Gogoriţa diabolică a holocaustului

http://www.altermedia.info/romania/2014/10/11/gogorita-diabolica-a-holocaustului/
Gogoriţa „holocaustului celor 6.000.000“, impusă tot mai vehement după Procesul de la Nürnberg – început în 1946 şi supranumit „al învingătorilor“ tocmai pentru a-i sublinia părtinirea, injustiţia dovedită în timpul deliberărilor şi în pronunţarea sentinţelor –, fusese scoasă din pălărie de către rabinii sionişti încă de pe la 1900 – deci cu circa o jumătate de secol înainte să înceapă mult invocatul Proces de la Nürnberg. Unul dintre aceşti rabini a fost însuşi Stephen S. Wise, care avea să ajungă preşedintele Congresului American Jidănesc şi, totodată, preşedintele Congresului Mondial Jidănesc [1], pe care tot el l-a înfiinţat. Ca atare, a devenit un lobby-ist cu un rol extrem de important în migrarea jidanilor din Polonia în S.U.A. ca pretinşi „refugiaţi“ spre a beneficia de intrarea liberă în S.U.A. şi de substanţialele subvenţii aferente ca „ajutoare de instalare“ – migrare denunţată ca ilegală în „Raportul“ său de consilierul Senatului S.U.A., George Meader. Dar acest „Raport“ a fost, „însă, îngropat în urma «formidabilei presiuni a Casei Albe, a Departamentelor de Stat, de Război, a senatorului Vandenberg şi a generalului Clay, care ameninţa cu demisia». Raportul Meader nu a fost adus la cunoştinţa publicului“ [2].

A fost muşamalizat în stil „democratic“ american, aşa cum avea să fie muşamalizat, peste circa două decenii, atacul criminal al aviaţiei izraeliene asupra navei LIBERTY [3], din 8 iunie 1967, aviaţie care trăsese şi asupra marinarilor [4] aflaţi în apă sau în bărcile de salvare [5]! Adică piloţii izraelieni erau, efectiv, asasinii americanilor care le dădeau imense ajutoare în bani şi în armament de ultimă oră! Guvernul Israelului a zis „Pardon, scuzaţi, bonsoar! Am confundat nava LIBERTY cu un cargou egiptean care transporta cai“, iar guvernul S.U.A. a tăcut mâlc. James Bamford s-a documentat 20 de ani şi, apoi, a scris cartea THE PUZZLE PALACE [6], în care descrie atacarea criminală a navei LIBERTY de către prietenii izraelieni. După încă 20 de ani de documentare pe aceeaşi temă, a mai publicat cartea BODY of SECRET [7], în care a dezvăluit că, în timpul torpilării navei-spion LIBERTY de către aviaţia militară a Israelului, un avion american AWACS a înregistrat toate convorbirile radiofonice ale conducerii Armatei Israelului, convorbiri din care reieşea clar că izraelienii cunoşteau sigur rolul navei-spion LIBERTY, care era în serviciul Agenţiei Naţionale de Securitate (N.S.A.) – „cea mai secretă agenţie de spionaj a S.U.A.“, supranumită „agenţia care nu există“ – şi au bombardat-o deliberat, ca să nu se afle cum duc izraelienii războiul şi, în special, faptul că atacaseră, tot deliberat, o coloană a trupelor O.N.U., provocându-le, tot „din greşeală“, mari pierderi. Chestia cu „cargoul egiptean care transporta cai“ era, fireşte, doar praf în ochii „proştilor“ din guvernul american – care nu erau, de fapt, proşti, ci tot jidani, dar trebuia să li se ofere un paravan la adăpostul căruia să brodeze explicaţii privind inacţiunea manifestată de Flota a 6-a a S.U.A. din Marea Mediterană în apărarea navei USS LIBERTY. Guvernul S.U.A. a aflat în timp real, din transmisiile imediate ale avionului de supraveghere AWACS, ce crime comite armata Israelului contra navei LIBERTY, precum şi a altora, dar s-a făcut că nu a aflat niciodată. Pentru că, într-adevăr, au trimis cu mare întârziere câteva avioane ca să apere, chipurile, nava LIBERTY, dar pe care, apoi, le-au întors din drum pe motiv că aveau la bord numai armament nuclear şi trebuia să li se schimbe cu armament clasic. Evident, palavre. De ce acoperă conducerea S.U.A. asasinarea cetăţenilor săi de către Israel?! Iată un motiv, dintre multe altele: încă de la prima sa întâlnire cu Ben Gurion, la Hotel Waldorf Astoria din New York, în primăvara anului 1961, preşedintele John F. Kennedy îi spune: „Ştiu că am fost ales graţie voturilor iudeilor americani. Le datorez alegerea mea. Spuneţi-mi ce trebuie să fac pentru poporul iudeu“ [8].

