Când ţara pierea, Ponta chefuia

Deşi contracandidatul său, Iohannis, pare să aibă mai multe în comun cu Mutu decât are el, mai curând Victor Ponta e o copie trasă la indigo a faimosului fotbalist mioritic. Născut vedetă şi mort talent, după ce a tras pe nas iarba verde de acasă a mândriei de a fi român şi s-a făcut mangă de atâta beţie a puterii, Victoraş a sfârşit prin a avea probleme şi cu chelnerii. Căci un chelner ar putea fi acela care, nemulţumit de nota de plată pe care România va fi nevoită s-o achite, după doi ani de guvernare PSD, i-ar putea da lui Ponta lovitura de graţie.

Că o fi fost sau nu şampanie Armand Gold, de 3000 de coco sticla pe masa lui Ponta nu e un lucru grav. Grav e că Ponta s-a aflat la acea masă. Precum o vacă de soi care, după ce-a dat amărăştenilor lapte cu corn doi ani jumate, frige, la sfârşit de mandat, o copită zdravănă în şiştar, Ponta a stricat, cu adevărul urât al unei singure nopţi, toate minciunile lui frumoase din atâtea zile. Românul curajos şi patriot Ponta nu s-a dus la Sarmisegetusa strămoşească, să facă selfie cu Decebal, să se nevoiască, precum sihaştrii, în post, pocăinţă şi rugăciune şi să se adape de la energia munţilor (ptiu, drace, că nu trebuia să pomenesc de energie când vorbesc despre unul care mâine-poimâine înfundă puşcăria pe motiv de Rovinari&Turceni).

Românul Ponta s-a dus tocmai în neagra străinătate, şi nu ca să postească, ci ca să chefuiască, iar singura la care a spus, probabil, rugăciuni, toată noaptea, a fost misterioasa brunetă ce-l însoţea. Ortodoxul şi familistul Ponta a dat naibii şi ortodoxia, şi familia: a plecat la ciuhapi, să asculte muezinul, iar pe Daciana, dragostea lui, a lăsat-o de izbelişte la Viena, să se consoleze cu ştrudele.

12.000 de lei, cât a cheltuit premierul cu Ghiţă – sau Ghiţă cu premierul – în clubul de fiţe de la arabi nu e un capăt de ţară. Dar e, în orice caz, mult mai mult decât leafa majorităţii dascălilor din România pe un an. Şi e de două ori mai mult decât e pensia amărâţilor cărora PSD le-a promis „dreptate până la capăt”. Să spargi tu, bugetar, într-o noapte, cât se căzneşte un alt bugetar să câştige într-un an sau cât primeşte în 24 de luni un pensionar, după trei sau patru decenii de muncă, se numeşte nu mârlănie, nu nesimţire, nu ipocrizie, ci pură inconştienţă. Deşi are 42 de ani, Ponta nu e mai matur sau mai responsabil decât un copil de ţâţă – ceea ce, dacă aducem aminte la câte ţâţe a supt, de la Iliescu la Năstase şi de la Cocoş la Ghiţă, premierul chiar şi este.

În urmă cu câteva luni, un tragic accident aviatic avea loc în Apuseni. Bâlbâiala, prostia şi incompetenţa guvernanţilor au dus la pierderea a două vieţi omeneşti: pilotul Iovan şi voluntara Aura Ion. Ce făcea Ponta când Aura murea? Păi ce să facă? Chefuia. Vineri, alţi opt temerari au pierit, şi tot la bordul unui elicopter. Ce făcea Ponta când ei mureau? Chefuia, normal.

Să oprească cineva această piază-rea pusă pe chefuri, până nu ne prăbuşim cu toţii!

