Conjuraţia ticăloşilor

Dacă nu a putut fi îngenuncheată toată conducerea din Justiţie, dacă a apus epoca în care arestările şi condamnările grele erau decise de ministrul Justiţiei, în şedinţele de partid, e cazul să se umble la legi. Corupţii de partid trebuie apăraţi.La iniţiativa unui senator PSD, Şerban Nicolae, Senatul a adoptat tacit, adică fără să o supună la vot, o modificare la Codul Penal care îi poate arunca după gratii pe cei care dezvăluie informaţii din dosare de corupţie. Adică, procurori sau judecători, care dau informaţii dintr-un dosar – stenograme sau rechizitorii –, dar şi jurnalişti, care le publică. Aceasta este încă o tentativă de a ţine departe de atenţia presei şi a opiniei publice dosare penale care, scăpate de sub control, riscă să devină ameninţări nu doar la adresa libertăţii unor nume grele de partid, ci la adresa funcţionării sistemului însuşi. Pentru că, în lipsa unei presiuni publice şi dacă norocul face ca acestea să ajungă la magistraţi obedienţi, problema e ca şi rezolvată. Şi pentru că nu toată Justiţia e compusă din judecători şi procurori integri şi nu ar funcţiona eficient indiferent de cine ar fi condusă. În ultimii doi – trei ani, au fost „n” dosare grele de corupţie, care au vizat oameni ce păreau intangibili, şi care nu e sigur că ar fi avut finalul pe care l-au avut – condamnări, uneori cu ani grei de detenţie, şi confiscări de averi – dacă ar fi fost ţinute departe de ochii şi urechile presei şi, implicit de presiunea societăţii civile sau a opiniei publice. Unul dintre dosarele grele de corupţie este chiar al clientului senatorului-avocat Nicolae, ex-senatorul PSD Cătălin Voicu, scandal izbucnit o dată cu publicarea stenogramelor. “As­cultă-mă un pic! Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea. (…) În trei ani fac toată reţeaua din România”, spunea senatorul Voicu. Şi promitea şi o nouă ordine în Justiţie. O Justiţie fără DNA, fără DIICOT: “Purificare! Nu mai e DNA, Direcţia de Crimă Organizată şi Anticorupţie! Am de mult proiectul ăsta în cap”. A, şi fără ANI: „ANI e o instituţie fără nicio forţă ju­ri­dică, e un căcat. Tot la Parchet şi le trimite şi acolo le omorâm, lasă-le dracu’”. Adică, într-un caz din acesta, în concepţia lui Şerban Nicolae, problema nu e ticăloşia în sine – veridicitatea stenogramelor, clare, inte­ligibile, nu a fost contestată de niciunul dintre cei căzuţi pe acelaşi “front”, Cătălin Voicu nefiind singurul condamnat –, ci scoaterea ei la lumină. Care, în accepţiunea lui, merită pedepsită cu închisoarea, fie că e vorba despre procurori, judecători, care dau informaţii dintr-un dosar – stenograme sau rechizitorii – ori despre jurnalişti, care le publică. În opinia aceluiaşi senator-avocat, oameni de genul lui Costică Voicu trebuie apăraţi. În jurul lor trebuie făcut zid uman.

Dacă nu a putut fi îngenuncheată toată conducerea din Justiţie – şi, iată, unele structuri îşi fac treaba exemplar, ignorând presiunile şi imixtiunile politicului –, dacă a apus epoca în care începerile, scoaterile de sub urmărire penală, arestările şi condamnările grele erau decise de ministrul Justiţiei, în şedinţele de partid, e cazul să se umble la legi. S-a încercat, în toamna lui 2012, modificarea Legii 51/1991, privind si­guranţa naţională, pentru a limita po­sibilitatea SRI de a valorifica în instanţă in­formaţii privitoare la marea corupţie, ob­ţinute pe mandat de siguranţă naţională – ceea ce ar fi însemnat că şi dosarele de ma­re corupţie începute ar fi fost com­pro­mise. S-a încercat, în decembrie 2013, în “marţea neagră”, asigurarea unei super-imunităţi pentru parlamentari şi dezincriminarea conflictelor de interese. S-a încercat impunerea unei legi a amnistiei şi graţierii – era vizibilă că e cu dedicaţie pentru greii politici, care nu au avut norocul să fie judecaţi în vremuri mai bune. S-a încercat ciuntirea Legii ANI. Se încearcă şi alte variante şi se mai speră. Probabil, sunt mulţi cei care se agaţă de promisiunea lui Victor Ponta, făcută în faţa unora dintre baronii de partid cu probleme penale: “În ziua în care pe poarta de la Cotroceni va ieşi Băsescu, îi vom face dreptate şi lui Costică Nicolescu, şi celorlalţi”.

Sunt aspecte care confirmă mizeria morală pe care mulţi parlamentari au dus-o în Parlamentul României, unde şi-au dorit să ajungă sau au fost trimişi nu pentru a reprezenta interesele poporului, ci pentru a face jocuri ale unui grup de interese din partid. De altfel, prin aceste încercări de a se ascunde de lege prin lege, onor majoritatea parlamentară a “încununat” Legislativul cu titlul ruşinos de “Persoana anului 2013” la Categoria Crimă Organizată şi Corupţie, distincţie acordată de Organized Crime and Corruption Reporting Project pentru faptul că “Parlamentul român a ridicat corupţia la un nou nivel în Europa, legalizând-o”. Sunt aspecte care confirmă o previziune a unor oameni din Justiţie, care simt presiunile făcute asupra sistemului. Unul dintre ei, judecătorul Cristi Danileţ, membru al CSM, avertiza, în februarie 2013. “Dacă Justiţia nu poate fi controlată prin acţiuni de intimidare, prin presiune media ori atacuri politice, se va încerca modificarea legislaţiei”. Dacă această conjuraţie a ticăloşilor, aciuată în Parlamentul României, va avea, din decembrie, un partener de încredere la Cotroceni, e posibil ca, la scurt timp după aceea, în lupta împotriva marii corupţii să se strige oficial “Stop joc”.
http://timpolis.ro/conjuratia-ticalosilor/