Supravieţuitorii echipajului navei-spion LIBERTY – unii dintre ei mutilaţi grav, iar alţii rămaşi definitiv în spitalele de nebuni! – protestează şi azi [9], după cinci decenii, contra atacării lor criminale de către prietenii izraelieni, dar guvernul S.U.A. tace, în continuare, mâlc, fiindcă, pe de o parte, e vorba de un „secret de stat“ – denunţat, între timp, de James Bamford –, iar, pe de altă parte, guvernul S.U.A. este condus de jidani, cum spusese, încă în 1961, Benjamin Freedman, şi cum susţin, şi acum, John J. Mearsheimer [10] şi Stephen M. Walt [11] în cartea lor Lobby-ul izraelian şi politica externă a Statelor Unite [12], publicată în 2007, dar care constituie dezvoltarea unui articol publicat în 2002.

Între timp, opinia lor a fost reconfirmată şi demonstrată cu lux de citate din discursurile şi textele rabinilor jidani şi ale liderilor sionişti de către Kevin MacDonald, în extraordinara sa carte Înfluenţa evreilor în lume [13], în care demască, printre altele, agresivitatea funciară a jidanilor, moştenită, pe de o parte, evident, de la barbarii khazari şi, pe de altă parte, de la iudeii biblici, prin intermediul religiei mozaice, aşa cum apare această agresivitate în unele cărţi ale Vechiului Testament, în care sunt descrise acţiunile de exterminare a triburilor vecine. Acum sunt agresate armat ţările vecine, cum a procedat, inclusiv în iulie 2014, Israelul în Fâşia Gaza. Cu acribia sa şFig. 49. Israel-palestine_map_19225_2469tiinţifică, reputatul psiholog american demască presiunea sionistă asupra preşedintelui Johnson: «… urging support for Israel when Egypt closed the Strait of Tiran in May 1967. This was just prior to the „Six-Day War“, during which the U.S. provided a great deal of military assistance and actively cooperated in the cover-up of the assault on the USS Liberty. Jews had learned from their defeat at the hands of Eisenhower and had redoubled their lobbying efforts, creating by all accounts the most effective lobby in Washington»: «…solicitând ajutor pentru Israel atunci când Egiptul a închis Strâmtoarea Tiran, în mai 1967. Lucrul acesta s-a întâmplat în etapa imediat următoare „Războiului de şase zile“, în timpul căruia S.U.A. au acordat asistenţă militară substanţială şi a cooperat activ în muşamalizarea atacului contra navei USS Liberty. Jidanii îşi învăţaseră lecţia înfrângerii suferite din partea lui Eisenhower şi îşi dublaseră eforturile, creând, după cum o recunoaşte oricine, cel mai eficient lobby de la Washington» (op. cit., pag. 62). Referitor la propaganda criminală jidănească, sunt elocvente câteva citate cu opiniile unor rabini: «De exemplu, rabinul Itzak Ginzburg de la Mormântul lui Iosif, din Nablus/Shechem, după ce câţiva studenţi ai lui au fost trimişi la închisoare, fiind bănuiţi de uciderea unei adolescente arabe, spune că: „Sângele iudaic nu este la fel cu sângele unui necredincios“. Rabinul Ido Elba: „După Tora, suntem într-o situaţie de pikuah nefesh (salvarea unei vieţi) în timp de război, iar într-o asemenea situaţie poţi ucide orice păgân“. Rabinul Israel Ariel scrie, în 1982, că „Beirutul este o parte a pământului lui Israel. [Aceasta este o referire la graniţele Israelului aşa cum au fost stabilite prin legământul dintre Dumnezeu şi Abraham, în Geneza, 15, 18-20 şi Iosua 1, 3-4]… conducătorii noştri ar fi trebuit să intre în Liban şi în Beirut fără ezitare şi să-i fi ucis pe toţi, până la unul. Nici măcar o amintire nu ar fi trebuit să rămână» (op. cit., pag. 27 – s.n., V.I.Z.)