Nu recunosc conducerea acestei țări!

Nu recunosc conducerea acestei țări!
http://www.art-emis.ro/analize/2832-calin-georgescu-nu-recunosc-conducerea-acestei-tari.html
&
http://gerula.wblog.ro/2015/03/29/nu-recunosc-conducerea-acestei-tari/

Românii s-au condamnat singuri la sărăcie și disperare

Între o vizită recentă, la începutul lui martie, la Washington, probabil ca membru al Clubului de la Roma Internaţional și un comentariu simplu, direct, de recunoștere, însoțit de fotografia sa pe pagina a I-a a trustului de media al Kremlinului, Russia Today, Călin Georgescu, tehnocrat european și naționalist român stabilit temporar la Viena, s-a aflat la 13 martie în Nord, în Maramureșul descălecătorilor de Ţări Române din sec. (13?)-14. La Biblioteca „Petru Dulfu” din Baia Mare, cu o colecție impresionantă de carte veche românească și străină, la distanță de două uși de prima Lege a românilor scrisă în limba română (Pravila de la Govora, la 1640), de prima lor Biblie în română (Biblia lui Șerban Cantacuzino, București, 1680) și – simbolic pentru România semi-analfabetă de astăzi – de prima ei Gramatică tipărită în românește (Gheorghe Șincai, „Elementa lingua daco-romanae…”), Călin Georgescu a reiterat calm, dar mai ferm ca niciodată, că fără trecut nu există prezent, și a îndemnat la intoleranță și răzvrătire împotriva întregii clase politice post-decembrie 1989, a spus: „nu recunosc conducerea acestei țări”. Deși au trecut abia câteva luni între publicarea ultimei sale cărți, „Cumpăna României”[1] - un Proiect de refacere și dezvoltare durabilă a țării, unicul cu adevărat sustenabil din cei 25 de ani trecuți – și discursul naționalist de acum câteva zile[2], în acest răstimp scurt Călin Georgescu s-a radicalizat enorm. Ceea ce scria pe atunci în 148 de pagini, a spus acum, plus altele, într-o formă revoluționară, în 3 sau 4 pagini. A reabilitat și enumerat la Baia Mare „arhaisme” ieșite din vocabularul românului modificat prin „ingineria genetică” a post-comunismului, cum ar fi cuvintele, idiomurile și sintagmele izgonite din limba română: demnitate, libertate, țara mea, Neam, românitate, interesul general, binele comun, icoane, repere și modele, patriot, patriotism, naționalist, naționalism, suflet, curaj, lumina din noi, răzvrătire, de bună seamă ultima în legalitate și în respectul deplin pentru libertățile cetățeanului, democrație și ordinea publică. Spune Călin Georgescu că, de la 1989 încoace, impostura a devenit „profesiunea” nr. 1 în România și că românii au acceptat trădători de țară în fruntea lor. Zice corect că „Miorița”, oricât de frumoasă ar fi și oricât am iubi-o, ne învață să abdicăm, nu să luptăm pentru viață, pentru drepturile și bunăstarea noastră. Afirmă adevărul, că românii s-au condamnat singuri la sărăcie și disperare, atunci când și-au vândut resursele, pădurile, pământul, Petromul, electrica, băncile etc. Că privatizarea fără opreliști a fost sinucidere.

Însemnele heraldice ale țării au fost înlocuite cu „blazoane”: o bancă străină, o pereche de cătușe, o farmacie, o mașină de păcănele și o șaormerie cu tejgheaua la stradă.

Profund dezamăgiți, la rândul nostru spunem că, în esență, Călin Georgescu a zugrăvit în Nord o altă stemă a României, în centrul căreia însemnele heraldice reprezentând cele 5 regiuni istorice ale țării: vulturul Țării Românești, leul Olteniei, bourul Moldovei, acvila cu cele 7 cetăți ale Transilvaniei, și delfinii Dobrogei – au fost înlocuite cu alte „blazoane”: o bancă străină, o pereche de cătușe, o farmacie, o mașină de păcănele și o șaormerie cu tejgheaua la stradă. În continuare, cu vasta sa expertiză internațională, Călin Georgescu apreciază că: politica externă a fost cea mai slabă verigă din activitatea statului român de după 1989 și a avut ponderea negativă cea mai mare în declinul abrupt al României; crede că nimic nu s-a negociat și întâmplat în conformitate cu realitatea geo-politică regională, europeană și globalistă, și nici cu interesele economice vitale ale țării, și că, astăzi, redresarea generală trebuie neapărat să înceapă cu reformularea relațiilor internaționale ale Bucureștiului. Astfel, în conferința sa a afirmat, că eliberarea din decembrie 1989 a fost iluzorie și că România a fost, ulterior, încarcerată într-un lagăr neo-liberal, că se află în prezent sub tripla dictatură a corporațiilor fără țară, a U.E. și a F.M.I.; că răul cel mare și l-au făcut românii cu mâna lor, întrucât neo-liberalismul nu a venit și s-a instalat aici numai prin forțe proprii, ci și ajutat de lachei de serviciu locali, urmărind avantaje politice și economice. A spus că, după 1989 românilor li s-a inoculat minciuna că statul este dușmanul tuturor și că trebuie adus la dimensiuni neglijabile; că așa-zisa reformare, de 25 de ani, a statului înseamnă distrugerea și subordonarea lui unor interese străine. Iar toată această minciună nefastă cu statul ca o specie în curs de extincție, ticluită de slugi „reformatoare” locale și de komisari externi de tot felul, adăugăm noi, nu este altceva decât doctrina falimentară a reaganismului, respinsă de ani buni de toată Europa Occidentală, dar aplicată în revoluta Românie, hinterland și „second hand” estic al UE.

