Fizicianul Iohannis şi metoda dominoului; Victor Ponta şi drama intreţinutului de serviciu; Dorin Cocoş, agentul 2000-2014

Fizicianul Iohannis şi metoda dominoului; Victor Ponta şi drama intreţinutului de serviciu; Dorin Cocoş, agentul 2000-2014
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/sinteza-saptamanii-fizicianul-iohannis-si-metoda-dominoului-victor-ponta-si-drama-intretinutului-de-serviciu-dorin-cocos-agentul-2000-2014-111552.html
&
http://gerula.wblog.ro/2015/03/15/fizicianul-iohannis-si-metoda-dominoului-victor-ponta-si-drama-intretinutului-de-serviciu-dorin-cocos-agentul-2000-2014/
Saptamana ce se incheie ne-a oferit evenimente cu mare greutate specifica, evenimente ce vor vectoriza in mod sigur mersul treburilor publice in acest an: propunerea lui Klaus Iohannis pentru directorul civil al celei mai influente institutii/organizatii din Romania, scandalul de coruptie ce implica familia si cercul de prieteni/parteneri ai lui Victor Ponta, respectiv probabilul gest al lui Dorin Cocos de a colabora cu anchetatorii. Asadar:

1. Fizicianul Iohannis si metoda dominoului

Fizicienii sunt respectati in cercurile de intelectuali mai ales pentru doua caracteristici pe care acestia le-au dobandit in urma studiilor: intelegerea alcatuirii lumii si a Universului, respectiv usurinta de-a gasi solutii logice unor probleme. Mie imi place sa spun ca fizicienii “stiu ceea ce … nu stiu”, si cred ca Iohannis face parte din aceasta categorie. Azi, fizicianul-presedinte Iohannis se afla intr-o situatie incomoda sistemului sau de gandire, respectiv in fata necesitatii rezolvarii rapide a unui sir de probleme majore, pe care insa trebuie sa le rezolve intr-un sistem, cel politic romanesc, care nu are reguli ce se respecta, nu-si doreste predictibilitate, iar acum pare ca se afla in faza maxima a dezordinii si nelegitimitatii: un guvern slab si antipatic, mai ales nelegitim pentru public la varful sau daca ne raportam la esenta votului din noiembrie 2014; un “Parlament de vinovati” cu un dovedit comportament colectiv deviant, un clar pericol pentru orice democratie, mai ales pentru Romania in actualul context; o justitie ce, in aparenta, pare ca lucreaza la turatie maxima pentru aplicarea legii, dar in fapt, este puternic “impanata” cu influente disturbative greu de detectat, generatoare de discontinuitate si imprecizie; institutii independente ale statului cu rol de reglementare si control, calamitate la randul lor la nivel de corectitudine din cauza deciziei politice asupra componentei (ex. CNA); un mediu de afaceri schilod, de care sistemul politic nu este interesat a-l consolida, cu multi reprezentanti dovediti (de catre DNA!) ca fiind necorespunzatori pentru a-si dezvolta legal afacerile, mediu neorganizat si incapabil de parteneriate solide cu capitalul major din zona euratlantica, conditie ultranecesara ranforsarii frontierei care este azi Romania; in fine, lipsa oricarei strategii nationale de consolidare/dezvoltare a societatii romanesti, nici macar “urma” vreuneia ce putea fi mostenita/continuata de la precedentele mandate prezidentiale post ‘89.

