O înfrângere programată sau spiritul de haită

„Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndrăznit
Sã se creadă în putere
A prăda stupul de miere.
El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică si puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un uriaş.
Nu ştiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul”

Multă cerneală va curge de acum încolo pe seama înfrângerii istorice a lui Ponta din ziua de 16.11.2014.

Multă cerneală, dar şi ceva „sânge” intern, sau la vedere. Nu ştiu însă câţi vor vrea să admită că Ponta s-a înfrânt singur. Toţi vor da vina sau vor lăuda jocurile de culise sau „strategia” Băsescului, pentru că nimeni nu va fi aşa de lipsit de… realism încât să spună că Johannis l-a învins pe Ponta. Sunt ei politicienii şi analiştii „independenţi” lipsiţi de limite uneori, dar a spune că Johannis a câştigat meciul nu ar îndrăzni nimeni. Deci, varianta pe care o vor lua în braţe va fi aceea că Băsescu a manevrat, şi-a pus în mişcare „sistemul”, bla bla bla. Basme.

Ponta a fost înfrânt de spiritul de haită cu care a condus partidul, a fost învins de setea de putere, lăcomia, convingerea că nu îi face nimeni faţă şi limbile băgate în ureche de cei mai apropiaţi supuşi, de sondajele aranjate ca să îl mulţumească şi nu în ultimă instanţă de încercarea de a–şi păstra protejaţii în funcţie. Să mă explic:

Ponta şi-a format o echipă de colegi şi prieteni tineri, la fel de dornici de putere, dar şi la fel de orbi şi nepricepuţi în ceea ce priveşte analiza semnalelor sociologice şi politice şi indiferenţi la pericole, prieteni care crezând că dacă au dinţii tineri, rup orice, nu le stă nimeni în faţă.

Aşa au pus mâna pe putere în partid, ajutaţi la început de alţi oameni mai în vârstă, cu putere, pe care apoi i-au abandonat pe drum. Aşa au scăpat lupii tineri de Geoană, Năstase, Mitrea, Hrebenciuc făcând ce voiau ei cu partidul.

Apoi, Ponta şi-a format, pe acelaşi principiu, o alianţă USL pentru a trage scaunul de sub picioare lui Boc. L-a aburit pe Antonescu, dar după ce a luat conducerea guvernului a început să lovească în PNL schimbând miniştri după miniştri, făcând din PNL un partid de looseri. Deşi avea majoritatea în Parlament nu s-a mulţumit, a început să fure parlamentari din chiar propria alianţă, a băgat UDMR la guvernare, a încercat să îşi lipească UNPR-ul, dar Oprea nu a cedat, apoi a spart alianţa dintre PC şi PNL, a momit parlamentarii PPDD astfel încât să poată conduce fără PNL şi Antonescu. Cine mai era ca el, a reuşit ca în doi ani să conducă aproape tot, mai erau de luat în subordine serviciile şi justiţia. A modificat statutul cadrelor militare prin Duşa şi Oprea, astfel încât să îşi subordoneze logistica şi serviciile de informaţii ale armatei şi internelor. La SRI îl avea pe finu Maior căruia i-a promis că îl face prim-ministru. Nu îi mai ajungea puterea, voia tot, era deja beat de putere, toate mergeau ceas.

După ce a scăpat de Antonescu, s-a gândit să îi ia şi partidul sau mai bine spus parlamentarii şi primarii, aşa că l-a momit şi pe Tăriceanu tot cu postul de prim ministru şi l-a făcut să spargă PNL-ul, apoi a suspendat o lege pentru 45 de zile pentru a da drept fripturiştilor să treacă în partidele pe care le controla, fără să plătească. Numai că pentru a nu fi învinuit că îi ia la el pe fomişti, i-a trimis la naşu Oprea în partid. Avantaj Oprea, care poate oricând să bată palma cu altă structură, să fie rererere-evaluat şi să intre la guvernare alături de oricine îl vrea.

Au venit alegerile prezidenţiale şi la primul tur s-a gândit să nu păţească precum Geoană, aşa că a dat ordin prietenului Corlăţean să le pună beţe în roate celor din diaspora, nu că voturile lor ar fi schimbat ceva, ci doar aşa ca să poată spună că e iubit şi afară. Ambiţie de lup tânăr fără minte. Rezultatul s-a văzut. Fiind convins de aceiaşi prieteni care îi susurau la ureche că nu mai e nimeni ca el şi că au ţara la picioare, că nu contează două mii de manifestanţi pe străzi, ei pot scoate 20000 oricând, având şi proba făcută de Olguţa la Craiova unde aceasta s-a „plimbat” cu un şarpe roşu după ea, Victor a ridicat din nas, l-a păstrat pe Corlăţean încă o săptămână la externe, ba mai mult s-a apucat plin de el să spună că dacă la turul doi un singur cetăţean de afară nu va vota, va demite toată conducerea externelor. Doamne cât de plin era de el şi ce sigur pe victorie. Auzise el că pe învingători nu îi trage nimeni de socoteală.

După o săptămână însă, forţat de presiunea cetăţenilor, a trebuit să îl schimbe pe Corlăţean, dar l-a schimbat cu alt îngâmfat, dar mai bătrân. Atitudinea lui Ponta faţă de populaţie şi nemulţumirile din primul tur din diaspora îmi aduce aminte de versurile lui Arghezi din fabula „Tâlharul pedepsit”: „ nu ştiuse că nărodul, va da ochii cu norodul”.

