Mărturii din dosarul Microsoft

Vă prezentăm mărturii din dosarul Microsoft așa cum le-au consemnat procurorii DNA:


Din probatoriul testimonial administrat în cauză, documentele aferente încheierii contractului de licenţiere Microsoft şi derulării acestuia au rezultat următoarele:

- în anul 2003, Florică Claudiu, reprezentant al firmei Fujitsu Siemens Computers în România a identificat o oportunitate de afaceri în distribuirea de licenţe Microsoft către Guvernul României, sens în care a cooptat în această afacere mai multe persoane ce aveau posibilitatea să înlesnească încheierea şi respectiv derularea contractului prin susţinerea financiară pe care o puteau acorda sau prin influenţa pe care o aveau direct sau indirect asupra unor oameni politici sau asupra unor membrii ai Guvernului. Astfel, în această afacere au fost cooptaţi:

Dragoş Stan – administrator al firmei SCOP COMPUTERS SA (care avea ca principal obiect principal de activitate comerţul cu calculatoare, echipamente periferice şi software), căruia îi revenea rolul de a asigura un circuit al sumelor de bani care să permită plata unor comisioane către persoanele decidente prin înfiinţarea unor socităţi de tip Off – shore,
Khalil Abi Chahine – căruia îi revenea sarcina de a intermedia , direct sau prin intermediul altor persoane, relaţia cu Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI) şi Secretariatul General al Guvernului (SGG),
Culacov Nicolae Dan Constantin - administrator la OMNITECH TRADING SA, apropiat al ministrul Mihai Nicolae Tănăsescu, care a avut rolul de a obţine aprobările de la Ministerul Finanţelor Publice şi de a obţine scrisoarea de confort,
Ujeniuc Alexandru – administrator al SC Dim Soft SRL, care avea rolul de a sigura suportul tehnic necesar vis-a-vis de relaţiile îndelungate ale firmei cu Microsoft şi relaţionarea cu persoanele din conducerea Microsoft România, precum şi deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie plătite foloase unor funcţionari implicaţi.
Dinu Pescariu – care trebuia să asigure susţinere financiară şi relaţionarea cu persoane ce aveau influenţă aspra unor membrii ai Guvernului, să asigure deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
Nicolaesu Dragoş – care trebuia să asigure suport tehnic, deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
Pletea Florin - pentru suport tehnic şi deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
Nicolae Dumitru – care trebuia să îşi exercite influenţa asupra unor membrii ai Guvernului pentru a obţine încheierea contractului – Şerban Mihăilescu, Nica Dan.



- pentru obţinerea unui profit substanţial, care să asigure şi plata sumelor pretinse de persoanele implicate a fost încheiat un singur contract pentru administraţia publică şi astfel, în funcţie de numărul de licenţe achiziţionat, preţul era unul care permitea plata comisioanelor prin cuantumul discountu-lui acordat (între 47 şi 60% raportat la preţul de listă).

- discount-ul primit a fost utilizat pentru plata comisioanelor pretinse de miniştri şi alte persoane implicate, iar diferenţa a fost împărţită de Florică Claudiu cu alţi funcţionari ai Fujitsu Siemens Computers.



Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:

Running Toatal Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD,
Nero Invest – suma de 450.000 USD.
Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD
Zonko Overseas Ltd. – firmă controlată de Dragoş Stan, circa 5.000.000 USD,
Atlantis AG – firmă controlată de Nicolae Culacov, circa 900.000 USD.
Adrian Ujeniuc – 440.000 USD
Pescariu Dinu - 3.200.000 USD.



Relevante în acest sens sunt următoarele declaraţii:

”Mai întâi am înfiinţat societatea Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein) în care eram asociaţi eu, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel, societate care urma să primească în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă (negociat cu conducerea FSC Austria şi aprobat de FSC Austria şi FSC Germania) sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care la rândul ei primea sumele de bani de la Guvernul României. Dinu Pescariu a fost cooptat în Profinet la sugestia lui Khalil, omul prin care se păstra legătura cu Nicolae Dumitru (…) probabil pentru a garanta plata sumelor de bani către aceştia iar Thomas Heinstchel a fost cooptat ca urmare a bunelor relaţii pe care le avea în lumea bancherilor din Elveţia cât şi cu Fujitsu Austria.

