România bălteşte mediocru şi trist

Noii fripturişti

Entuziasmul unora după victoria lui Klaus Iohannis, multiplicat de hăuliturile ritualice ale unor televiziuni, şi mai ales satisfacţia după înfrângerea lui Victor Ponta, mai bine cunoscut deja pentru puţinătatea şi inadecvarea lui flagrantă la postul de prim-ministru, s-au topit ca aburul, iată, la scurtă vreme. Noul preşedinte pare aproape paralel cu gravitatea şi importanţa rolului spre care a fost împins în condiţii încă neclare (nu ştim de cine şi nici pentru ce). Facebook-ul şi „diaspora”, cele două marote agitate de susţinătorii săi, au fost aruncate în aer de Elena Udrea, care i-a dat şi un brânci interimarului de la S.R.I., Florian Coldea, spre puternica lumină a reflectoarelor, fatală pentru un om al umbrei. L-a susţinut sau nu aparatul operativ al S.R.I. în alegerile de pe 16 noiembrie pe Klaus Iohannis? Pentru că, pe de altă parte, e clar că Ponta şi P.S.D. îl aveau în vedere pe directorul S.R.I., George Maior, pentru postul de prim-ministru. Chiar de aceea a demisionat George Maior, pentru că l-a susţinut pe perdantul Victor Ponta? Noii fripturişti liberali (dar şi pedeliştii travestiţi în penelişti) citează data de 16 noiembrie cu aceeaşi mistică fervoare cu care comuniştii citau pe vremuri Congresul al IX-lea al P.C.R. Simplist şi jenant. Propagandă de doi lei. Cultură puţină, ambiţii nemăsurate.

Mult zgomot şi multă furie

P.N.L.-ul, partidul preşedintelui ales, Klaus Iohannis, nu se arată capabil să trântească printr-o moţiune de cenzură guvernul lui Ponta şi, încă mai grav, nu are de unde propune nici oamenii competenţi şi cinstiţi, nici proiectul de schimb. Decât poate vechea filosofie „pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii...”. Sau „P.S.D.-P.N.L. - aceeaşi mizerie”. E mai brează prin ceva Alina Gorghiu decât Victor Ponta? Alina Gorghiu pare a fi chiar varianta feminină a lui Victor Viorel. Prin susţinerea ei la preşedinţia P.N.L. (partidul Brătienilor!), Klaus Iohannis ne-a arătat cu cine vrea să guverneze. Modelul urmat aminteşte, din păcate, de cel al Elenei Ceauşescu, care îşi alegea colaboratoarele (Găinuşă, Gâdea, Ciobanu, Dobrin etc.) astfel încât, pe lângă ele, ea să apară într-o lumină favorabilă. România bălteşte mediocru şi trist, urmărind, obosită, arestările la vârf aproape cotidiene: Adrian Sârbu (fost ProTV, actual Mediafax etc.), Elena Udrea, Miron Mitrea, după ce înainte au fost Adriean Videanu, Gheorghe Ştefan, zis „Pinalti”, primarul din Neamţ, judeţul în care s-a ales în Parlament Elena Udrea, Dorin Cocoş, fost domnul Udrea, fluvialul turnător Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaţiilor, deh... Mult zgomot şi multă furie.

Laura Codruţa Kövesidistribuie cătuşe

Deocamdată, singurul personaj performant din ţară a rămas, mediatic vorbind, Laura Codruţa Kövesi, procuror-şef D.N.A., care distribuie cătuşe, propuneri de arestări preventive, inculpări multiple la „tot poporul politicienilor şi afaceriştilor importanţi” (care, parţial, sunt cam aceiaşi). Nimeni nu va mai fi cu adevărat surprins dacă vor fi arestaţi în săptămânile sau lunile următoare foştii preşedinţi Ion Iliescu (pentru mineride) sau Traian Băsescu (pentru 1001 de motive, unul mai serios decât altul, şi chiar pentru flota dispărută sau implicarea în afacerile Alro, retrocedări frauduloase, moşia Nana etc.). Sorin Ovidiu Vântu şi Irina Jianu ies şi intră în puşcărie la fel cum unul ca Adrian Năstase, care şi-a executat deja pedepsele, poate intra din nou în alte şi alte dosare.

Falimentul „pas cu pas” îi va pune capac şi marelui cinic de la B.N.R.