Daca treburile stau cam asa, iar treaba trebuie facuta, fizicianul Iohannis pare ca a inceput sa actioneze imediat dupa alegeri cu ce poate si ce stie deocamdata: pe scurt, a putut si a stiut “sa dea ordin” infrantului Ponta si majoritatii PSD sa blocheze amnistia, profitand oportun de slabiciunea/vinovatia lor, azimutandu-si astfel relatia de colaborare cu “rosii” majoritari; a generat consultari politice la Cotroceni, imbracand astfel haina prezidentiala; si, inafara unor detalii, cam atat la capitolul realizari generatoare de capital simbolic. Pentru ca atunci cand a dorit sa-si prezinte viziunea de reforma politica in fata Parlamentului, a fost umilit in forma si cu procedurile pe care le-am aratat saptamana trecuta, ceea ce a fost de natura sa fractureze simbolic fundamentul puterii pe care Iohannis si-l construieste. Iar urmatoarea lovitura, impunerea candidatului PSD la Curtea Constitutionala, n-a facut decat sa “convinga arbitrul” (similar dublarii loviturii la box :-) ), ca fizicianul-presedinte Iohannis este dominat de catre puterea de inspiratie Pontaghita. Ceea ce trebuia sa declanseze din partea lui Iohannis o strategie eficienta impotriva actualei majoritati parlamentare , coerenta gandirii sale si conforma cu cadrul constitutional, prin ceea ce eu descriu ca fiind “o daramare controlata, prin metoda dominoului”.

Din acest unghi, contraatacul prezidential rapidissim generat prin propunerea lui Hellvig la sefia SRI, consolidat declarativ din primul moment atat de catre comentatorii publici, cat mai ales de o noua si neasteptata majoritate parlamentara constituita ad-hoc pe motivatia propunerii lui Iohannis (PNL-UNPR-UDMR), este de maxima eficienta in economia jocului de putere. Principala consecinta este ca aceasta prima miscare, pregatita cu rabdare, dar executata fulgerator si oportun, indica reasezarea evenimentelor dupa principiul invocat al dominoului. Iar cunoscatorii inteleg ca la domino, trebuie sa stii de unde incepi “daramarea” si cu ce forta exercitata, pentru ca piesele sa se darame ordonat, pana in punctul pe care ti l-ai propus. Si aici, fizicianul Iohannis a calculat bine: sefia civila a SRI beneficiaza azi de un capital simbolic maximal, generator de tendinte si miscari clare, atat in interiorul politicului, cat si al institutiilor statului; actiunile semipublice din ultimii ani ale lui George Maior (dar si “legendarea” sa, realizata minutios si efectiv!), dublata de consolidarea de necontestat a “organizatiei SRI”, in partea executiv-militara condusa de generalul Coldea, asigura viitorului director un rol pregnant in economia fiecarei zile, dupa cum stiu bine cei ce discuta/negociaza puterea (acest rol poate exista azi si daca titularul nu va face efectiv nimic in vreo directie… :-) ); iar Hellvig, fiind omul de incredere al lui Iohannis, este limpede in ce fel asta va aduce beneficii cresterii autoritatii de adresare/negociere/actiune ale actualului presedinte.

Ce se va misca in continuare pe “podeaua dominoului”? Un flux mai consistent de senatori spre formarea unei majoritati noi in Senat, cu un nou presedinte coerent cu proiectul Iohannis, respectiv Vasile Blaga; ceea ce va insemna descaunarea lui Tariceanu, omul lui Pontaghita, pierdere majora ce va da semnalul clar al instabilitatii guvernului actual; acest semnal va genera imediat negocieri subterane pentru o noua majoritate, ce va subrezi brusc autoritatea lui Pontaghita, si a ceea ce mai inseamna asta.

Abia in acel punct va trebui sa intervina din nou Iohannis, ce este dator sa clarifice formula de guvernare conjuncturala pe care o agreeaza pana in 2016: una de tipul actual, inlocuind PSD-ul cu PNL-ul, cu riscul potential al inlocuirii unor excese “rosii” cu unele “galbene”, venite din partea “baronilor liberali”, ce-si coordoneaza parlamentarii la fel de eficient ca “baronii pesedisti”; sau o guvernare “nemteasca” de tip stanga-dreapta, cu o larga majoritate PNL-PSD-UNPR, fara Pontaghita, cu un premier competent si dur, guvern a carui stabilitate nu mai depinde maximal de baroni sau presedinti de partid, ci strict de proiectul de consolidare economico-administrativa, agreat cu Iohannis, validat prin votul Parlamentului; prima varianta avantajeaza in aparenta PNL-ul, dar ii va mina sansele electorale in 2016; a doua varianta avantajeaza, tot aparent, PSD-ul, dar ii da posibilitatea lui Iohannis sa pregateasca “pachetul” de actiuni politico-publice pentru restartarea politica pe care si-a propus-o odata cu alegerile de anul viitor.