Fac precizarea că eram la curent cu acţiunile lui Claudiu Florică prin care acesta convenise cu Dinu Pescariu şi Khalil plata unor sume de bani pentru influenţa exercitată asupra funcţionarilor publici.

După încheierea Contractului cu Guvernul României, FSC Austria a plătit în contul Profinet suma de 15.553.938 USD din care au fost direcţionaţi către Nicolare Culacov suam de 2.250.000 USD (…) şi Khalil suma de 4.950.000 USD.

Aceste sume au fost plătite cu titlu de trafic de influenţă.”


Declaraţie martor:

„În anul 2003, Claudiu Florică împreună cu Khalil Abi Chanin – patronul firmei Romanel, importatorul exclusiv al produselor LG şi Nicolae Culacov – patronul Omnitech au început acţiunile de influenţare a factorilor de decizie din Guvernul României pentru a se încredinţa contractul privind închirierea de licenţe Microsoft pentru Guvernul României şi instituţiile subordonate, firmei FSC Austria, GesmbH. Khalil Abi Chanin s-a ocupat de intermedierea relaţiei cu MCTI şi SGG şi a intermediat lui Claudiu Florică întâlnirile cu factorii de decizie din aceste instituţii, respectiv Dan Nica, Şerban Mihăilescu, Ion Morar, Eugen Bejinariu. Nicolae Culacov se ocupa de influenţarea factorilor de decizie din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, respectiv Mihai Tănăsescu şi Enache Jiru. Ca urmare a acestor întâlniri, în octombrie 2003, Claudiu Florică a călătorit la Roma împreună cu ministrul Dan Nica pentru a stabili cu acesta termenii şi modalitatea în care urma să se încheie acest contract de licenţiere şi pentru a dovedi în acelaşi timp managementului Microsoft România că avea influenţa şi contactele necesare cu oameni politic importanţi pentru a încheia acest contract. laudiu Florică a reuşit să creeze un mecanism funcţional prin care puteau fi obţinute de la stat, fără licitaţie sume în jur de 100 – 150 milioane dolari. Prin eludarea licitaţiilor se puteau vinde către stat produse la preţuri mult mai mari decât cele care ar fi fost obţinute în urma unei licitaţii publice şi astfel să fie ascunse în preţul contractual sumele necesare plăţii mitelor. Pentru aceste adiţionări ale contractului Claudiu Florică discuta direct cu reprezentanţii Guvernului şi fiecare adiţionare presupunea plata unei sume din valoarea actului adiţional către cei care făceau posibilă şi aprobau respectivul act. Ca urmare în 2004, Claudiu Florică a convins persoanele de decizie din SGG şi MCTI să abroge primul HG din decembrie 2003, şi să fie emis un HG în aprilie 2004, care faţă de primul aducea în plus plata în 9 rate, garantată prin bilete la ordin avalizate de Ministerul Finanţelor dar şi schimbarea dintr-un contract de vânzare – cumpărare de licenţe într-un contract de închiriere de licenţe pe 5 ani cu posibilitate de extindere prin mecanismele specificate în contractele tehnice Microsoft sub numele de True-up.

Achiziţia licenţelor prin cumpărarea ar fi dat dreptul de a fi folosite pe toată perioada de viaţă a calculatoarelor pe care erau instalate.


