Play-BEC...........

Avem candidați din belșug: 14 persoane s-au înscris în cursa prezidențială. Din cei 14 mititei, doi sunt ca vai de ei (Rotaru și Amariței), doi sunt expirați (Vadim și Funar), doi sunt reciclați (Tăriceanu, Meleșcanu), unul a fugit din el (D.D.) altul suge (Kelemen) la două oi: vrea ținut secuiesc - deși e ținut în guvern. Altul este fermentat (William Brânză). Doamnele se exclud. Treburi bărbătești, medicamente bărbătești: rămân Iohannis și Ponta. Atât am putut și noi după 25 de ani de democrație. Și-atunci de ce candidează ceilalți făcând play-back? Meleșcanu, de pildă, vrea să-și negocieze procentele pentru un loc călduț la bătrânețe. De-aia a și dat SIE din mână pe Ponta de pe gard. Tăriceanu visează postul de premier. Sau ceva similar. La Vadim, aflat la a cincea candidatură, e vorba de dependență: „dacă alegerile ar fi corecte, aș învinge detașat”. Detașat de realitate, detașat de bun simț. Din tomberonul său, D.D. s-a prezentat colorat: „fără mine alegerile ar fi fost monotone și cenușii”. Acum D.D. nu mai luptă cu ciocoii ci le cară gunoiul: „la noapte, după ora zero, Turcescu va da numele candidatului ofițer acoperit iar partidul respectiv care e într-o alianță, va rămâne fără candidat”. Evident, la ora zero nu s-a întâmplat nimic. Turcescu a dispărut în ultima sa misiune după ce-a declarat că nu răspunde decât în fața judecătorului. Temându-se de ce s-ar putea auzi, judecătorii nu se înghesuie să-l convoace. Dl. Ponta nu și-a ascuns satisfacția de a fi scăpat chiar înainte de campanie de un adversar mediatic care, cândva i-a fost și rival ieșind o vreme cu Daciana. Așa că marele candidat al unirii, păcii și iubirii care promitea de ziua sa întregului stadion: „să fiu primul care dă exemplu de compasiune, pace și dialog” a dat imediat înapoi: „de câte ori se schimbă regimul, iese tot puroiul din societate” adunat „în partea necurată a presei”. După ce a luptat cu necuratul din presa care-l critică, premierul a trecut și la compasiune și iubire față de aproapele său, A3: „să confiști sedii de presă e nemaivăzut, e îngrijorător”. Ce vrea Ponta? Să nu se mai recupereze prejudiciul stabilit de instanță? Sediul confiscat revine însă guvernului care-l poate închiria tot A3. Și de când comentează și condamnă un prim-ministru o sentință a justiției? Aici seamănă cu Vadim care a atacat și insultat executorul judecătoresc (o femeie) venit să-i confiște sediul (recuperat de proprietar). Semn că (vorba cântecului de la ziua lui Ponta), Ponta și Vadim „gândesc la fel, simțesc la fel, iubesc la fel”. Ca nebunul din cartier și dottore din cartel. Acum premierul susține că „îmi doresc o campanie electorală civilizată”. De-ar fi măcar civilă și tot ar fi de-ajuns.