Adriana Dutulescu - PESEDIZDA PROASTA : Coreea de Nord 2.0 “Iesi afara, Iliescu ordinara!”

Partidul e al meu! Nu e al vostru si nici al urmasilor nostri, e al meu! Al meu! Ponta repeta in bucla, dupa sedinta maraton din Kiseleff, un mare nimic despre un proiect de nou PSD spalat si uscat, dar se auzea, subliminal, cum tipa ca un copil care nu vrea sa lase jucaria din mana. “Partidul e al meu, al meu, al meu!”
Sa pierzi alegerile cu mii de oameni la poarta partidului, strigandu-ti “Iesi afara, Ponta ordinara!”, sa conduci Guvernul sub care mii de romani au fost alergati cu bastoane si gaze lacrimogene prin Paris si Torino pentru ca nu voiau sa plece acasa fara sa fi apucat sa voteze, sa pleci apoi sa alini “suferinta” familiei, dar fara familie, in Dubai, cu vesnicul Ghita, si la doua saptamani dupa esec sa dictezi excluderea din partid a 3 opozanti suspectati ca ar vrea sa te contracandideze la Congres, e o performanta care i-ar da de gandit si cu adevarat performantului dar atat de asemanatorului Kim Jong.
De cinci ani, de cand Ghita si structura de la Cluj l-au facut presedinte pe Ponta la PSD, libertatea de exprimare, dezbaterile interne, analizele politice si strategice obisnuite oricarei miscari politice au fost suprimate printr-o metoda foarte simpla: sedintele forurilor de conducere nu au mai fost convocate saptamanal, asa cum scrie in statut, ci doar atunci cand presedintele avea chef sau interes. In vremea cand Ponta era doar un “lup tanar” si nici nu visa sa conduca partidul, era plictisit teribil de obligatia de a asculta saptamanal lungile discursuri ale lui Nastase si Iliescu la sedintele din Kiseleff, motiv pentru care folosea intens jocurile de pe telefon sau conversatiile scrise cu prietenii din presa. Odata ajuns in capul mesei insa, aversiunea sa pentru sedintele plictisitoare s-a transformat in arma. Pentru ca pesedistii s-au obisnuit incet incet sa nu mai vorbeasca, sa nu se mai intalneasca in sedinte la dezbateri, si mai ales s-au obisnuit cu ideea ca partidul se aduna cand vrea sefu’ si ca se discuta numai ce vrea sefu’. Apoi, pe calea naturala a DNA si a arestului de la Rahova, si pe calea inlaturarii prin mijloace specific politice, liderii din generatia Nastase s-au rarit si au fost inlocuiti cu prietenii de joaca ai tanarului Victor, programati genetic sa nu vorbeasca neintrebati si sa bata din calcaie la vederea sprancenelor incruntate ale lui Gabi Oprea. “Partidul e al meu” nu-i deranjeaza, pentru ca ei stiu ca Victor ii mai lasa si pe ei din cand in cand sa se joace cu el.
A urmat teroarea pe care procurorii au dus-o in judete, la baroni, teroare care si ea a devenit o arma pentru Ponta. Pentru ca asa cum Basescu i-a facut pe toti sa tremure de frica doar pentru ca el mai spunea pe la tv din cand in cand ca vorbeste la telefon cu procurorii sau ca stie din stenograme ce vorbesc ministrii la telefon, s-a lasat sa se duca vorba in PSD ca intre Ponta si Codruta nu e drum lung. Si au inceput toti sa se teama ca daca i se pun de-a curmezisul, vor ajunge in arest. Iar acestia, intre “partidul e al meu” si speranta ca vor ramane in libertate, au ales a doua varianta. Conducerea prin teroare, cine nu e cu mine e impotriva mea, a dus astazi la votul de 80 la 4 pentru excluderea din partid a lui Geoana, Vanghelie si Sova, vinovati a priori pentru ca ar fi fost alternativa la Congresul din primavara lui 2015. Daca bulevardul Kiseleff ar fi fost in Phenian, Geoana, Vanghelie si Sova ar fi fost impuscati.
Urmeaza executia ritualica de Craciun a lui Ion Iliescu, anuntata de locotenentul Ghita, la 25 de ani de la executia lui Ceausescu. Ultimul comunist in viata trebuie sa dispara. There’s a new Gang in Town