În negocierile oficiale dintre FSC şi Microsoft cu SGG şi MCTI nu au fost niciodată menţionate sau cerute în vreun fel de către autoritatea contractantă aceste servicii care în realitate erau servicii fictive menite să acopere scoaterea din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor pentru obţinerea acestui contract. Dacă serviciile ar fi fost introduse în mod oficial în contract, nu s-ar mai fi putut asigura achiziţia din sursă unică deoarece serviciile conexe acestor produse puteau fi executate de zeci de alte firme partenere ale lui Microsoft, de pe piaţa locală. Pentru ca Microsoft să obţină acest contract, managementul Microsoft din România, din acea vreme, şi anume Silviu Hotăran şi Ovidiu Artopolescu, au fost condiţionaţi de către Claudiu Florică să împuternicească firma FSC Austria ca unic reprezentant şi mandatar al Microsoft. La rândul său managementul Fujitsu Siemens Computers de la acea vreme, şi anume Vicktor Malinowski, Heinz Mazinger şi Markus Dekan au fost la rândul lor condiţionaţi de Claudiu Florică să semneze contractul de servicii fictive cu firma Profinet în valoare de 14 milioane de dolari, fiind conştienţi că acest contract pentru servicii fictive era doar o justificare scriptică a scoaterii banilor din Fujitsu Siemens Computers pentru plata mitelor şi ca atare, nu a existat nici un fel de licitaţie internă în FSC pentru selectarea firmei de servicii şi nu au fost respectate niciuna din procedurile FSC privind subcontractarea de servicii în cadrul contractelor cu Administraţia Publică.

Profinet nu a făcut nici un fel de serviciu şi nu a avut nici un fel de contact cu Guvernul României, singura legătură reală fiind faptul că această firmă a fost folosită de către Claudiu Florică cu aprobarea managementului FSC Austria pentru facturarea unor servicii fictive care să justifice scoaterea banilor din FSC pentru plata mitelor. Firma Profinet era în fapt controlată de Claudiu Florică prin intermediul lui Dragoş Stan şi Thomas Heintschel.


Rolul Microsoft, deţinătorul legal al dreptului legal al dreptului de utilizare a licenţelor, a fost de a livra bunul contractat. Pe de altă parte, certificatele de acceptanţă emise de Microsoft au fost întocmite în fals de către Claudiu Florică prin intermediul presiunilor pe care le-a pus asupra lui Ovidiu Artopolescu şi Florin Pletea, angajaţi Microsoft, pentru a putea justifica în FSC necesitatea, livrarea şi acceptarea serviciilor fictive din cadrul contractelor cu Profinet şi Colina. Practic, certificatul de acceptanţă nu avea nici o valoare reală.

Din partea administraţiei publice centrale, a fost implicat în derularea acestui contract, în 2004, următorii Adrian Năstase – prim ministru 2000 – 2004, Remus Truică – şeful Cancelariei Primului Ministru, Şerban Mihăilescu, Eugen Bejinariu – secretari generali ai Guvernului, Ion Moraru - secretar de stat SGG, Nicolae Teodorescu – director SGG, Doina Petrache – director financiar SGG., Daniela Bolea – director IT SGG, George Chivu – angajat SGG, Dan Nica – ministru MCTI, Diana Voicu – director MCTI, Adrian Ţicău – secretar de stat MCTI, Mihai Tănăsescu – ministru MFP Enache Jiru – secretar de stat MFP, Paul Ichim – secretar de stat MFP, Ştefan Nan – consilier ministru MFP, iar din partea firmelor contractante Silviu Hotăran – director general al Microsoft România, Ovidiu Artopolescu – director Microsoft România, Florin Pletea – angajat al Microsoft România, Andreea Mihai – angajat Microsoft România, Viktor Malinowski – director FSC Austria, Markus Dekan – director general FSC Austria, Heinz Mazinger – director financiar FSC Austria, Dragoş Nicolaescu – angajat FSC România, Miruna Calapar – angajat FSC România, Heike Meier – director general AVAL, Dana Drăgoi – director AVAL.


În prima parte a anului 2004, Claudiu Florică a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi ministerele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.