Guvernul Victor Viorel Ponta e o bărcuţă de hârtie săltând pe valuri din ce în ce mai înalte. Lichidităţile din piaţă au dispărut aproape cu totul, întreprinderile mici şi mijlocii care nu au fost deja închise în aceşti ultimi cinci ani de groază, dar gâfâie pe ultima sută de metri. Eternul şi fascinantul Mugur Isărescu, un mediocru economist venit din epoca Ceauşescu, ca atâţia alţi dinozauri, expert doar în soluţii monetariste, cam aceleaşi de peste douăzeci de ani, a suferit o îmbătrânire accelerată odată cu catastrofa creditelor în franci elveţieni. Falimentul lent, „pas cu pas”, al zonei euro îi va pune capac şi marelui cinic simplist de la B.N.R., cu toate alifiile Clubului de la Roma, ale guvernului mondial, Trilateralei, bilderbergilor, dar mai ales cu inconfundabila experienţă a comunismului târziu.

Încotro merge România?

Klaus Iohannis pare să-şi fi descoperit, în sfârşit, un prieten politic internaţional: ciudatul preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko, vorbitor şi de română, care l-a invitat deja să viziteze Kievul. De luni de zile în Moldova de peste Prut nu se degajează o majoritate pentru formarea unui guvern stabil. Un partid ultranaţionalist din Bulgaria, Ataka (7 %, cu 23 de parlamentari, cel de-al patrulea partid din ţara vecină), propune un referendum pentru ieşirea ţării din NATO. Acordul de încetare a focului în estul Ucrainei de la Minsk, Minsk 2, este în mod evident o încercare teatrală de păcălire reciprocă şi în grup. De fapt, e vorba de un acord pe care nu l-a semnat nici unul din şefii de stat prezenţi. Se îndreaptă, de fapt, România spre Republica Moldova, spre Ucraina, spre Bulgaria, spre Grecia sau chiar spre Rusia ?

Nici preşedintele, nici primul-ministru, nu guvernează nimic şi pe nimeni

În orice caz, România nu este în acest moment guvernată. Nici preşedintele, nici primul-ministru, pe lângă certitudinea că se detestă sincer, cu toată comedia civilităţii, nu guvernează nimic şi pe nimeni. Iar Parlamentul este o arcă a lui Noe care a adunat toate lighioanele meleagurilor româneşti. Cum obseva unul dintre ei, dacă lipsesc o sută de la o şedinţă, nici nu se bagă de seamă. Liderii politici fac doar cheltuieli mari fără rost de la buget pentru ei înşişi, pentru anturajul lor numeros, dar şi pentru un aparat de stat cu nenumăratele lui servicii secrete, între altele, supradimensionat şi lipsit de orice busolă. Amestecul brutal al FMI şi al Comisiei Europene în deciziile capitale le dă guvernanţilor noştri impresia că rolul lor e doar acela de arendaşi disciplinaţi şi obedienţi. În rest, liber la „business” şi corupţie!

A tăcut zece ani şi a părut profund. A vorbit o singură dată şi ne-a băgat în sperieţi

Şi, fiindcă tot sunt în lumina rampei serviciile de informaţii, prin generalul Coldea şi prin penibila Comisie S.R.I. din Parlament (Georgian Pop, şeful comisiei, spunea pe Realitatea TV că suntem la servicii secrete pe locul trei în Europa, în lume...), să remarcăm că după demisiile lui Meleşcanu şi Maior România a rămas fără şefi legitimaţi de Parlament la principalele două servicii, S.R.I. şi S.I.E. Ambii şefi de servicii şi-au arătat în finalul mandatului inconsistenţa dramatică, lamentabilă. Meleşcanu a plecat „câine surd la vânătoare” de preşedinţie (sau de alte câştiguri, finanţări de campanie? - ca la anterioara campanie prezidenţială la care a participat), iar George Maior s-a trezit „ca proasta-n târg” atacând Curtea Constituţională şi făcând mărturii stupefiante despre acoperiţii din presă. A tăcut zece ani şi a părut profund. A vorbit de la el o singură dată şi ne-a băgat în sperieţi. Un autor de prefeţe pe banii statului. Un impostor printre mulţi alţii. Preşedintele Iohannis nu poate să-şi numească oameni de încredere (Dan Mihalache, Eduard Hellvig, George Scutaru - mari oameni, mari caractere !) pentru că nu are majoritate în Parlament şi ori numeşte oameni pe placul şi în interesul P.S.D., ori numirile sale nu vor fi validate. Nivelul real al prestaţiilor serviciilor de informaţii poate fi măsurat prin oamenii apropiaţi din viaţa „civilă” cu care au interacţionat economic şi utilitar-mediatic: Sorin Ovidiu Vântu, Sebastian Ghiţă, Elena Udrea, Dorin Cocoş („sâmbăta, duminica”, Elena Udrea dixit) etc.

La final, conflictul din Ucraina vecină nu face decât să se agraveze şi, foarte probabil, să se extindă la toţi vecinii...
http://www.art-emis.ro/analize/2751-romania-balteste-mediocru-si-trist.html