The Spectator / Cum împinge Vladimir Putin războiul către vest și când vom înțelege că a câștigat. ”Un guvern român incompetent este folositor”

The Spectator, cel mai longeviv săptămânal britanic, a cărui primă apariție este consemnată pe data de 6 iunie 1828, publică în ultimul său număr o analiză a planurilor președintelui rus Vladimir Putin. Potrivit Annei Applebaum, Rusia va câștiga confruntarea cu Occidentul dacă Europa nu reacționează rapid și ferm.
Luna trecută, președintele Parlamentului rus a cerut oficial comisiei de politică externă să lanseze o investigație cu iz istoric: A fost legală anexarea Germaniei de Est de către Germania de Vest? Ar trebui aceasta condamnată? Sau ar trebui anulată? Săptămâna trecută, ministrul de externe rus, vorbind la conferința de securitate organizată la Munchen, a lăsat să se înțeleagă că el însuși își pune aceste întrebări. “Reunificarea Germaniei s-a făcut fără organizarea unui referendum”, a afirmat Serghei Lavrov pe un ton amenințător.
Ca reacție, din sală s-au auzit râsete, germanii considerând hilară afirmația- ca să anulezi unificarea ar trebui anulate toate înțelegerile de după Războiul Rece. Ceea ce întra-devăr ar fi amuzant, dacă nu cumva chiar asta urmăresc președintele Parlamentului rus, ministrul de Externe Lavrov și, în ultimă instanță, președintele Vladimir Putin, cel care a caracterizat destrămarea URSS drept “catastrofa geopolitică a secolului XX”.
Acest plan sună la prima vedere absurd: La 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului fostul imperiu sovietic a dispărut. Majoritatea statelor care cândva formau Pactul de la Varșovia sunt acum membre ale Uniunii Europene sau ale NATO. Tranziția spre democrație a Europei Centrale este universal recunoscută . Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, chiar România și Bulgaria sunt toate deschise conceptelor democratice și mult mai prospere decât erau în comunism. Germania este triumfător unită, iar Europa liberă și întregită.
Ar putea Vladimir Putin să dărâme aceste realități? Ei bine, în timp ce lumea să uită în alte părți, cu siguranță că încearcă…
Am petrecut ultimii 10 ani discutând aprins despre Iraq, Iran, Afghanistan, aproape despre orice altceva decât despre Rusia. Iar în tot acest timp, Moscova și-a urmărit planul de delegitimare a NATO, de subminare a Uniunii Europene, de semănare a neîncrederii în rândul alianțelor din Vest și, mai presus de toate, de schimbare a sensului tranzițiilor demarate în 1990.
Adesea, Moscova a împins în uși deschise. Nu Kremlinul a inventat curentele anti-Europene și anti-sistem, el doar sprijină orice idei de acest tip, adaptându-și tacticile în funcție de fiecare țară. Moscova sprijină fără discriminare extrema dreaptă și extrema stângă. În Grecia, de exemplu, le sprijină pe amândouă, iar rezultatele se văd- în ciuda dificultăților economice, primul gest al noului guvern de la Atena a fost să protesteze nu împotriva politicilor economice europene, ci împotriva sancțiunilor impuse Rusiei.
Pentru a-și atinge scopurile, Rusia curtează fără discriminare politicieni și oameni de afaceri. În Marea Britanie, Rusia are prieteni în lumea finanțelor din City și sponsorizează Russia Today, canalul de propagandă care îl găzduiește permanent pe George Galloway și alți titani originali ai stângii. În Franța, Rusia ține aproape de industriași în timp ce o bancă ruso-cehă a acordat un credit de 9 milioane euro Frontului lui Marine Le Pen, cu promisiunea altor 30 de milioane euro.
În fond, Franța și Marea Britanie sunt democrații consolidate, ambele cu clase politice consolidate și cu relativ stabile financiar mass-media, iar Grecia un vechi membru al UE. Iar dacă Moscova a reușit acolo asta, atunci gândiți-vă: Ce poate face, cu un minim efort, în țări mai mici, unde clasele politice sunt în formare, mass-media se zbate să evite falimentul iar conceptul Europa este pentru mulți o idee nouă?
Dacă mergi la Praga, rămâi surprins câți oameni vorbesc limba rusă pe străzi. Explicața e simplă- Praga este astăzi Londra rusului sărac, care a constatat că nu-i tocmai simplu că cumperi o proprietate în Mayfair dar că este relativ ieftin să manipulezi politicienii cehi.
Din nou- nu rușii au inventat opoziția cehilor față de tranziție. Realitatea e că, în ultimii 25 de ani, nu toți cei care au abandonat comunismul și-au împlinit visurile în democrație, iar tinerii nemulțumiți de azi au handicapul că în 90 erau copii, deci nu au memoria acelor vremuri, nu au un reper. Apoi, criza economică din 2009 a generat scepticismul asupra modelului Occidental pe care cehii îl admirau altădată.