! Dar asemenea afirmaţii talmudiste – „tribale“, cum le numea Roger Garaudy – şi, în esenţă, patologice ca acestea ale rabinului Israel Ariel, se fac şi acum. Astfel, o membră a Knesset-ului, Ayelet Shaked, perorează cu inconştienţă: «O cunoscută parlamentară din Israel, membră a partidului extremist „Căminul evreiesc“, i-a numit pe toţi membrii poporului palestinian ca fiind „terorişti“, informează presa arabă, turcă şi iraniană, informaţia fiind preluată şi de unele cotidiane occidentale. Mai mult, aceasta a spus pe pagina ei de Facebook că, în opinia ei, toate mamele palestiniene nasc „pui de şerpi“ şi ar trebui omorâte în timpul atacurilor asupra Fâşiei Gaza, un teritoriu controlat de militanţii islamişti Hamas. „Ele trebuie să moară şi casele lor ar trebui demolate ca să nu mai poată adăposti terorişti“, a declarat Ayelet Shaked, adăugând că „ei (palestinienii) toţi sunt duşmanii noştri, iar sângele lor trebuie să fie pe mâinile noastre, lucru valabil şi pentru mamele teroriştilor morţi“. „Ele ar trebui să-şi urmeze fiii. Nimic nu ar fi mai corect“, a mai spus parlamentara». Remarcile radicale sunt, efectiv, un apel la genocid şi la curăţarea etnică a teritoriilor ocupate, fapt remarcat şi condamnat şi de premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan [14]. Interpelată de presă, a spus, evident, că „a fost interpretată greşit“! De altfel, epurare etnică au tot făcut din 1948 încoace, cum le indicase „marele epurator“ David Ben Gurion (vedeţi fig. anexată).

Asemenea îndemnuri criminale proferase şi un ministru izraelian al turismului, membru al unei organizaţii jidăneşti de extremă dreaptă: el cerea ca rudele luptătorilor kamikaze să fie ucise până la al şaptelea neam, cum scrie în Vechiul Testament! Afirmaţia lui a produs un scandal atât de mare încât nu se ştie cum – deşi, de obicei, mergea însoţit de o gardă personală numeroasă – a fost asasinat, dar asasinarea sa nu a mai provocat scandalul de rigoare!

Citind asemenea îndemnuri patologice la crimă rasială – nemaiîntâlnite nici în textele atribuite naziştilor de către jidanii holocaustişti! –, nu poţi să nu-i dai dreptate lui Mahmoud Ahmadinejad, când spune că „existenţa Israelului este o ruşine pentru omenire“ şi, citându-l pe Imam-ul Ruhollah Khomeini, că „Israelul trebuie şters de pe hartă“ [15]. Oricât ar fi de mare secretul şi oricât de mare ar fi slugărnicia guvernului S.U.A. faţă de Israel, torpilarea navei LIBERTY şi asasinarea militarilor americani aflaţi în apă şi în bărcile de salvare constituie crimă de război imprescriptibilă – conform tratatelor internaţionale, îndeosebi ale Acordurilor de la Geneva referitore la tratamentul prizonierilor şi răniţilor de război! Faptul că guvernul S.U.A. ignoră în continuare această crimă nu îl va absolvi, în viitor, de pedeapsa meritată, căci presupunem că poporul american se va trezi, totuşi, din letargia halucinogenă în care încă este menţinut. Totodată, acest fapt, adică muşamalizarea, în continuare, a crimei comise de Israel atestă că guvernul S.U.A. îi consideră pe propriii cetăţeni, fie ei militari, marinari sau agenţii-spioni de pe LIBERTY, doar ca pe nişte cetăţeni de sacrificiu, buni să fie „carne de tun“ – „pagube colaterale“, cum îi calificase cu cinism madam Madeleine Albright – pentru realizarea unor scopuri absconse ale politicii externe „americane“, dar concepute şi aplicate de jidani.

