizează pe probitatea izvorâtă din conştiinţa acestor oameni, care au datoria să urmărească şi să pedepsească hoţia. Cu alte cuvinte, soarta unor semeni ai noştri depinde de conştiinţa acestora. Dacă au conştiinţă şi dacă aceasta este curată sau nu. Bineînteles că nimeni nu crede în conştiinţa procurorilor şi a judecătorilor. Datorită funcţiei, de neatins, acestor oameni “li s-a urcat la cap”. Aceştia se consideră deasupra celorlalţi semeni, având credinţa nemărturisită că fac parte dintr-o castă superioară. Printre procurori umblă în subsidiar o vorbă de-a lor : “Deasupra noastră se află numai Dumnezeu!”. Această paranoia a puterii este deosebit de periculoasă deoarece niciodată nu putem şti dacă deciziile luate de procurori şi judecători sunt cele adevărate sau nu. Atâta vreme cât procurorii şi judecătorii nu sunt controlaţi şi sancţionaţi la rândul lor pentru anumite abateri, nu se mai poate avea încredere în aceştia. Asa-zisele controale ale CSM sunt doar nişte “frecţii la un picior de lemn”, care duc în derizoriu intenţia de control a reprezentanţilor justiţiei.

În numele siguranţei naţionale suntem urmăriţi şi ascultaţi şi sunt întocmite dosare personale cu aşa-zise date compromiţătoare. Pericolul sesizat de Elena Udrea, acela al puterii totale discreţionare, există cu adevărat. Aproape de noi sau mai departe există spioni care ne pândesc clipă de clipă. Nu este o exagerare, ţinând cont de fondurile şi personalul de care dispun serviciile secrete. Cine îşi închipuie că sunt urmărite şi ascultate doar persoanele susceptibile de corupţie, se înşeală amarnic. Sunt vizate segmente importante din societate şi mai ales acei reprezentanţi ai societăţii civile, care sunt dispuse să monitorizeze şi să critice activitatea acestor servicii secrete. În mod sigur în vizorul acestora intră toţi politicieni şi reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale şi, bineînţeles, “prada” de lux, ziariştii. Trăim într-o societate caracterizată de minciună permanentă şi de ipocrizie.

Iluzia acceptată că suntem apăraţi şi ajutaţi de către stat să trăim mai frumos şi mai bine, poate să ne conducă la un anumit grad de tâmpenie sau de îndobitocire. O soluţie ar fi să te iei la trântă cu sistemul, având însă slabe şanse de a triumfa. Poţi fi ascuns de urgenţă “la nouă coţi sub pământ”, sau să fi “blagoslovit” pentru toată viaţa cu o pereche de cătuşe.