M-AM DUS LA MIRCEA BADEA ACASĂ CA SĂ FIU IMPARȚIAL ȘI M-AM LUAT CU ALTELE

Hei, salut, sunt Raul și sunt băsist! Nu țin cu Băse, dar conform Antena 3, dacă te îndoiești măcar o clipă că domnul profesor este nevinovat, clar ești băsist. Dacă știi unde se pune cratima la „într-un”, ești băsist. Dacă ai mâncat papaya la viața ta, ești băsist.

Vă prezint și CV-ul meu de băsist:

Am lucrat la Academia Cațavencu, actual Cațavencii, despre care unii zic c-ar fi fost scos din circuit de un băețaș cunoscut în anturajele lui Udrea. ( - 1 la băsism)

Mi s-a deschis un dosărel penal pentru că am votat la referendumul cu demiterea lui Băsescu chestie despre care am scris aici. ( - 1 la băsism)

Pe de altă, parte, momentan lucrez la Sector 7 unde apărem cu un sketch o dată pe săptămână pe Prima, care e a lui Burci, de care știm cu toții că e un băsist. ( + 2 la băsism)

Pe miercuri, Hotnews anunța că motocicliștii vor bruia emisiunea lui Badea. Mircea a recepționat mesajul și le-a promis pe un ton amenințător că-i așteaptă . Între timp, o grupare de fagoți (nu sunt incorect politic, dar asta este terminologia internetului) plănuia cam același tip de boicot, dar ceva mai vocal decât „vrum vrum, mă dau cu motorul.” Cunoscându-i pe câțiva dintre ei, am zis că merită să-mi iau bicicleta și să merg până în Băneasa să văd ce le poate capul. Inițial, am pornit să mă văd cu ei dintr-un interes ocarecum jurnalistic, să fiu o muscă pe perete, să relatez obiectiv mișcarea asta sociala inedită, un live trolling, practic un flashmob la Mircea Badea. Dar m-am luat cu altele!

Aș vrea să dau cât mai puține detalii ca să nu divulg orice urmă vagă de strategie ar fi avut acești demenți inofensivi, dar întâlnirea preparatorie a fost cel puțin fascinantă. Un cârd de dârlăi stăteau în cerc într-o parcare, cu spray-uri și cartoane întinse pe jos. Arăta ca #unițisalvăm-ul săracului. Ne-am apucat să pregătim tactica de luptă în timp ce eram bombardați constant cu informații de la iscoade despre starea polițiștilor și a pazei în zonă, despre cum se clocotește pe la Antena 3, despre trafic. Pregătisem niște pancarte, care, în ciuda efrorturilor creative, au ajuns un îndemn mediocru spre amuzant dovedind încă o dată teoria pancartelor de la proteste.

Panicați de gardă, pentru că unii dintre noi arătau ca niște criminali în serie, am decis că strategia de trolaj să fie pe modelul următor: Aveau vreo trei mașini, treceau, claxonau, strigau chestii ciudate de Badea. Eu eram pe bicicletă, așa că m-am repezit la fața locului un pic înainte.

Următorul gest mă va decredibiliza de absolut orice perspectivă vag jurnalistică asupra acestui material, dar mă simt dator să vi-l împărtășesc. Am coborât cu bicicleta dinspre Băneasa și în dreptul Antenei l-am văzut pe Badea sus pe jardinierele-baricade din fața televiziunii, cum veghea traficul ca un polițai la maieu. I-am făcut cu mâna, mi-a făcut și el, punct în care mâna mea s-a transformat, fără voia mea, vă jur, într-una care arată degetul mijlociu. Reacția a fost instantă și viscerală: Câteva râsete din public și Mircea care mi-a arătat muie americănească cu ambele mâini (de sus în jos). Am oprit un pic mai jos și m-am întors în fața Antenei unde erau adunați câțiva oameni care aratau a jurnaliști, dar nu știam care-s băsiști și care-s bădiști.

La un moment dat, au trecut pe stradă doi tipi la pieptul gol, superi făcuți, dar numai la bust, cu măști de gaze în mâini. Am zis că devine treaba interesantă și cineva o să facă gay wrestling cu Mircea Badea, în direct, pe gazonul Antenei. Dar, juma’ de oră mai târziu, tipii nu mai erau acolo. Poate erau doar niștre ștripperi în drum spre un gig în Băneasa. Motocicliștii au turat motoarele de nu te mai auzeai cu omul de lângă. Badea a contraatacat, avea la gură un microfon d-ăla de cântă Britney Spears cu el care nu mai capteză sunteul de fundal. Dar motoarele făceau în așa hal încât se mai strecura câte ceva în receptor.

S-au mai adunat câțiva oameni, dar în afară de o caterincă ușoară de pe margine, nimeni nu l-a deranjat pe Badea. A apărut o doamnă voluptoasă de la Antena 3 care ne-a băgat microfoanele în față. Eram trei la rând. Primul a refuzat să vorbească, Al doilea și-a pornit camera de la telefon și a îndreaptat-o către reporter. Zice că se plimbă, dar că a obosit și acu se odihnește. Dar eu eram dispus să stau la vorbă

Reporter: De ce ați venit aici?
Eu: M-a trimis Traian Băsescu. Da, mi-a dat o sută de lei aseară, i-am luat un suc și dup-aia mi-a zis, de banii ăștia, vezi, te duci și tu la Antena 3 (...)

Și-o să vorbești cu Mircea Badea?
Nu știu, dacă vrea să vorbească, eu nu țin, n-am venit să deranjez sau ceva, dar, na, m-a trimis Băsescu, să-i zic nu lui Băsescu? Expresia reporteriței când a realizat că n-a auzit ce voia să dea pe post a fost priceless. Am bufnit în râs. Au apărut băieții cu pancartele, mi s-a suflat în cască că Mircea citea mai mecanic și era vizibil mai nervos. Reporterița s-a dus alături, la un copil de 12 ani care era încântat să-și declare dragostea pentru Mircea. Apoi am plecat

A fost un protest cu vreo legitimitate care să critice lipsa completă de deontologie și de bun-simț al celor de la Antene? Niciodecum, am fost niște tineri plictisiți și ușor nervoși pe acest papagal. Mișcarea noastră a fost doar o bășină contra vântului, dar e dreptul nostru s-o tragem în democrație. Pe de altă parte, aseară, emisiunea lui Badea a fost mai scurtă. Îmi pare rău, Mircea. Aș fi vrut să nu fiu aseară acolo și să am chef de mișto-uri, dar am fost. Mea culpa! Sper să nu mai ajung în contextul să furnizez material pentru ceea ce cred că este cancerul suprem jurnalistic al acestei țări. Voi și B1.

P.S. Dacă e o chestie care-mi place la toată afectarea asta cu mișcarile sociale (la care am participat în mod frecvent ca jurnalist și nu numai) e meta-jurnalismul ăsta. Ochiul care privește ochiul. Această glumă din interviul meu retardat putea foarte bine să fie scoasă din context și să fie folosită de ei. Dar erau trei oameni care aveau filmat contextul și tonul interviului. Nu zic că e un razboi pe care ai cum să-l duci cu o putere mediatică, dar e bine să ai măcar o alternativa valabilă.