În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi ca urmare managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”



Declaraţie martor

„În cursul anului 2003, Claudiu Florică - director Fujitsu Siemens Computers a contactat mai multe persoane cărora le-a spus că există oportunitatea încheierii unui contract de licenţiere Microsoft, contract care urma a fi încheiat în contextul aderării României la Uniunea Europeană. Florică Claudiu a afirmat că în situaţia în care acest contract va fi derulat prin firma Fujitsu Siemens Computers, reprezentanţii firmei sunt dispuşi să încheie un contract de comision.

Din câte cunosc pentru a obține derularea contractului prin firma FSC, Florică Claudiu a apelat la Dinu Pescariu.

Florică Claudiu discuta la data respectivă despre un contract de ordinul zecilor de milioane de dolari și lăsa de înțeles că e nevoie de susţinere financiară.

Ştiu că anterior semnării contractului de închiriere licenţe între Guvernul României şi Fujitsu Siemens Computers a fost semnat un contract între Fujitsu Siemens Computers şi firma Profinet. Prin acest contract se stabilea suma de bani ce urma să fie primită de Profinet cu titlu de comision în situaţia în care se încheia contractul de licenţiere între Fujitsu Siemens Computers şi Guvern. Acest contract a fost semnat de Jonahanes Matt. Din cunoştinţele mele firma Profinet nu avea nici o sucursală în România.

Banii rezultaţi din contractul încheiat cu Fujitsu Siemens Computers au fost ulterior distribuiţi conform unui algoritm ce a fost stabilit anterior între persoanele implicate sau firmele acestora. Printre beneficiari s-au aflat firmele următoarelor persoane: Ujeniuc Adrian, Thomas Heintschel, Pescariu Dinu, Culacov, Dragoş Stan, Khalil Abi Chahine. Din câte îmi amintesc discuţiile vis-a-vis de comisionul de succes ce urma să fie încasat de firma Profinet s-au purtat de către Dragoş Stan cu reprezentanţi ai Fujitsu Siemens Computers Vinena – Dekan, Mazinger şi posibil Viktor Malinovski. Am văzut contractul cu firma Profinet şi cred că din partea Fujitsu Siemens Computers contractul cu firma Profinet a fost semnat de către un vicepreşedinte şi directorul financiar al companiei. Personal nu cunosc să se fi pus problema ca firma Profinet să presteze servicii reale de consultanţă sau servicii de asistenţă tehnică pentru Guvernul României.

În luna mai 2004, din contul firmei Profinet a fost virată în contul firmei Slytherin Marketing Ltd, suma de peste 20.000.000 dolari. Cred că din contul firmei Slytherin Marketing Ltd a fost transferată suma de circa 3.000.000 USD în contul lui Dinu Pescariu. (...)



Declaraţie martor


„La scurt timp după semnarea contractului dintre Guvernul României şi firma Fujitsu Siemens Computers, m-am întâlnit ocazional cu Dragoş Stan şi Florică Claudiu, care m-au invitat să sărbătorim împreună semnarea contractului la Zurich. Îmi amintesc că m-am deplasat la Zurich împreună cu Florică Claudiu. Aici i-am găsit pe Dragoş Stan şi un austriac pe nume Thomas. În prima seară m-am întâlnit cu Florică Claudiu, Dragoş Stan, Thomas şi încă două persoane din Fujitsu Siemens Computers al căror nume nu mi-l amintesc, la terasa hotelului în care eram cazaţi.

În seara respectivă în timp ce ne aflam la terasă, în prezenţa lui Claudiu Florică, Dragoş Stan mi-a spus că există o rugăminte comună a lor şi a celor de la Fujitsu Siemens Computers pentru a deschide o firmă de tip off-shore, în contul căreia Fujitsu Siemens Computers să transfere anumite sume de bani. la acel moment nu mi-a dat detalii cu privire la motivul pentru care intenţionau să transfere aceste sume de bani în contul societăţii.

