Băsist. Voi rămâne întotdeauna astfel, un băsist

Băsist. Este o caracterizare peiorativă, cu nuanţe scatofilice, făcută de acest Dinu Gogâlea al mass-media româneşti, al cărui nume sunt prea pudic pentru a-l rosti (există limite ale suportabilităţii).

„Dacă mâine Băsescu însuşi va cădea victimă a mecanismului pe care l-a iniţiat şi pe care nu-l mai poate opri nimeni şi nimic, tot băsist voi rămâne, contra lui Traian Băsescu şi contra oricui s-ar dovedi făptuitor al vreunei ilegalităţi.”
(Pentru cine nu ştie cine este Dinu Gogâlea, nu-i problemă, îl sfătuiesc să citească romanul lui Nicolae Prelipceanu, „Scara interioară”.)

În aceste săptămâni, de când nucleara Elena Udrea s-a detonat pe sine, aruncând cu noroi în toate direcţiile, fără discriminare, lucrurile s-au amestecat foarte mult în politica şi mass-media românească.

Dacă un observator atent al momentului august 2014 ar fi transportat în timp direct pe 18 februarie 2015 şi pus în faţa televizorului, să afle ce se mai întâmplă în ţară, ar avea un şoc cultural.

Voi începe la întâmplare. Silviu Mănăstire de la RTV strigă la fel de tare ca pe vremuri, dar… la B1 TV. Ciutacu stă de vorbă cu Andreea Pora pe RTV despre varii lucruri, de multe ori cei doi având puncte de vedere asemănătoare.

Se uită la ei din studio Bogdan Chirieac… prietenul Elenei Udrea, aflată în arest, cercetată penal, ale cărei spuse sunt luate de bune de toată lumea şi transformate în torpile trimise direct în mecla fostului preşedinte, Traian Băsescu.

Dacă faci zapping pe toate canalele de ştiri, observi că uneori Robert Turcescu de la Naşul TV se întâlneşte pe unele puncte de vedere cu Rareş Bogdan de la Realitatea TV, apoi cei doi se despart violent în opinii.

Rareş Bogdan virează apoi spectaculos spre Gâdea de la Antena 3, apoi sare în barca noului preşedinte, care este fostul primar al Sibiului, Klaus Iohannis. Ion Cristoiu e cronicarul Elenei Udrea, din care citează, pentru Naşul TV, precum Gheorghe Grigurcu din Virgil Mazilescu.

Ne oprim aici. Spectaculozitatea coliziunilor logice care se petrec în spaţiul public românesc este năucitoare. Ce ne rămâne? Băsismul, fără discuţie. Voi rămâne întotdeauna băsist, în pofida tuturor, inclusiv, dacă va fi nevoie, contra lui Traian Băsescu în carne şi oase.

Voi explica în continuare ce vreau să spun cu aceasta.

De fapt, băsismul, ca ţintă ciuviciană a dispreţului public faţă de un închipuit tiran şi clica sa, nu există, oricât de mulţi mai cred (mai ales acum) în această tâmpenie.

În realitate, băsismul este inexistent. El este enormitatea unui diplodoc uman. Există numai domnia statului de drept, justiţia independentă, separaţia puterilor în stat, respectarea Constituţiei şi legilor ţării. Toate aceste lucruri au fost repetate mereu de Traian Băsescu ani în şir şi unii chiar l-au crezut. Mă aflu printre aceia.

Dacă mâine Traian Băsescu însuşi va cădea victimă mecanismului pe care l-a iniţiat şi pe care (cred eu) acum nu îl mai poate opri nimeni şi nimic din înaintare, atunci tot băsist voi rămâne, în contra lui Traian Băsescu şi, în general, a oricui s-ar dovedi făptuitor al vreunei ilegalităţi.

Personal, cred că băsismul asta înseamnă. Mai cred că, dotat cu o abilitate deosebită, Traian Băsescu a reuşit să facă în aşa fel încât să nu poată să fie acuzat de nimic (din punct de vedere penal, moral putem să ne punem întrebări), folosindu-se în acelaşi timp, fără scrupule, pentru interesele băsismului (cum l-am caracterizat aici) de tot felul de indivizi mai mult sau mai puţin curaţi, cât au fost utili scopurilor pe care şi le-a propus, ca şef de stat: să edifice o Românie modernă, capitalistă, orientată spre Occident, euroatlantistă.

Acestea fiind spuse, sunt capabil ca în viitor să mă raportez la valori abstracte, general valabile, lăsând pe planul doi protagoniştii vremelnici ai unor evenimente de parcurs, care nu sunt atât de importanţi.