Turcescu și colegii

“Robert Turcescu numai Dumnezeu știe cine este”, zice Robert Turcescu însuși, luat pe sus de emoție și uitînd să-l adauge, lîngă Atotputernic, și pe ofițerul de caz. Contribuția acestuia din urmă nu e deloc de neglijat, căci cunoașterea luciferică presupune chitanțe, semnături și fotocopii din dosar.

Mulțumită statului modernizat, astăzi știm că există mai mulți Robert Turcescu. Un Robert Turcescu sensibil, care cîntă muzică rock, un Robert Turcescu civil, care păzește democrația la B1 TV, și, în fine, un Robert Turcescu mai milităros, care a îmbrățișat cariera armelor și a luat-o de nevastă în secret. Poate or fi mult mai mulți Robert Turcescu, dar, vorba lui Mircea Geoană, “nici noi nu mai știm cîți sîntem”.

Ne uităm zilele astea la o poveste comică, scrisă după ciornele vechii Securități și regizată de subofițeri de infanterie. Nu e singura, dar e prima care a văzut luminile rampei, cu o distribuție de zile mari și un erou principal care a fost supus la rele tratamente.

Robert Turcescu e o victimă în sensul cel mai caraghios pe care îl admite tragedia faptului în sine. A avut lipsa de inteligență să se încreadă în niște tipi care se trezesc pe sunet de goarnă, poartă bocanci vara și mănîncă la popotă. S-a dat pe mîna unora care uită listele cu colonei prin sertare, care amestecă rezerviștii cu activii și, pe deasupra, plătesc mai prost ca Ministerul Culturii. Dacă CEDO ar avea o secție dedicată abuzurilor suferite de coloneii sub acoperire, Turcescu s-ar umple de bani.

De cîteva luni încoace, serviciile noastre secrete par căzute în mîna cocalarilor. În loc să-și răsfire agenții în întreaga societate, ele îi îndeasă în prime time. Dacă ar exista contoare Geiger pentru infiltrați, ar piui la toate emisiunile de seară. Așa cum copiii se bat cu perne, azi, clasa politică se bate cu acoperiți. Își dă cu ofițerii peste bot, cu stenogramele peste operație, iar președintele Băsescu și-a băgat legea secretului de stat pe pumn, așa cum fac băieții din Ferentari cu robinetul. Spionul, Turnătorul, Acoperitul sînt vînați în platourile TV, de la ora 20 în sus, de colegii lor nedemascați. Vedem zilnic acest război între rude, această harță între veri de grade diferite și nu ne rămîne altceva de făcut decît să pariem la întîmplare.

Serviciile tac mai adînc ca filmele porno mute ale anilor ’20 și lasă delirul public să avanseze. George Maior se visează premier, iar Teo Meleșcanu președinte. MApN emite comunicate la fel de proaste ca ministrul. Încrederea în toate aceste instituții are un ochi învinețit, iar Băsescu rîde la B1 și ascunde robinetul în buzunar.

Uitați-vă bine la destăinuirea lui Turcescu. Veți vedea cum boturile colegilor de studio intră într-un proces de lungire. O negură le coboară pe figurile înghețate și un firicel de sudoare, care nu se vede, le coboară pe sub cămăși.

Domnule Maior, vă rog să anunțați pe toată lumea că nu vor mai fi deconspirări! Faceți asta în numele siguranței naționale, în numele întăririi structurilor secrete, în numele reabilitării secretului de stat!

Și dacă, pe lîngă toate astea, mai scapă și niște javre de coșmarul că vor fi date-n gît, cu atît mai bine.