Voi mai scrie mult despre asta, deocamdata putem sa ne concentram sa urmarim “podeaua dominoului”, va fi spectaculos! :-)

2. Victor Ponta si drama intretinutului de serviciu

Spuneam zilele trecute in emisiunea lui Tavi Hoandra ca in intervalul marti-vineri, Victor Ponta a suferit un declin decisiv al carierei sale publice. Declansarea unor probleme de ordin juridic in familia si cercul sau de prieteni, ce par insurmontabile daca analizam cu luciditate cazuistica si legaturile lui Ponta cu situatia, ii provoaca atat un handicap major de adresare publica, cat si o scadere vertiginoasa a influentei in jocurile de putere cotidiene, exact cand avea mai multa nevoie de aceasta influenta.

Miscarea strategica a lui Iohannis cu Hellvig la SRI, acceptata atat de UDMR prin Hunor Kelemen, cat mai ales de UNPR prin comunicat oficial ce statueaza pozitia de nenegociat a lui Gabriel Oprea, pozitie in favoarea lui Iohannis pe aliniamentul conducerii SRI, il pune pe acelasi Victor Ponta intr-o postura politica maxim fragilizata, dupa cum analizam la punctul 1.

Despre astea, se va tot vorbi in saptamanile ce urmeaza. Ce e de decriptat ar fi, cum a ajuns Ponta atat de rapid in aceasta postura cvasimortala din punct de vedere al existentei politice la varf? Si atentie, a ajuns aici avand absolut toate “cartile” valoroase in mana, de la megaautoritate in PSD, la supermajoritate in Parlament, protejat evident de loviturile justitiei, cu favorabilitate consistenta din partea serviciilor secrete!!

Raspunsul e unul singur: Ponta chiar a crezut ca i se va permite absolut orice, ba mai mult, ca i se si cuvine totul. Si nici nu avea cum sa aiba alta parere, atata timp cat si-a obtinut toate “gradele” asemenea unui “intretinut de serviciu”, caruia nu i s-au cerut realizari sau competente, ci doar acceptarea practicarii jocului de coordonare in favoarea unor grupuri politice sau oculte. Or, un asemenea “dans personal”, genereaza “ameteli/vertijuri” atunci cand se executa pe culmile … puterii, elemente care te fac sa gresesti flagrant, greseli care te duc acolo unde Victor Ponta a ajuns azi.