Economia de proximitate presupune o reformulare serioasă a relațiilor externe regionale ale României, cu toți vecinii săi, și în primul rând, cu super-puterea regională, Rusia.

În rostirea sa liberă de la Baia Mare, și în dialoguri trecute cu acest autor, Călin Georgescu a criticat stări de lucruri negative, dar, în primul rând, a vorbit de reconstrucție. El crede corect, că în politicile externe, înainte de orice, se impune resetarea cuprinzătoare a relațiilor României cu Statele Unite, partenerul strategic și aliatul ei principal. Consideră că dialogul Bucureștiului trebuie purtat la Washington cu decidenți raționali și rezonabili, interesați, în primul rând, de o imagine pozitivă a propriei lor țări, America, în lume, promotori ai respectului reciproc, negocierii, diplomației profesioniste, colaborării internaționale și păcii, și nu cu „uliii” neoconservatori ai războiului, stărilor conflictuale și destabilizării păcii în Europa de Est, zona unde se află România, și în alte părți. Este convins că și America trebuie să ia în calcul faptul că stabilitatea și validitatea demersului ei de politică externă în estul european și la Marea Neagră vor fi puse la îndoială, că se vor pierde, dacă în România nu se va impune grabnic nu numai statul de drept, dar și o nouă autoritate morală. În sfârșit, Călin Georgescu crede că economia de proximitate de care a vorbit în Proiectul lui de țară, presupune o reformulare serioasă a relațiilor externe regionale ale României, cu toți vecinii săi, toate țările ex-socialiste estice, sau componente ale fostei U.R.S.S. și, în primul rând, cu super-puterea regională, Rusia lui Putin.

La capitolul „Instituția Prezidențială”, am rămas repetenți!

Despre politica externă românească, așa cum o vede tehnocratul european și naționalistul român Călin Georgescu, am mai aminti doar că a fost și este decisă, prin Constituția acestei republici prezidențiale, de către președintele țării. De 40 de ani, din 1975, de când există instituția respectivă, România a avut cinci președinți. Unul a sfârșit în fața plutonului de execuție, după un proces dezgustător. Doi dintre ei sunt, se zice, pușcăriabili. Al patrulea nu a putut conduce țara cum a voit domnia sa, pentru că, îl cităm, „a fost învins de fosta Securitate”, adică a fost învins în anul 2000 de o instituție dispărută legal de 11 ani, adică iată o explicație cel puțin idioată. Al cincelea, instalat recent la Cotroceni, în materie de „Externe” a călcat din prima zi, de la prima vizită afară, cu stângul. Este închis ermetic în sine, opinia publică nu află nimic de la el despre conținutul discuțiilor cu lideri străini, sau știe câte ceva de la interlocutori și presa lor (Merkel, Plevneliev). Stăm foarte, foarte prost, la capitolul „Instituția Prezidențială”, am rămas repetenți…

Dacă vrem să ridicăm România, înainte chiar să terminăm autostrada Transilvaniei, trebuie să instaurăm în politica internă moralitatea, iar în politica externă transparența.

————————————–
[1] Călin Georgescu, Cumpăna României, Bucureşti, Editura Logos, 2014, 152 p.
[2] vezi: Dr. Călin Georgescu – Starea Naţiunii Române ÂÂÂ https://www.youtube.com/watch?v=Ufs6Ed8HI50

Articole asemanatoare

Serviciul Român de Informaţii – Un sfert de secol de istorie (1) – 29.03.15
Buna Vestire a Basarabiei Sfinte – 29.03.15
1990 – „Martie negru” la Târgu Mureş – 22.03.15
Decalog Naţionalist – 22.03.15
Paradoxuri şi dileme europene pentru Berlin – 19.03.15