Nici n-a aterizat bine din Dubai și Ponta se pregătește să zboare. Asta e soarta celor care ratează Cotroceniul – iar Ponta, potrivit rezultatelor, n-a ajuns nici până la gara Basarab – drept care în PSD se ascut cuțitele. Concediul lui Ponta în Dubai cu Ghiță (Daciana suferea separat la Viena) prin cluburi de noapte și la raliul din Abu Dhabi i-a enervat până și pe cei mai calmi susținători ai săi. Adrian Năstase, cel care ne-a procopsit cu plagiatorul Ponta a mărturisit că acesta avea telefonul închis. Ei, asta le pune capac la toate. Să fii prim-ministru și să dispari zile întregi ca struțul cu capul în nisip închizându-ți telefonul și arătând că nu-ți pasă de ce se întâmplă în țară, întrece orice nesimțire. Dar nu e prima dovadă în acest sens. Când a fost accidentul rutier din Muntenegru, Ponta juca baschet; când a fost accidentul aviatic din Apuseni, era la televizor și apoi la restaurant; acum când s-a întâmplat tragedia aviatică soldată cu opt morți, Ponta era la clubul de noapte. Așa că Năstase a considerat că „guvernul ar trebui să ceară vot de încredere în Parlament”. La încredere însă, Ponta a scăzut la 27% iar Iohannis a urcat la 61% - ceea ce nu înseamnă că noul PNL trebuie să se repeadă să smulgă guvernarea. E bine ca PSD să-și suporte propria moștenire (cu Ponta sau altul) iar PNL să nu-și forțeze norocul. Nu e pregătit de guvernare și e destul de pătat. Să se mai spele de păcate. Și la PNL a început disputa pentru locul de copreședinte vacantat de Iohannis la care Crin Antonescu a zis că nu râvnește. La cât s-a răzgândit Crin în ultimul an, chiar că nu trebuie crezut. La PSD lupta pentru locul lui Ponta a împărțit deja partidul în tabere care se insultă amarnic. Dragnea îl suspectează pe Geoană că „se ascunde în spatele unor gunoaie ca Șova, Negoiță și Vanghelie” ca să revină la șefia PSD pe care o vrea și Șova. Nici Zgonea nu e străin de asemenea intenții iar Mazăre cochetează și el cu ideea de a candida - așa încât acuzat că s-a tuns ca Hitler, s-a dus și și-a rectificat frizura. Acum seamănă cu frizerul. La PNL în schimb se fac liste cu consilieri pentru Cotroceni deși meritele partidului care s-a trezit cu „pleașca” Iohannis (vorba dlui Paleologu) sunt limitate. Deocamdată, toată lumea a început s-o rupă pe nemțește (gutentag, ovirdezen, verboten, ștrudel, ștrase, undergraund, foraibăr) pentru a-și arăta disponibilitatea față de România lucrului bine făcut și România prosperă. Unii sunt deja acolo. Miliardarul Ioan Nicolae (provenit din România secretă) a ajuns în presa internațională după ce a vânat un elefant și a pus să-i fie împăiat și adus în țară cu vaporul. Cine poate, împușcă elefantul. Cine nu, împușcă leul. Respectiv, eurocentul.

„Dacă nu câștigăm prezidențialele, scapă cine poate!” Nu, aceste cuvinte nu au fost spuse de „nașul” unei familii mafiote sau de capul unei bande infracționale organizate, care mizează totul pe o carte. Această „profeție” aparține numitului Victor Viorel Ponta, șef de PSD, încă prim-ministru al României și perdant al alegerilor prezidențiale. (Bine, unii zic ca PSD este în fapt tot o grupare mafiotă pusă pe jaf organizat, dar hai să nu-i credem!) Care o fi semantica acestui avertisment-profetic doar cei din PSD pot ști. Să scape de cine? De furia poporului, de Justiție?

Iată că, din fericire, PSD a pierdut prezidențialele, iar mult prea iresponsabilul Ponta dă semne că vrea „să scape”, fugind deja din țară. (Sâmbătă am comis o eroare, preluând o informație de pe un site central cum că Ponta s-ar juca de-a soldățeii în Arsenal-Park-ul fraților Cristescu. Însă în orice țară, vizitele, chiar private, ale unui premier nu se fac pe șestache, de unde și astfel de erori.) În fapt, marele familist și creștin-ortodox a plecat în Dubai, iar soția, la Viena. Mai trebuie amintit că Ponta a mințit iar când a spus că pleacă cu familia într-o scurtă vacanță? (La modul foarte serios, poate cei care fac manualele școlare la exemplificările privind pleonasmul și construcțiile tautologice să includă și „Ponta minte”, pe lângă depășitele exemple „moș bătrân” sau „avansați înainte”.) Însă ce-o fi zicând de această plecare separată Prea-întunericitul patriarh Daniel Ciubotea, propagandistul numărul unu al lui Ponta? Ce-or fi zicând și acei votanți ai lui Ponta când/dacă vor auzi că idolul lor a a cheltuit într-o noapte într-un club de fițe ajutoarele lor sociale pe 20 de ani?

