De ce îmi place Băsescu şi ce mai aştept de la el

Să vă spun de ce îmi plăce de Băsescu. Pe 25 ianuarie 2006 mă aflam în tribuna jurnaliştilor de la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei dinStrasbourg. Traian Băsescu tocmai îşi încheiase discursul în faţa deputaţilor din întreaga Europă şi începuse sesiunea de întrebări. Deputatul rus Kosacev a pus o întrebare din care reieşea că eventuala prezenţă a militarilor americani în România ar încălca tratatele internaţionale. Băsescu i-a răspuns sec: „Înţeleg că reprezentaţi Federaţia Rusă. Aţi stat la noi în ţară 50 de ani şi nu v-am întrebat niciodată de ce aţi stat atâta vreme”.

Am rămas cu pixul în aer. Nici un reprezentant al României nu mai dăduse ruşilor o astfel de replică dură în public. Kosacev s-a ridicat şi a ieşit din sală. A fost diplomatic răspunsul lui Băsescu? Sub nici o formă, cred că diplomaţii noştri au rămas consternaţi. A fost folositor? Cu siguranţă nu. Însă oricum ruşii nu ne-au iubit niciodată, ce rost ar avea să fim ipocriţi? Băsescu a dat un răspuns lipsit de diplomaţie care exprimă un adevăr. Şi a repetat genul acesta de replică în 2011, tot la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei când întrebat de deputatul rus Iuri Slonin dacă România vrea să anexeze Republica Moldova a răspuns sec: “România nu are nici un fel de experienţă în anexarea altor state” (vezi şi video)
Pentru mine unul aceste două declaraţii ale lui Băsescu sunt de-ajuns ca să consider că şi-a făcut treaba de preşedinte (mai aştept de la el doar să se ţină de cuvânt şi să facă ceea ce a spus în primul lui interviu de preşedinte dat lui Marius Tucă în ianuarie 2005 – atunci a zis că după două mandate se va retrage din politică).

Politica internă a României? Din păcate ne-a blestemat Ion Luca Caragiale cu o analiză valabilă şi după mai bine de 100 de ani. Se numeşte “1907 din primăvară până-n toamnă”. O puteţi citi integral aici. Fragmentul care mă întristează prin actualitatea lui este următorul:

Administraţia e compusă din două mari armate. Una stă la putere şi se hrăneşte; alta aşteaptă flămînzind în opoziţie. Cînd cei hrăniţi au devenit impotenţi prin nutrire excesivă, iar cei flămînzi au ajuns la completă famină, încep tulburările de stradă… Plebea, clienţii, cu studenţii universitari şi şcolarii din licee, conduşi uneori de profesori universitari, cer numaidecît răsturnarea guvernului. Facţiunea de la putere, supranutrită, este incapabilă a mai ţine pept torentului popular, adică facţiunii răsbite de foame (…)
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE:
Băsescu e mort. Trăiască următorul!
Voronin se întoarce la Bucureşti
Prima confruntare pe bune Ponta – Băsescu. Cine reprezintă…
Ce aştept de la orice Guvern al României
Băsescu, Ponta şi sfânta Constituţiune
http://www.george-damian.ro/de-ce-imi-place-basescu-si-ce-mai-astept-de-la-el-3038.html