Începând cu 2013, atunci când guvernul de la Praga s-a prăbușit în urma unui scandal de corupție, Internetul ceh este plin de invective și de insulte la adresa clasei politice și de regrete la adresa celor două decenii pierdute. În această atmosferă, într-o țară în care majoritatea ziarelor pierd bani, cu un strop de susținere financiară rusă acordată media înseamnă bani bine cheltuiți. Mai ales atunci când ai nevoie să mai apară undeva și susținere pentru anexarea Peninsulei Crimeea…
Bani sunt, de asemene, bine cheltuiți și în politică- campania electorală din 2013 a actualului președinte, Miloș Zeman, a fost susținută deschis de Lukoil. De atunci, președintele Zeman, care nu controlează, din fericire, și guvernul, s-a manifestat vocal împotriva adoptării de sancțiuni împotriva Rusiei, a respins ideea unei invazii a Ucrainei și i-a invitat la Praga pe oligarhii sancționați de Occident.
O diferență de mentalitate speculată ca slăbiciune- Uniunea Europeană nu finanțează mass-media pe ascuns așa cum procedează Rusia în toată Europa Centrală. Și nici nu finanțează partidele de extremă dreaptă, cum procedează Moscova la Paris sau Budapesta.
Premierul ungar Viktor Orban a adoptat deja mesajele dragi Moscovei și a transmis, anul trecut, etnicilor maghiari din România că este timpul să abandoneze normele și ideologiile Occidentale, precum democrația liberală, care au fost cândva o țină spre care se îndrepta și Budapesta. Acum, a explicat Viktor Orban, sunt de preferat “democrațiile iliberale”, după modelul Turciei, Chinei și Rusiei.
La fel ca în cazul Pragăi, coincidența relațiilor dintre banii rusești și proiectele Budapestei și orientarea lui Viktor Orban către “iliberalismul” propovăduit de Moscova este suspectă.
O miză mai poate sta ascunsă în nostalgia lui Viktor Orban după “Ungaria Mare”, destrămată după primul Război Mondial. O bucată din acea Ungarie este astăzi în componența Ucrainei- idee pe care, în mod curios, Serghei Lavrov a amintit-o la conferința de securitate organizată la Munchen.
Poate că acesta a fost mesajul: “dacă Rusia va reuși să anexeze o parte din Ucraina, mai mult decât Crimeea, atunci poate că și Ungaria își va primi porția ei…”
Mesaj care poate fi servit și Occidentului, cu următoarea cheie de citire- “dacă Rusia va reuși să anexeze o parte din Ucraina, mai mult decât Crimeea, atunci poate că Ungaria poate fi convinsă să renunțe…”
După modelul Ungariei și alte state pot cădea, sau nu, în brațele “iliberalismului”.
În Serbia, care nu este încă membru al UE iar Rusia și-ar dori ca nimic să nu se schimbe în această privință, unde companiile rusești controlează cei mai mari producători de petrol și gaze naturale, Vladimir Putin a fost primit recent cu cea mai mare paradă militară organizată în ultimii 30 de ani.
Slovacia are un premier care cochetează cu linia naționalistă dură, faimos pentru declarația conform căreia “statul a fost constituit pentru slovaci, nu pentru minorități”, și care are la rându-i dubii asupra oportunității sancțiunilor impuse Rusiei.
Chiar și în Polonia, poate cea mai de succes națiune din Europa Centrală și cu siguranță cel mai de nădejde aliat al NATO, “omuleții verzi” bântuie Internetul. În mod evident, în Polonia nimeni nu iubește Rusia, dar nu asta e ideea: Moscova nu are nevoie fizic de Ungaria, Polonia sau de Slovacia. Moscova are nevoie acolo de sentimente anti-germane, de guverne anti-Occidentale sau, pur și simplu, de guverne incompetente, care la un moment dat să determine NATO să se retragă pe noi aliniamente pe considerentul că “nu merită să lupți pentru asemenea popoare”.
Un guvern ceh care să se alăture Greciei în opoziția față de sancționarea Rusiei este oricând util. Un guvern român incompetent este folositor. O Ungarie, o Bulgarie sau chiar o Austrie dispuse să submineze sanțiunile economice europene la adresa Moscovei, în special cele din domeniile petrolului și gazelor, ar fi minunate.
Un număr semnificativ de state Central și Est Europene care să “miște în front” este suficient să ducă de râpă unitatea Europei. Iar până la izolarea puternicilor Europei nu mai rămâne decât un pas.
Chiar și Germania este o țintă- cu ce arsenal are la îndemână Vladimir Putin ar fi ciudat să nu fie așa. Încă există în landurile din Est mulți germani cu un trecut legat de STASI, după cum mai există foști agenți ruși. Mulțumită lui Edward Snowden și informațiilor legate de interceptarea telefonului Angelei Merkel, relațiile germano-americane nu sunt tocmai cordiale, iar aliatul SUA din Europa, Marea Britanie, nu mai e de mult tratat drept jucător de talie mondială.
Probabil că nu va costa enorm și nici nu va fi nevoie de batalioane de “omuleți verzi” să menții pe bătrânul continent zgomotul anti-american, anti-UE. Și vom conștientiza cu toții, surprinși, că planul ascuns al Moscovei a reușit atunci când un nou ministru de Externe rus va decreta că toate înțelegerile de după Războiul Rece au fost anulate și nimeni n-o să mai râdă în sală.

http://cursdeguvernare.ro/the-spectator-cum-impinge-vladimir-putin-razboiul-catre-vest-si-cand-vom-intelege-ca-a-castigat-un-guvern-roman-incompetent-este-folositor.html