Nepotul ...LUI CTPulea

Văd în jurul meu mulţi tineri, până în 40 de ani, revoltaţi şi scârbiţi la gândul că Ponta va fi preşedintele României. Şi că PSD se va întrona peste ţară aidoma PCR. Ei se manifestă pe reţelele de socializare, unii scriu, alţii dau mii de like, dacă este să te iei după net, Ponta ar avea motive de insomnie.

Sondajele, în schimb, îl arată toate în frunte la peste 40%, pe acest nepot al Ceauşeştilor. Cu Elena, nepoţelul seamănă pentru că şi-a luat doctoratul în acelaşi fel. Cu Nicolae nu seamănă nici la statură, nici la vorbă, nici la creier – puteţi să vi-l imaginaţi pe Ceauşescu rotindu-şi ochiuleţii în cap ca Ponta în situaţia MeTeO?

Dar există în ADN-ul lui Ponta o secvenţă care îl uneşte intim cu Tovarăşul şi cu întreg Sistemul steagului românesc real: bicolorul, roşul Partidului şi albastrul Organului. (La care, pentru că e bun român şi iubeşte tricolorul, ca şi Băsescu, din zori până-n seară, Ponta adaugă acum nişte galben chinezesc.)

Cârdăşia cu masele sub semnul românismului, asta e gena lui V. Ponta comună cu ceauşismul. În miezul totalitar românesc există ceva greu de acceptat, în afara opresiunii, o complicitate specifică între stăpâni şi sclavi.

La începutul Probei de microfon al lui Mircea Daneliuc, o femelă genuină povesteşte reporterului în Gara de Nord: „Eu am venit din Moldova. M-a luat, a zis că mă duce la el acasă, că-mi dă să mănânc. M-a dus la el acasa şi… m-a… violat. Pe urmă mi-a dat ceva de mâncare şi a plecat, a zis că are treabă, m-a închis în casă şi a plecat.” ”Şi tu ce-ai făcut?” ”Păi, am dat cu mătura, am mai aranjat prin casă, că era cam mizerie.”

Statistic vorbind, poporul român a fost şi este şi astăzi ceauşist. Adică, dacă îi iese şi lui ceva, atunci nu-l interesează că trăieşte într-o ţară în care nedreptatea, hoţia, cruzimea, sfidarea legii, şpaga de toate felurile în care se scaldă stăpânii sunt la loc de cinste.

Şi chiar dacă nu li se dă nimic în afară de vorbe goale, tot se simt bine tropăind pe lângă stăpâni, mândri că sunt şi ei români.

Iar cine nu face asta e un rău român, ba, de fapt, nici nu e român ca noi.

Lasă-l pe Pristanda să numere steagurile după aritmetica lui şi n-o să fie pe aici vreo lovitură de stat militară.

Cu deosebirea că alde Ponta cumpără poporul mult mai ieftin decât Ceauşescu – Dunărea Gândirii dădea case şi locuri de muncă, Galaxia Română ne dă voie să cumulăm pensia cu salariul şi le şterge unora datoriile la buget.

Suntem chelnerii lui de bacşişuri mici.

Îi înţeleg pe votanţii lui Ponta, cum îi înţelegeam şi pe cei care, sub Ceauşescu, şi-au tras până în ultima clipă capul între urechi şi plapuma pe deasupra. Cu condiţia să-şi asume cinstit statutul de slugi miluite cu resturi sau cu dreptul de a fura şi ei câte ceva.

Cine votează un impostor, un hoţ intelectual, sfânt protector al hoţilor lui de partid, un urechist care dă din gură, s-o facă, dar măcar să nu-mi spună că sunt mânaţi de nobile idealuri social-democrate.

Îi înţeleg, dar îi dispreţuiesc sau îi compătimesc, aşa cum i-am dispreţuit sau i-am compătimit pe cei care l-au votat încă o dată pe Băsescu în 2009.

Iar în ce-i priveşte pe antiponţii gălăgioşi ai netului, n-am să-i respect mai mult decât pe hăulitorii celui mai iubit nepot al poporului, dacă, după ce dau like, nu se duc să voteze.

Autor: Cristian Tudor POPESCU

Sursa: gandul.info