RUSSIATODAY.RO : “NATO îşi întăreşte poziţia în România cu armament greu. Rusia îşi întăreşte poziţia în Crimea cu capabilităţi nucleare.”

Nu-ţi trebuie multă expertiză militară să înţelegi că nici una dintre părţi nu va ceda în această cursă a înarmării Mării Negre. Sau, cel puţin, nu va ceda fără luptă.
Să însemne asta că un război în Marea Neagră e inevitabil?
Dacă ar fi să introducem în ecuaţie şi mişcările diplomatice din ultimele zile sau săptămâni, vedem că „inevitabil” este un cuvânt cât se poate de potrivit pentru această situaţie.
Întrebând şi eu sursele mele de ziarist, dacă vom avea sau nu război în Marea Neagră, am primit un răspuns demn de Radio Erevan: Războiul a început de mult, doar că până acum i s-a spus „conflict”! Cum ar veni, aflu şi eu ultimul că suntem în război, după ce ştia deja tot satul!
Buuuun, să nu intrăm în panică şi să vedem cum stăm, ce avem de făcut.
Există trei puncte de vedere distincte în acest război numit până acum „conflict”: al NATO aka Statele Unite, al Rusiei şi al României.
Şi există şi un „subiect” al războiului: peninsula Crimea!
Americanii, belicoşi cum îi ştim, nu au nicio apăsare. Aşteaptă să se lupte direct cu ruşii de prin ’45, când voiau să-i dea ca misiune generalului McArthur cucerirea Moscovei.
N-a fost să fie, atunci. Câştigarea Războiului Rece a fost, pentru SUA, un fel de victorie la masa verde, venită prea târziu şi prea lipsită de strălucire. Americanii au nevoie de o victorie în luptă directă cu ruşii – este regula de aur a criteriilor LA după care se scriu scenariile de succes de la Hollywood. Aşa că tratează Crimea drept prinţesa răpită de balaur şi foloseşte NATO drept prinţ care omoară balaurul şi redă demnitatea prinţesei Crimea, pe care Nuland o vrea măritată cu Poroşenko cu orice preţ. Restul sunt detalii!
Ruşii, inventatorii unei altfel de cinematografii, au un alt scenariu: prinţesa Crimea e deja acasă după o logodnă eşuată cu Kievul. Acum, nu mai vrea să fie deranjată de aventurieri, pentru că a trecut deja prin multe şi are nevoie de o perioadă de recuperare fizică şi psihică. Cine îi va cânta serenade deocheate sub balcon se va trezi cu balisticele în cap. Direct, fără preaviz!
Românii, adică noi, care avem şi noi cinematografia noastră, abordăm problema în mod original.
În urmă cu nişte ani, la o şedinţă de scenarii în Foişor, când mă lăudam cu originalitatea scrierilor mele în faţa lui Adrian Sârbu, shogunul a făcut câteva precizări: „Românul devine original când e prea prost să copieze ceva bine. Aşa că, te rog, după fiecare scenă a episodului, să scrii mic, în dreapta jos, de unde a fost copiată. Iar dacă cuvântul „copiat” ţi se pare prea dur, foloseşte „CITAT”, de unde ai „CITAT” scena respectivă. Scenele originale nu ţi le plătesc!”
Scurt şi concis!
Iohannis şi Ponta scriu în aceste zile un scenariu absolut original pentru România în Războiul Mării Negre, fiind prea proşti să copieze ceva bine. Puteau să copieze modelul polonez, cel unguresc, cel turcesc, chiar şi cel bulgăresc… ar fi fost mai bine decât să ţină morţiş să fie originali.
Originalitatea românească s-a manifestat ieri prin legalizarea prezenţei „fără număr, fără număr” a militarilor americani şi a echipamentelor militare americane, cu care aceştia, americanii adică, vor face ce vor, când vor, cum vor. Bad decision!
Un alt element original este că nu mai suntem conduşi de oameni, care îşi asumă public, prin voce, gesturi, mimică şi spontaneitate, decizii politice, ci de pagini de facebook care dau comunicate. Chestie care depersonalizează TOTAL decizia şi modul implicării României în războiul Mării Negre. (Din acest punct de vedere, Băsescu era de preferat într-o astfel de situaţie) Din nou bad decision.
Singurul element bun al scenariului este cel în care România nu a ţinut să fie originală şi a copiat un scenariu extern: rolurile DNA şi ANAF, copiate parcă după Starsky and Hutch, produc singura scenă bună a unui film per ansamblu prost.
Vestea bună este că într-o competiţie regională, balcanică, scenariul românesc al filmului Război în Marea Neagră ar putea să aibă şansa unui premiu, a unei recunoaşteri.
Vestea proastă vine dacă această competiţie nu rămâne regională ci devine globală. Juriul va judeca fie după criteriile LA-Hollywood fie după criteriile Mosfilm. În ambele cazuri, România va plăti preţul originalităţii şi va fi descalificată ruşinos.