O revelatie cutremuratoare si sfasietoare: ,,Mamaliga nu exploadeaza” ???? Oare ?

O revelatie cutremuratoare si sfasietoare:

,,Mamaliga nu exploadeaza” era o axioma menita sa descurajeze orice actiune si sa explice orice lasitate. Ea nu era o batjocura inventata de cine stie ce straini la adresa romanilor, ea era o formula romaneasca, o chintesenta de autoderiziune, o masochista batjocorire de sine, dramatica probabil la inceput, dar transformata cu timpul intr-un slogan aproape derizoriu, intr-o forma mai curand de zeflemea decat de lamentatie. O uram pentru felul in care era utilizata si pentru felul in care manipula, chiar da ca mi se parea ca nu pot sa-i neg, cel putin partial, adevarul.
Dupa ani de zile, lucrand la Memorial, am descoperit cat de indarjita a fost rezistenta taranilor la colectivizare. Numarul rascoalelor taranesti a depasit doua sute, acestea au fost uneori reprimate cu armata, satele cucerite ca niste redute straine, iar mortii lasati sa putrezeasca in praful drumului, ca sa fie de invatatura celor ramasi in viata. Mamaliga explodase, deci, de sute de ori, iar noi nu aflaseram si continuam sa ne ascundem neputintele sub scutul ciuruit de gloante al falsei axiome.
Cand Romulus Rusan a facut expozitia ,,Comunismul si taranii”, panouri intregi erau acoperite cu fotografii ale taranilor arestati atunci. Erau fotografii fata-profil, facute in ancheta, nimeni nu poza, pur si simplu era fixata in ele clipa dramatica a infrangerii. Si totusi... Stateam si-i priveam fascinata si aproape inspaimantata de aerul lor de noblete si de demnitate, ca si de frumusetea lor fizica, aureolata de indarjire. Stateam si-i contemplam prada unei reverii si unei revelatii sfasietoare: erau un alt popor, nu incape indoiala ca fusese un alt popor, ca nu exista nimic comun intre chipurile de azi, vazute pe strada sau la televizor, chipuri de oameni invinsi fara sa fi luptat vreodata, si chipurile acelor barbati, cu mainile in catuse, si totusi liberi si continuand sa se impotriveasca prin ochii care nu puteau fi incatusati, prin trasaturile care incremenisera intr-o semetie aproape mitologica. Erau un alt popor care disparusera fara a reusi sa treaca urmasilor misterul fortei lor launtrice. Eram un alt popor.

(Ana Blandiana, Fals tratat de manipulare)