A doua zi, Dragoş Stan şi Claudiu Florică mi-a spus că în contul firmei off-shore ce urma să fie înfiinţată, trebuiau să fie virate nişte sume de bani de la Fujitsu Siemens Computers prin intermediari, sume de bani pe care eu la indicaţia celor doi să le plătesc altor persoane fizice sau juridice. Tot în aceste împrejurări Dragoş Stan mi-a spus că pot începe prin a retrage o sumă de bani pe care să o dau lui Silviu Hotăran. Le-am precizat celor doi că am o prietenie veche şi foarte bună cu Silviu Hotăran şi că nu îndrăznesc să-i ofer acestuia vreo sumă de bani întrucât nu ar primi şi mi-aş strica şi prietenia. Florică Claudiu a replicat că Hotăran nici nu merită vreo sumă de bani întrucât i-a făcut el planul la Microsoft pe anul 2004.

Ne-am deplasat cu toţii la banca LEU din Zurich. Claudiu Florică şi cu Dragoş Stan mi-au spus că mai au nişte operaţiuni suplimentare de discutat iar ei împreună cu Thomas au intrat în bancă. După câtva timp m-au chemat şi pe mine. Claudiu Florică, Dragoş Stan şi funcţionarul bancar mi-au explicat că nu se poate înfiinţa pe loc o firmă de tip off-shore. Mi-au explicat paşii ce trebuie urmaţi. Iniţial mi-a fost deschis un cont personal. Eu l-am întrebat pe funcţionarul bancar dacă înfiinţarea contului personal şi respectiv de înfiinţare a societăţii off-shore, este legală şi am fost asigurat de funcţionarul bancar că toate sunt operaţiuni legale. Îmi amintesc că am lăsat o copie a paşaportului şi un specimen de semnătură. Tot atunci mi s-a comunicat de funcţionarul bancar că în contul personal mi-a fost transferată suma de 440.000 dolari, fără a mi se preciza cine a efectuat acest transfer. Seara am fost invitaţi de reprezentanţii băncii la o terasă din Zurich, iar a doua zi ne-am întors în România. Precizez că toate cheltuielile aferente deplasării (transport, cazare) au fost suportate de persoanele care m-au invitat.

La circa o lună de la deplasarea la Zurich, am fost contactat de Claudiu Florică care mi-a solicitat să vorbesc la bancă, să-i trimit lui Florin Pletea suma de 70.000 dolari. Mi-a spus să iau legătura cu funcţionarul bancar întrucât acesta ştie ce trebuie să facă. Îmi amintesc că m-am deplasat la Zurich pentru efectuarea acestei plăţi dar nu pot preciza dacă m-am deplasat singur sau împreună cu altă persoană. I-am spus funcţionarului bancar că Florică Claudiu mi-a solicitat să efectuez plata a 70.000 dolari din contul personal într-un cont a lui Pletea Florin, iar acesta mi-a precizat că ştie despre ce este vorba.

În aceleaşi împrejurări funcţionarul bancar mi-a spus că a efectuat toate demersurile pentru înfiinţarea societăţii de tip off-shore şi că are nevoie de o sumă de bani pentru achitarea taxelor aferente. Ştiu că era vorba de o sumă de circa 30.000 euro, dar nu pot preciza dacă am retras-o la acel moment sau am mai făcut o deplasare ulterioară.

Nu cunosc detalii cu privire la plata de 70.000 dolari efectuată către Pletea Florin. Nu cunosc dacă plata a fost efectuată într-un cont personal al acestuia sau în contul unei firme. Claudiu Florică nu mi-a precizat ce reprezintă această sumă.

Ulterior m-am deplasat împreună cu Mircea Săndulescu la Zurich şi am retras din cont o sumă de 50.000 dolari pe care i-am dat-o lui Mircea Săndulescu. Deplasarea la Zurich împreună cu Mircea Săndulescu am efectuat-o tot la solicitarea lui Claudiu Florică. Mircea Săndulescu era omul de casă al lui Claudiu Florică şi cred că lucra pentru Claudiu Florică la o cafenea de lângă Biserica Armenească.”