Eu nu sunt un mare analist, dar am prevăzut că atitudinea asta de îngâmfare, dispreţ, aroganţă vor fi taxate şi am spus chiar că este posibil ca la turul doi să ne trezim cu un procent de 10% mai mult decât la primul tur, care va vota cu Johannis tocmai pentru a taxa nesimţirea guvernanţilor. Numai că în tot PSD-ul nu a fost nici un cap care să prevadă şi să prevină asta, crezând că dacă deţin primarii, deţin totul. Uite că nu a fost aşa.

Cu toată foamea de putere, cu toate alianţele, cu ţiganii, cu ungurii, cu Vadim Tudor, cu PPDD, marea putere de la guvernare nu a putut face faţă voinţei cetăţenilor care a ieşit la vot şi l-a taxat. Atât de sigur a fost de el, de toate manevrele pe care le-a încercat, legale şi ilegale, cu toate coaliţiile, cu toţi primarii, cu toţi procurorii, PONTA NU A PUTUT SĂ ÎNVINGĂ VOINŢA ROMÂNILOR. Aceştia nu au votat cu Johannis sau mai bine spus nu toţi cei care au votat cu Johannis l-au considerat bun de preşedinte, să fim obiectivi, mulţi au votat cu Johannis ca să îi dea peste bot lui Ponta, este vorba de exact cei care au ieşit în plus faţă de turul 1.

Johannis nu a avut cu ce să atragă populaţia, s-a văzut clar, nici varianta întoarcerii la foştii miniştri ai lui Băsescu prezenţi în PDL nu fac deliciul votanţilor, ei practic au taxat nesimţirea lui Ponta. Am mai spus-o şi o repet, acest vot este un vot dat pe aroganţa lui Ponta, Corlăţean este groparul lui Ponta cel puţin ca instrument, căci oricum nu a făcut de capul lui ce a făcut, Ponta practic s-a bătut singur.

Dacă Ponta nu ar fi dorit să conducă guvernul şi Parlamentul fără PNL şi Antonescu, dacă nu şi-ar fi băgat coada peste tot, nu ar fi învrăjbit poate alianţele, nu ar fi încercat să îi momească pe toţi, ar fi condus şi acum USL-ul, Antonescu i-ar fi fost un coleg fidel şi un preşedinte liniştit, un fel de „frumosul adormit din pădurea Cotroceni”. Dar Ponta a vrut să conducă singur, să aibă pe lângă el multe partide mici, fără putere, oameni fără personalitate, papagali şi fripturişti, penali pe care să îi schimbe cum vrea el, când vrea el. Foamea de putere, dorinţa de a controla totul, încrederea în minciunile apropiaţilor care îl periau, l-au pierdut.

Acum, Ponta refuză să admită că el poartă toată vina, spune că nu demisionează din „respect” faţă de cei care l-au ales, deşi votul de ieri spune că nu mai are majoritatea sufragiilor poporului. Ca şi Băsescu, refuză să admită realitatea, onoare nu există. Poate la partid va reuşi să se impună o perioadă, cei care l-ar fi putut contra sunt după gratii sau nu pot ieşi din casă. Geoană este prea domol şi prea „prostănac” pentru a prelua conducerea, deci la partid încă deţine controlul. Ponta nu vrea să demisioneze nici de la guvernare deşi după ce s-a întâmplat din nou în diaspora ar trebui ca el să îşi prezinte demisia. Este însă convins că încă mai deţine majoritatea în parlament şi nu poate fi demis. Nu se ştie însă dacă e chiar aşa. Eu nu îi mai dau 6 luni de guvernare, dar nu este exclus ca până pe 24 Ianuarie, de Ziua Unirii să cadă guvernul.

Acum două zile Ponta anunţa reînfiinţarea USL cu partidul de muşte al lui Tăriceanu punând baza pe .. hemoragia care era de aşteptat în PNL dacă ar fi câştigat el alegerile. Acum, situaţia se schimbă, nu ştiu câţi vor mai sări în partidul lui Tăriceanu. Blaga deja a anunţat desfiinţarea ACL şi înfiinţarea noului PNL, tocmai ca să ştie pe cine poate conta şi să îi facă pe cei cu ochii la Tăriceanu să fie mai circumspecţi.

Mai este de văzut ce se întâmplă cu incompatibilitatea lui Johannis. Acum se va vedea dacă Băsescu a bătut palma cu Johannis înainte de alegeri sau nu. Tăcerea lui Băsescu a dat de înţeles, celor cu cap, că Băsescu nu s-a dat pe faţă cu Johannis ca să nu atragă asupra lui antipatia românilor şi dacă e aşa, a fost o mişcare înţeleaptă. Acum, dacă Johannis va trece de buba incompatibilităţii ar fi un semn că a bătut palma cu Băse, pentru că altfel Johannis nu ar putea face faţă şi justiţiei lui Băse şi celei a lui Ponta, mai ales că la o privire de ansamblu, cam este incompatibil. Rămâne de văzut ce se va întâmpla mâine. Totuşi, şi Ponta şi Băsescu ar fi avantajaţi de o nouă rundă de alegeri. Îşi vor da mâna din nou sau se tem de reacţia licuricilor? Nu este exclus. Oricum, privind înfrângerea lui Ponta, PSD va spune că e mâna lui Băsescu, ACL va nega cu jumătate de gură, Johannis oricum nu poate spune nimic despre orice s-ar vorbi, deci varianta oficială va fi că s-au coalizat toate forţele „răului” să îl dea jos pe Ponta. De fapt, Ponta s-a bătut singur. Setea de putere, aroganţa, lipsa de înţelegere a fenomenului social, încrederea prea mare în forţele proprii şi propriile manevre de culise l-au pierdut. A pierdut pe mâna lui Corlăţean şi a aroganţei sale, dar MERITUL APARŢINE ROMÂNILOR CARE AU IEŞIT LA VOT PENRTU A LE TAXA.