A fost o dată ca niciodată: SIPA, serviciul secret al agenţilor sub acoperire din Justiţie. Unealta cuiva pentru şantaj?

Scandalurile legate de listele cu ofiţeri sub acoperire, iscat după dezvăluirile preşedintelui Traian Băsescu cu privire la calitatea de ofiţer sub acoperire pentru SIE a primului-ministru Victor Ponta, care între 1997 şi 2001 deţinea concomitent şi funcţia de procuror, readuce în atenţie şi listele ofiţerilor sub acoperire din cadrul Ministerului Justiţiei, încadraţi în cadrul structurii SIPA, mai ales după ce Monica Macovei, candidat independent la prezidenţiale, a recomandat consultarea acelor liste pentru deconspirarea lui Victor Ponta. Însă ce era SIPA şi ce s-a întâmplat cu rapoartele prin care era spionată inclusiv viaţa intimă a procurorilor şi judecătorilor şi chiar ziariştii?

“În 1991, ministrul de Justiție Mircea Ionescu Quintus din guvernul Theodor Stolojan a înființat prin ordin ministerial Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), ca structură departamentală în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor, cu scopul de a urmări și controla infracțiunile cu implicații majore din penitenciare. În 1997, sub mandatul ministrului Justitiei Valeriu Stoica, SIPA a trecut, tot printr-un ordin al ministrului, în subordinea directă a ministrului Justiției, care dorea ca acest serviciu secret să se ocupe și de protecția magistraților.

În 2004, din cauza scandalurilor din presă care arătau că la vârful SIPA au fost numiți foști lucrători ai securității, iar serviciul era suspectat că face poliție politică, SIPA s-a transformat în Direcția Generală de Protecție și Anticorupție (DGPA) și pentru prima dată această structură este obligată să prezinte rapoarte de activitate Parlamentului. În 2006, la începutul anului, ministrul justiției Monica Macovei a desființat DGPA, pe motiv că a făcut abuzuri, iar ministerul nu are nevoie de un serviciu secret”, scrie Wikipedia în legătură cu acest serviciu secret.

Deşi Monica Macovei a declarat, astăzi, la Cluj, că SIPA a fost condus de foşti generali ai Securităţii, aflăm din presa vremii că serviciul secret din Ministerul Justiţiei de fapt doar s-a transformat: “Monica Macovei, l-a numit in functia de director al Directiei pentru prevenirea criminalitatii in mediul penitenciar, din cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor pe procurorul Doru Dobocan. Acesta a fost, culmea, si directorul fostei SIPA – “botezata ” in 2004 Directia Generala de Protectie si Anticoruptie (DGPA) – fiind persoana care a coordonat procesul de desfiintare a acestei structuri, adica cel care a gestionat pretioasa si ultrasecreta arhiva a serviciului de informatii al Ministerului Justitiei. Totodata, in comunicatul de presa se mai arata ca noua directie a fost infiintata prin Ordin al ministrului justitiei din data de 20 iunie 2006. Intamplarea face ca si Serviciul Intern de Protectie Anticoruptie (SIPA) a fost infiintat, tot pe muteste, in anul 1997, de catre ministrul Valeriu Stoica, printr-un ordin, si nicidecum printr-o lege, acesta fiind doar unul dintre motivele pentru care serviciul de informatii al MJ a fost extrem de contestat” (gandul.info, 2006).

Iată ce a declarat Judecătorul Cristi Danileţ, însărcinat de ministrul Justiţiei, Monica Macovei, să analizeze dosarele SIPA şi să furnizeze un raport cu privire la arhivă: “Magistratii erau monitorizati preponderent pe activitatea profesionala, li se analizau anumite hotarari judecatoresti, ori li se intocmeau caracterizari de bine sau de rau, care ajungeau pe masa ministrului, astfel incat serviciul sa controleze numirile in functiile de conducere. Unii magistrati erau insa monitorizati si pe viata privata. Ce localuri frecventau, cu cine se intalneau si chiar cu cine imparteau viata intima. Desi conform atributiilor sale, SIPA trebuia sa se ocupe exclusiv de strangerea de informatii care priveau coruptia din sistem, in realitate serviciul strangea date de orice natura despre magistrati, avocati, grefieri, politisti, oameni de afaceri… Au fost doua camere de note informative, care erau folosite fie pentru demararea de anchete penale unde era cazul, scop in care notele ajungeau la Procurorul General, fie pentru informarea ministrului Justitiei, care ajungea astfel sa decida cu privire la cariera magistratilor – pe atunci ministrul facea numirile la varful parchetelor, el propunea numirile la conducerea instantelor, el promova actiunile disciplinare si el dadea avizul pentru cercetarea penala, arestarea sau trimiterea in judecata a judecatorilor si procurorilor. Comisia din care am facut parte, nu a finalizat obiectivul pentru care a fost numita, din motive obiective. Am fost doar doi magistrati, eu si procurorul Paul Dumitriu, care trebuia sa stabilim ce tip de informatii s-au cules, cum au fost valorificate si sa propunem solutii privind soarta arhivei” (Lumea Justiţiei, 2010).

Monica Macovei a mai declarat, tot astăzi, la Cluj, că nu a citit rapoartele SIPA şi că nu a copiat arhiva, contrar zvonurilor care afirmau că documentele au fost folosite ulterior pentru şantajarea persoanelor urmărite din sistemul de Justiţie. Macovei a precizat că totuşi a vizitat o dată arhiva aflată sub supravegherea Direcţiei Penitenciare, cu pază şi camere de supraveghere, când a auzit că arhiva urmează să fie incendiată.

Nu putem să ne întrebăm decât de ce nu s-a insistat până acum pe prezentarea unor rapoarte oficiale legate de arhiva rapoartelor SIPA şi dacă de acestea într-adevăr nu s-a atins nimeni, mai ales în contextul în care preşedintele Traian Băsescu a cerut o informare către SIE cu privire la calitatea de ofiţer acoperit a lui Victor Ponta. Deocamdată este clar că nimeni nu a dezvăluit că a fost şantajat prin intermediul acestor rapoarte, care rămân în continuare un mister.