În timp ce Ponta dănțuiește cu cadâne în jurul lui, România nu are buget. Firmele habar n-au cum va arăta fiscalitatea anul viitor, neputând să-și facă un plan de afaceri. E tot mai clar că pomenile electorale anunțate de Ponta e imposibil să fie prinse în buget. PSD-iștii, încă aflați la putere, se canibalizaeză între ei. DNA le mai scade numărul și bine face! E un haos generalizat, ce mai! Mă apucă însă groaza când mă gândesc că acest țopârlan iresponsabil putea ajunge președintele României! Ce mizerie morală, ce promiscuitate mai mare decât asta putea să se abată asupra poporului român? Ca să nu mai spun că au fost câteva milioane de oameni care au l-au și votat! Bine, nu e vorba de cifra oficială, fiindcă acolo se regăsesc și morții lui Dragnea, și cei pentru care au votat alții, ca să nu mai spun de nelipsiții „turiști” electorali. Culmea, încă unii mai cred că se poate face din căcat bici și din acest mitoman îngâmfat om politic.

Și ar mai fi o chestie interesantă care să completeze acest tablou grotesc. Printr-o bizară întâmplare, fuga din țară a mitomanului coincide cu unul dintre cele mai mari scandaluri de după 1989. Un lucru nemaivăzut și neauzit într-un stat civilizat. Și anume, șefa națională a procurorilor anti-corupție și anti-terorism a fost băgată după gratii. Tentaculele acestei afaceri ajung în zone nebănuite, inclusiv în imediata apropiere a încă președintelui Traian Băsescu. Din nou, la fel ca la alte mari scandaluri, apare și aici numele acestei „madame de Pompadour” a României, numita Elena Udrea. Din nou, doamna cu pricina nu știe nimic despre mânărelile partenerei ei de escapade luxoase și ale fostului soț.

Această femeie chiar ne sfidează inteligență din nou. Nu poți să spui că n-ai habar de nimic, atunci când Cocoș-ul din dotare vine acasă cu sacoșe burdușite de bani, de parcă ar fi picat din cer. Și totuși, nu vi se pare însă că din întreaga schemă lipsește un individ? Dacă nu din punct de vedere penal, cel puțin moral. Este vorba de fostul avocat al familiei Cocoș și, totodată, omul care a numit-o într-o funcție extrem-extrem de importantă pe Alina Bica. Fără s-o recomande mai nimic pentru funcția în cauză! Exact, e vorba tot de Victor Viorel Ponta.

Am scris de nenumărate ori că între clanul Ponta-Sârbu și clanul Băsescu-Cocoș-Udrea există o indestructibilă relație bazată pe afaceri și bani. Evident că ea nu putea fi devoalată public, pe motiv de electorate diferite. De unde și afișata adversitate, în care însă uneori mai apar fisuri așa cum a fost numirea Alinei Bica. În orice țară normală – oare de câte ori o să mai folosim sintagma asta? – un demnitar care-și asumă numirea unuia care s-a dovedit a fi mânjit cu căcat până peste cap pleacă acasă învârtindu-se. La noi, el pleacă în cluburi de fițe în Dubai! De unde mai bine nici nu s-ar întoarce. Iar dacă tot se întoarce, ar fi bine să-l întrebăm cu toții, așa cum mojicul o întreba prin vară pe o colegă ministru (Fă, Doina, aveai chef de niște inundații?): Fă, Ponto, n-ai chef să-ți dai demisia? Musai trebuie să iasă lumea în stradă ca să pleci și tu acasă?