Şovinismul şi iredentismul maghiar şi tăcerea complice a guvernelor româneşti

Multă vânzoleală printre liderii formaţiunilor politice maghiare şi a câtorva lideri de la Budapesta. Vor autonomia ţinutului secuiesc, de unde dracu a mai apărut şi denumirea asta, pe care cu regret o spun, am auzit-o şi la lideri ai guvernului României.

Ce vor de fapt aceşti lideri? Vor să formeze o enclavă undeva în partea estică a Transilvaniei? Nu cred aşa ceva, chestiunea cu autonomia este una electorală, una care prinde bine celor câteva sute de etnici maghiari xenofobi. Care sunt cerinţele etnie maghiare, vieţuitoare pe teritoriul României? Spun maghiar şi nu spun secui, pentru că asta sunt. Nu cred că vreun secui mai ştie limba secuiască.

Drepturile pe care le au cetăţenii români de etnie maghiară :

- dreptul de a locui pe teritoriul României

- dreptul de a se căsători cu orice cetăţean al acestei Ţări indiferent de naţionalitate, religie, culoare, apartenenţă politică

- dreptul de a studia în limba maternă, inclusiv liceul.

- pot face chiar şi studii superioare în limba maternă, deşi nu cred că este corect, fiind cetăţean român se presupune că poate ajunge cu serviciul oriunde pe teritoriul Ţării, iar pentru asta e nevoie să ştie foarte bine limba română.

- dacă nu ştie româneşte, în cadrul anchetelor penale, ori a judecăţilor li se poate pune un traducător la dispoziţie.

- se pot organiza în formaţiuni politice pe criterii etnice exp, UDMR, PCM etc.

În linii mari cam astea ar fi drepturile ce le au. Acum să vedem îndatoririle lor faţă de statul român :

- să instige populaţia maghiară împotriva însemnelor statale şi a simbolurilor româneşti, chiar să le deterioreze; exemple: drapelul Ţării, statuile lui Avram Iancu etc.

- să ceară tuturor instituţiilor externe sancţionarea României pe diverse motive inventate.

- să persecute populaţia minoritară din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, adică românii.

- să facă parte din toate guverne, indiferent de culoarea politică, în caz contrar cer autonomia ţinutului ăla.

- să nu cunoască limba Ţării al cărei cetăţeni sunt.

După cum uşor se poate observa şi drepturile şi îndatoririle sunt în favoarea lor. Dacă ar fi fost cetăţeni francezi tot drepturile astea le aveau? Dar dacă erau cetăţenii ai SUA, tot aceleaşi drepturi le aveau.

Consider că orice cetăţean al acestei Ţări trebuie să aibă aceleaşi drepturi, în plus aş acorda etnicilor minoritari dreptul de a învăţa şi limba maternă şi nu în limba maternă. Aceşti etnici se pregătesc pentru a trăi în România şi cum în Ţara noastră limba oficială este LIMBA ROMÂNĂ, pe aceasta ei trebuie să o stăpânească la perfecţie, pentru a putea profesa o meserie oriunde pe teritoriul României. Nu cred că este benefic pentru statul nostru şi nici nu vom fi mai democraţi, dacă permitem ca în instituţiile statului român aflate pe teritoriul judeţelor cu populaţie majoritar maghiară să se scrie acte oficiale în limba maghiară. Pe întreg teritoriul României actele oficiale trebuie să fie în limba română, cine nu ştie să citească aceste acte, nu poate fi cetăţean român.

Arborarea drapelelor altor state pe instituţiile oficiale ale statului român să fie considerate ca acte de trădare naţională. Pe casele lor, pot arbora ce steag doresc.

De prea mult timp lideri ai guvernului maghiar cer ca guvernul României să acorde autonomie acelui aşa zis ţinut. Cred că a venit momentul ca România ca stat suveran şi indivizibil să spună un nu, hotărât acestor pretenţii de fanfaronadă.

Vreau să reamintesc ungurilor că armata română în 4 august 1919 şi-a adăpat caii din puţurile de la Budapesta, mai apoi în 1944, am alimentat tancurile de la pompele cu benzină ale Budapestei. Asta numai aşa pentru a nu merge mai mult în interiorul istoriei. Lipsa de fermitate în luarea unor decizii categorice a guvernelor şi Preşedinţiei României au făcut ca aceste acte să continuie.

La Bruxelles numai ungurii fac loby pentru ei, românii tac, ori îi încurajează pe xenofobii maghiari.

Îmi amintesc susţinerea de care s-a bucurat Lazlo Tokes din partea europarlamentarilor PDL, pentru numirea lui ca vicepreşedinte al Parlamentului european.

Cât timp partidele româneşti se vor comporta ca nişte mămăligi în faţa tuturor celor care atentează la suveranitatea, ori imaginea României, aceste jocuri nu vor înceta. De aceea cred că un partid naţionalist, dar care să nu fie extremist, poate ocupa acest câmp lăsat de izbelişte.

Ionel CÂRSTEA