Jaful secolului, la judecată

Jaful secolului, la judecată
http://www.paginiromanesti.ca/2015/03/16/jaful-secolului-la-judecata/

De la început va spun că Adrian Năstase n-ar trebui să doarmă în patul lui în această seară, ci după gratii.S-au împlinit 10 ani de când statul român sub sem­nă­tura inconştientă (termenul este excesiv de politicos) a fostului prim-ministru a vândut unei alte alte ţări nici mai mult, nici mai puţin decât aproape toate resursele naturale naţionale. Vorbim de tranzacţia prin care compania austriacă OMV (în care acţionar principal este statul austriac) a cumpărat contra sumei de 669 milioane de dolari cea mai mare societate românească. Vom vedea mia departe de ce această sumă este un mărunţiş. Fără să vă fac capul mare cu amănuntele acestei tranzacţii pe care nici o ţară africană nu o face vreau să reamintesc cine a fost Petrom. Compania exploata, prelucra şi vindea toată producţia de petrol a României şi mare parte din cea de gaze naturale. România încă deţine locul 4 în Europa la resurse de petrol (600 milioane de barili) şi locul 5 la gaze. În activele Petrom intrau 4 rafinării, 2 platforme petroliere marine, 700 de benzinării şi multe alte proprietăţi.

Cu puţin înainte de privatizare, guvernul Năstase mai face una lată. Şterge datoriile către stat ale acestei companii (de câteva sute de milioane de dolari) astfel încât să fie preluată spălată de austrieci. O mare parte din datoria ştearsă se regăsea un buzunarele unor membri de fază ai PSD. Lucrătura PSD-ului la Petrom începuse cu mult înainte când un anumit Iacobov cumpăra chipurile rafinăria din Oneşti şi încheia un contract cu Petrom pentru livrarea de petrol. Petrom e de stat iar Oneşti este privat. Petrom livrează ani de zile rafinăriei petrol, aceasta produce benzină pe care o vinde dar nu plăteşte petrolul cumpărat. În mod normal, după câteva luni de neplată, Petrom ar fi trebui să oprească livrarea şi să recupereze banii. Dar Petrom este statul lui Năstase iar Iacubov este privatul PSD-ului. Situaţia continuă şi Petrom este în ga­u­ră în timp ce Iacubov împarte banii cu colegii de la PSD. Aşa a făcut Petrom datoria. Şi acesta a fost şi pri­mul motiv al privatizării. Statul român este un prost admi­nistrator, cum se spunea. Atunci să privatizăm. În rezumat, PSD-ul prin mâna directorului Nicolae Popa, aduce Petrom în faliment şi o vinde pe nimic austriecilor. În acest timp, ungurilor nici nu le trece prin cap să-şi vândă firma lor, ci doar scot nişte acţiuni la vânzare. Compania petrolieră a Ungariei era un nimic pe lângă colosul Petrom.

N-am avut nevoie de vreo documentare, toată mane­vra o cunoşteam şi am scris despre ea încă de-atunci. Şi ca de fiecare dată, când scriu despre ea, mă cuprinde o silă cumplită.

Ca toată tranzacţia să fie acoperită, contractul a fost secret, niciun român nu a avut dreptul să ştie cum o mână de oameni aflaţi vremelnic la putere au vândut, în fapt, resursele pe care ni le-a dat Dumnezeu. Contractul a fost desecretizat mulţi ani mai târziu la presiunile opoziţiei. Şi era mai monstruos decât ne închipuiam. Redevenţele pe care trebuia să le plătească austriecii (redevenţa este o taxă pe exploa­tarea unei resurse naturale) statului român erau de patru ori mai mici decât procentajul obişnuit în cazul petrolului şi gazelor naturale. Şi ele nu puteau fi modificate, prin contract, decât după 10 ani. Zece ani au trecut iar guvernul Ponta, acest elev ratat al fostului premier Năstase a hotărât deunăzi să mai păsuiască austriecii cu încă un an la stabilirea noilor redevenţe.

Ca să realizaţi magnitudinea acestui jaf, calculaţi că numai în 2014 profitul net al Petrom, deţinut de austri­eci, a fost de 1 miliard de euro. Austriecii şi-au amortizat cei 669 milioane în primul an de când au devenit proprietari.

Ce au câştigat românii din faptul că Petrom s-a privatizat? Au pierdut 20 de mii de locuri de muncă, iar automobilistii plătesc benzina mai scump decât ţări care n-au extras un litru de petrol în toată istoria lor. Raportat la salarii, românii sunt pe locul 11 în lume la cea mai scumpă benzină.

Şi venezuelenii au mult petrol, chiar foarte mult, dar benzina costă la ei 11 cenţi litrul. Pentru că oricât de ne­bun ar fi fost decedatul preşedinte Chavez, el a permis totuşi popula­ţiei să se bucure de norocul unei resurse de petrol. Ro­mânii au avut după revoluţie numai conducă­tori pro­-­­oc­cidentali care au considerat că românii nu ar trebui să beneficieze de ce le-a dat natura. Am impresia că era preferabil ca România să nu deţină nici fir de petrol sau gaze. Populaţia ar fi plătit la fel, ba poate chiar mai puţin.

Dacă Iliescu merită să fie anchetat pentru crimele minerilor din Bucureşti, Adrian Năstase merită un proces pentru vânzarea resurselor, chiar dacă nu ar fi luat şpagă un leu. Numai pentru neglijenţă criminală şi tot n-ar trebui să se bucure de priveliştea din Cornu. Gândiţi-vă că vânzarea Petrom este doar cea mai mare agresiune economică a românilor contra românilor. În spatele acesteia se aliniază sute de alte tranzacţii prin care România nu mai deţine practic nimic. În curând, nici măcar pământ.

Nu pot să ocolesc o paralelă cu ţara în care locuim: Canada nu-şi vinde resursele nicicui dar totuşi este al 4-lea producător mondial de petrol, iar preţul benzinei este exagerat pentru populaţie.