A inebunit Pontantul , a inebunit mutantul

În dimineaţa zilei de vineri, 19 septembrie 2014, în cele mai depărtate cătune ale României a sunat deşteptarea și pregătirea pentru marşul electoral al celor 70.000 de activişti ai “Marelui Partid Roșu al Acoperiților de Social Democrați”, porniți în mare elan spre Capitală, “pentru a-l pune pe Ponta preşedinte”. Ca să-mi spuna asta, mi-a telefonat, ajuns în defileul Oltului, consăteanul meu, Moisă a Gheorghii Lili Paveli. Nu doar ca să mă înştiinţeze, ci cu gând că mă voi duce și eu la ceremonia pre-întronării și-l voi drept orienta, în caz că pre-întronatul nu are șanşe, cum să spună oamenilor să voteze. Nu de alta, dar să nu se facă de rușinea satului, că a venit la București pentru Ponta, iar preşedinte va ieși Johannis. Sau cine ştie, chiar de ocară ar fi, “hăndrălaua lu’ ăla”.

După încheierea convorbirii, cu imaginaţia activată, prin faţa ochilor au început să-mi defileze coloanele cu autocare, având arborat marele pavoaz al PSD, plecate din Maramureș, Satu Mare, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Bihor, Alba, Cluj, din Suceava și Botoşani, din Arad și Timişoara, ce mai , din toată țara. Vedeam cum sunt conduse și preluate la intrarea în fiecare județ de antemergătoare cu sirenele și girofarurile “acoperite” și predate , apoi, din prefectură, în prefectură, pentru deplina securitate a prețiosului transport. Toate astea prin grija Marelui Agă, naşul Gabi, adică generalul“de justiție” (“acoperit”cu patru stele, căci, mai nou, dacă nu ai “acoperire” ești lovit de nulitate ! ), profesor universitar doctor Gabriel Oprea, viceprim-ministru al Guvernului României pentru securitate națională și ministru al treburilor dinlăuntru.

În fiecare judet, de pe itinerariu s-au adăugat alte autocare și, așa cum un mare fluviu își adună apele, acestea se uniră la porţile Capitalei, care se pomeni, odată cu lăsarea întunericului, sub afluirea zecilor de mii de mărșăluitori. E drept, osteniți de drum și fără de chef de “propagandă și agitație” . Deocamdată, până când regizorii marelui spectacol de pe Arena Națională și Marele Maestru de Ceremonial vor începe punerea în operă a incultizării lui Mao de România. Unul mai mic și nici pe departe demn de renumele celui căruia, în semn de adulatie, Ponta îi poartă şapca.

Simptomele idolatriei, brutale și groteşti, nu au întârziat să apară. Lui Ponta i se dedică poezii.

VICTOR PONTA, PREŞEDINTE ODĂ ÎN METRU P.S.D. de Mircea Cosma, președinte (penal) al Consiliului Județean Prahova

”Victor, o galaxie română în devenire/Răsare în universul zidit pe răstigniri/Pe temelie veche de piatră şi jertfire/El reînalţă o ţară a vechilor români/Victor Ponta, preşedinte!”.

Când Ponta şi-a depus candidatura la Biroul Electoral Central i s-a deschis culoar special de circulație, pentru ca întreg alaiul adulatorilor să se poată deplasa cu viteza legal interzisă la oficierea înscrierii în competiția prezidențială. Participanții la trafic au fost traşi “pe dreapta”, în opoziţie, cum s-ar spune, și s-au pus pe înjurat, de mama focului. Nu li s-a mai întâmplat din vremea lui Ceauşescu. Și asta, fiindcă Ponta se conduce după sloganul: “Originalitatea ucide!”

Asa că mai bine se lasă condus pe cărările bătătorite de înaintași. Și, astfel, lui Victor Ponta a început să i se pregătească sfârşitul. Preocupările pentru cultul personalității sale par a fi asemănătoare cu cele din lume roșie a veacului trecut în istorie.

Adversarii în idei, tot socialiste, şi i-a înlăturat după reţeta şi cu metodele de la jumătatea veacului trecut.

S-a înconjurat de adulatori din gaşca sa şi a transformat conducerea partidului şi a Guvernului într-o întreprindere privată a clanului de familie și al intimilor adulatori – Dragnea, Şova, Băniciou, frații Negoiţă, o echipă a mânărelilor curente (completată uneori cu Mazăre, Oprişan și Duicu, până la priponirea acestuia) şi , în “plan strategic”, o altă echipă, a combinaţiilor și coteriilor politice și de afaceri secrete, formată din Ilie Sârbu, George Maior , cu generalii de muvaca Gabriel Oprea, Ilie Botoş şi Eugen Bejenariu, plus niște supleanți. Apropo, ar fi interesant de ştiut ce amintiri mai poartă candidata la președinţie, ”Nuţi” (Elena Udrea), îmbârligărilor transpartinice de odinioară cu trupa generalilor amintiţi, printre care se număra, nu întâmplător, și șeful Poliţiei de Frontieră, generalul Aurel Neagu. Ştim, din surse sigure, că amintirile sunt trainice, de neuitat.

Deciziile politice majore în PSD şi Guvern sunt inspirate de prima echipă a “şulfarilor ”, racordați la rețelele negre și gri ale evaziunii, și rafinate de cea de a doua, a “înţelepților”, ca venind din partea lui Ponta, deşi ei ştiu ce “cabinet de taină” are jucăria lor.

Autocratismul lui Ponta a evoluat în anii guvernării într-o dictatură mascată, dar atenuată de o crasă incompetenţă, prompt sancţionată de opoziție și societatea civilă, ceea ce a împiedicat ca unele intenţii de guvernământ dictatorial să fie stopate ori temporizate, fără ca natura periculoasă a regimului politic dominat de puterea roşie, acoperită ca social democrată, să se fi schimbat.

Astăzi, 20 septembrie 2014, cu prilejul aniversării zilei sale de naştere, Marea Adunare a celor 70.000 îl va boteza și renaşte pe V.V. Ponta ca “Mao de România”.

Sub pretextul real al aniversării a 555 de ani de existenţă atestată documentar a municipiului Bucureşti, primarul general va onora Marea Adunare Roșie cu un discurs. Nu ştim cum va saluta primarul Oprescu “poporul pesedist” şi ce cantitate de spirt va fi necesară pentru a se decontamina, dar vrem să ştim condițiile şi termenii facturării cheltuielilor ocazionate de închirierea Arenei Naționale pentru marşul celor 70.000 şi întronarea lui “Mao de România”.

Avram Arnăuţiu