Curva de România își sărbătorește ziua pe 1 Decembrie, dar marea ei dragoste rămâne 23 august

1 Decembrie? Hahaha, ce sărbătoare ipocrită! La prima festivitate de 1 Decembrie, imediat după ce aceasta fusese declarată Zi Națională, Coposu a fost huiduit de adunarea (adunătura?) de la Alba Iulia, în chicotelile lui Iliescu și Roman. Vă dați seama? La fix un an după ce ”au murit” ca să dea jos comunismul, românii huiduiau din rărunchi pe cel mai reprezentativ anticomunist! De fapt, de ce mă mir? Cu jumătate de an înainte, românii comuniști chemau (sau măcar achiesau la chemarea lor) mineri care să rupă dinți și guri de intelectuali pentru că aceștia aveau valută, mașină de scris automate, și o convingere profundă că de fapt România a rămas comunistă. Unde s-a întâmplat? În exact același loc în care am crezut că am scăpat de ei, la Universitate. Dar să lăsăm vara lui ’90 și să revenim la 1 Decembrie al aceluiași an, că avem prea multă promoroacă în musteți.

Atenție la curva de Iliescu, cum toarnă gaz pe foc cu intervenția lui mieros-împăciuitoare (sanchi!). Așa-i că stilul vă amintește de Ponta? Și lumea se întreabă de ce tinerii sunt atât de cruzi încât vor să-l vadă pe acest criminal mort. Pentru că măcar Ceaușescu ne omora fără să ne ducă de nas, mă, de aia! Știai la ce să te-aștepți. Cu Iliescu, însă, chiar am crezut. Serios, chiar am crezut că am scăpat de ei! Toată Europa de Est a scăpat de ei, doar noi am ratat revoluția. De ce? Întrebați-l pe Iliescu și pe votanții PSD.

Acel 1 Decembrie 1990 a fost foarte asemănător cu cel de acum: la fel de frig, la fel de multă prostie, la fel de puține speranțe și tot Iliescu era subiectul principal de discuție. În acea zi friguroasă și de mare căcat în care Seniorul a fost huiduit de poporul votant de Iliescu, chiar atunci, pe loc, ar fi trebuit să se ia hotărârea ca 1 Decembrie să nu mai fie Ziua Națională a României. Când taman comuniștii sunt ăia care pretind că te scapă de 23 august, parcă te gândești că să se continue sărbătorirea națiunii pe acea dată ar fi și mai plăcut (că-i vară și frumos), și mai sincer din partea noastră, ca neam. Dă-l dreacu de 1 Decembrie, că nu ni-l merităm! Este ca și când Organizația Mondială Secretă a Pedofililor (din care vreau să precizez că nu fac parte și nu știu nimic despre ritualul de inițiere care implică o linguriță, trei acadele și… mă rog, deci nu știu nimic!) și-ar pune sărbătoarea anuală pe 1 Iunie.

Mai sunt câteva zile până când se va împlini un sfert de secol de la revoluție. Îi zicem încă așa din respect. Îi zicem încă așa pentru că la București, Timișoara și-n alte locuri au murit, totuși, niște tineri care au visat. Norocul lor, al celor care au murit atunci, că au murit încă idealiști, încă nepătați, cu speranța încă vie. În timp ce-și dădeau sufletul, sunt convins că ultimul gând care i-a străbătut a fost că va fi meritat; că nu va fi în zadar. Sperăm să nu vadă ce s-a ales de sacrificiul lor acum. Sperăm să nu ne tragă la răspundere. Sperăm că ateii au dreptate și moartea, măcar în acel caz, a fost finalul. Nici o lustrație, nici o condamnare în public, nici urmă de ură, nici o schimbare, fie ea de regim sau de mentalități. Aceeași Românie comunistă. Uneori sper că lustrația noastră va fi biologică, reprezentată de moartea acelor hiene. Pe urmă îmi amintesc că hienele au făcut pui. Uitați-vă la tinerii din PSD. Uitați-vă la Victor Ponta. Lupii tineri sunt aceleași hiene, pentru că sunt produsele hienelor bătrâne din același vechi sistem. Iar hienele tinere sunt chiar și mai perfide. Faptul că Partidul Comunist (atenție, mă refer la PCR și PSD, nicidecum la stânga în general, care până la urmă e o doctrină politică de respectat și cu care mulți indivizi de ispravă pot empatiza) încă e cel mai mare partid din România este cea mai mare rușine a acestui popor. Iar faptul că PSD-ul CHIAR ARE o organizație de tineret este cel mai sinistru scenariu de film de groază. Nu se ridică părul pe voi când auziți ”TINERI PESEDIȘTI”? Ce-i nonsensul ăsta? Ca și când am da cu toții gir organizației Violatorii Virtuoși. Ce rahat e aia TÂNĂR PESEDIST? De fapt, dacă mă gândesc bine, din punctul ăsta de vedere și-au găsit bine președintele, de data asta. Mi-l imaginez pe tânărul pesedist-tip exact ca Mihai Sturzu: un prostălău care n-are habar de politică, dar s-a înscris și el în PSD că poate-i iese vreun ban, măcar pe termen lung; sau, dacă nu-i iese, măcar mai fute ceva.

România nu-și merită 1 Decembriele. Propun sincer și public ca, până când PSD-ul ori dispare, ori ajunge un partid marginal votat de 3-4% extremiști, nostalgici și nebuni, Ziua Națională să se sărbătorească în continuare pe 23 august. Zău că ni se potrivește, pentru că simbolizează nu doar venirea marelui comunism, ci și o mică trădare. În plus, pe 10 august intră mai bine micii. La 1 Decembrie să revenim, deci, atunci când ni-l vom merita. În ritmul actual, probabil nu în ciclul nostru de viață.

PS – își mai amintește cineva piesa din anii ’90 a celor de la Vacanța Mare (care înainte să apară la TV aveau destul de dese sclipiri de geniu), parodie după versurile lui Păunescu și muzica lui Hrușcă? Eu o aud și acum în cap (dacă nu știți poezia și cântecul dați click pe link, abia atunci veți vedea cât de bune sunt versurile),
deși nu-mi mai amintesc decât trei strofe:

Bat clopote sunând a revoluție
Și comuniștii trag în clopotar
Ne-a mai rămas o singură soluție
Să ne-ntâlnim cu toți în stradă iar.

Ion Iliescu intră-n capitală
Și are harta Rusiei în mâini
Situația devine cam nasoală
Cu toate astea, să-l votăm, români!

(refren)
Cât flamura roș-galbenă-albastră,
Mai este găurită la mijloc
Tot comunistă fi-va țara noastră
Și tot românul fi-va dobitoc.

(era și cântată foarte frumos, dacă dă cineva peste ea, s-o lase într-un comentariu)