Vasile I. Zărnescu

NOTE

[1] Cf. episodul „Înşelătoria secolului XX (14)“, pe http://www.altermedia.info/romania/2014/03/03/inselatoria-secolului-xx-14/.

[2] Cf. episodul „Înşelătoria secolului XX (37)“, pe http://www.altermedia.info/romania/2014/03/26/inselatoria-secolului-xx-37/.

[3] James Bamford, THE PUZZLE PALACE. A Report on America’s Most Secret Agency. Ed. Penguin Books, 1983, pag. 273-301, pe http://www.amazon.com/Puzzle-Palace-National-Intelligence-Organization/dp/0140067485/ref=pd_sim_b_5.

[4] Pierre de România (Vasile I. Zărnescu), „Slugărnicia pierde România (1)“, pe http://www.altermedia.info/romania/2010/06/08/slugarnicia-pierde-romania-1/.

[5] Pierre de România (Vasile I. Zărnescu), „Slugărnicia pierde România (7)“, pe http://www.altermedia.info/romania/2010/06/14/slugarnicia-pierde-romania-7/.

[6] Cf. supra, nota 3; http://www.amazon.com/The-Puzzle-Palace-Intelligence-Organization/dp/0140067485.

[7] James Bamford, „BODY OF SECRET. Anatomy of the Ultra-Secret National Security Agency“. Ed. Doubleday, New York, London, Toronto, Sydney, Auckland, 2001, pe http://www.amazon.com/Body-Secrets-Ultra-Secret-National-Security/dp/0385499086.

[8] Edward Tivnan, The Lobby: Jewish political power and American foreign policy, Ed. Simon and Shuster, 1987, pag. 56, pe http://books.google.ro/books/about/The_Lobby.html?id=Sp8a_fv6Cv8C&redir_esc=y.

[9] Vezi supra, nota 46.

[10] Despre John J. Mearsheimer, aici: http://www.amazon.com/John-J.-Mearsheimer/e/B001H6RT1O/ref=ntt_athr_dp_pel_1.

[11] Despre Stephen M. Walt, aici: http://www.amazon.com/Stephen-M.-Walt/e/B000AP9EE8/ref=ntt_athr_dp_pel_2.

[12] Vezi http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-636-298-9/John-J-Mearsheimer__Lobby-ul-israelian-si-politica-externa-a-Statelor-Unite.

[13] Kevin MacDonald, Understanding Jewish Influence, pe http://www.amazon.com/Understanding-Jewish-Influence-Kevin-MacDonald/dp/1593680171. Vezi şi Kevin MacDonald, Influenţa evreilor în lume, Editura Vicovia, 2006, pag. 19; 124 etc.

[14] http://www.apologeticum.ro/2014/07/gandire-de-talmudista-parlamentar-israelian-mamele-palestiniene-ar-trebui-ucise/; cf. şi: http://www.haaretz.com/news/diplomacy-defense/1.605255; http://dissidentvoice.org/2014/07/israeli-mp-mothers-of-all-palestinians-must-be-killed/.

[15] Vedeţi IRIB News, pe link-ul http://web.archive.org/web/20070927213903/http://www.iribnews.ir/Full_en.asp?news_id=200247 şi fig. 49!