Ce putea sa faca Ponta de-a lungul vremii ca sa evite acest dezastru personal previzibil? Simplu: sa nu fi acceptat pozitii pentru care n-avea competente, iar din pozitiile pe care le-ar fi acceptat, sa fi actionat legal si corect. Mai concret: sa ne fi comunicat ca nu e competent sa fie seful corpului de control al lui Adrian Nastase, pentru ca nu are stiinta si vointa de a se lupta cu “mafiile”; sa fi comunicat discret inclusiv faptul ca anumite “legaturi” din trecutul sau il fac vulnerabil in fata unor potentiale santaje; sa nu fi acceptat sa fie purtatorul de cuvant al campaniei lui Geoana, stiind ca nu poate rezista presiunilor lui Traian Basescu, folosite eficient prin intermediul vechilor sai amici (si-ai mei, recunosc), Dorin Cocos si Elena Udrea; sa nu accepte conducerea PSD in 2010, nu doar pentru ca o acceptase deja pe cea a UNPR cu cateva zile mai devreme, ci mai ales pentru ca aceasta conducere a PSD i-a fost oferita (si castigata!) de catre Traian Basescu si cercul sau de influenta din zona serviciilor secrete si a mediului economic; sa fi incercat sa reformeze PSD-ul, dupa ce si-a luat si sceptrul de prim-ministru (care, deasemenea, i s-a daruit!!), nu sa-si formateze neobaronii rosii din generatia tanara pesedista; sa nu-si fi subordonat mare parte din deciziile de prim-ministru indeplinirii “dezideratelor Pontaghita”, generand un sistem de inavutire pe banii si influenta statului roman, nemaiintalnit pana acum; in fine, sa nu-si fi implicat familia in afaceri murdare, clamand concomitent clementa mediatica pentru faptele membrilor familiei, o actiune ce poate genera concluzii legate chiar de mizeria umana.

De ce a facut toate astea, totusi? Revin si spun ca a actionat asa tocmai pentru ca a fost “intretinutul de serviciu”, nepregatitul ce primeste cadouri nemeritate, nemultumit si umilit oarecum din cauza posturii, lacom de revansa rapida; un Ponta ce si-a jurat in barba ca se va razbuna pe cei ce-l umilesc, preluand puterea totala, politica si economica. Demers greu de realizat, iar Victor Ponta, totusi prea mic pentru ce si-a propus…

Alti vinovati in afara lui? Toti cei ce si-au propus folosirea lui conjuncturala in scopul rezolvarii propriilor scopuri, neintelegand sau ignorand consecintele nocive pentru Romania si pentru Ponta personal. Din pacate, toti au fost oameni importanti si influenti in statul roman …

3. Dorin Cocos, agentul 2000-2014

Nefiind un eveniment confirmat pe deplin, o sa comentez pe scurt posibilele efecte ale presupusei colaborari a lui Dorin Cocos cu anchetatorii, fapt pe care l-as considera de importanta zero pentru desfasurarea lucrurilor in zona luptelor pentru putere din perioada urmatoare. O sa fac comentariile precizand ca sunt prieten cu Dorin Cocos din 1998, n-am facut afaceri cu el niciodata, nici nu stiu toata gama afacerilor pe care le-a realizat, dar il cunosc foarte bine ca om, nu ma dezic deloc de relatia noastra, imi pare tare rau pentru ce i se intampla …

Dorin Cocos este in mod sigur singura persoana din Romania ce a actionat la nivel de afaceri/influenta, fiind considerat ca s-ar afla atat in cercul zero al puterii lui Adrian Nastase, 2001-2004, cat si in cel al lui Traian Basescu, 2004-2014. Cum si cat a fost de asimilat acestor cercuri, este treaba lui sa lamureasca, daca va dori/trebui, sunt insa lucruri indubitabile ce trebuie spuse, pentru a intelege exact magnitudinea unor posibile discutii “amicale” ale lui Dorin cu procurorii: Adrian Nastase a fost un apropiat al lui Dorin Cocos inca mult inainte de a ajunge la putere in 2001; Traian Basescu a ajuns amic cu Dorin Cocos mult inainte de a fi presedinte, Elena Udrea ajungand sa-l cunoasca pe fostul presedinte doar prin intermediul cercului de prieteni comuni ai sotului sau; Victor Ponta este deasemenea un vechi prieten al lui Dorin Cocos, prietenie nealterata de relatia lui Cocos cu Basescu, detaliile contractelor juridice ale lui Ponta cu Cocos fiind nesemnificative in contextul “greutatii” relatiei dintre ei.

Ma opresc aici, dar subliniez tacerea celor invocati mai sus legat de asumarea actuala a relatiei cu Dorin Cocos, tacere care la randul ei poate sa fie vestitoare de evenimente imprevizibile.