Unde e partidele mele, care le-am avut…

http://russiatoday.ro/?p=658

Nu știu dacă au făcut-o intenționat sau nu, dar Victor Ponta și Crin Antonescu, prin jocul lor de aproape doi ani de-a “uite USL-ul” – “nu e USL-ul”, au produs un efect surpinzător în clasa politică românească: au destructurat practic cele mai mari partide politice din România. DNA-ul nu a făcut altceva decât să adâncească destructurarea, punând cătușele pe mâinile prin care treceau banii negri ai politicii. Analiștii politici din mainstream media știu asta, dar se exprimă public prin metafore de genul “renașterea marelui PNL” sau “reforma PSD-ului”; în fond, și ei trăiesc tot din fonduri de partid.
PNL-ul nu mai există ca forță politică coerentă ideologic și coezivă a forțelor de dreapta, PDL-ul nu mai există deloc și mai nou PSD-ul, crucișătorul politicii românești, stă într-o rână gata să se scufunde și să lase pe linia de plutire doar niște bărcuțe mai mici cu deviații stângiste. Partidul istoric PNTCD muncește underground, în condiții materiale și ideologice precare, la readucerea opțiunii monarhice pe agenda publică.
Cumva, necumva, clasa politică se reformează sub ochii noștri, iar la originea reformei stau doi… cum să le spun… Ofițeri acoperiți?
Nu cred în coincidențe. Hashtagul serviciilor e lipit de evenimentele-cheie care au dus, în nici doi ani, la destructurarea marilor partide post-decembriste.
Asta nu e nici de bine, nu e nici de rău. Bine sau rău, “is still to come”. Deocamdată avem o clasă politică formată din partide nesigure și ideologii lipsă. Nu avem partide, avem doar politicieni. E ca și când am avea mulți copaci, fără să avem o pădure.
Noul președinte Iohannis nu este nici el produsul vreunei ideologii politice. Așa s-a nimerit să fie, de la PNL. Dacă Ponta l-ar fi acceptat ca vicepremier într-un guvern de stânga, ar fi fost de stânga. Dar așa s-a nimerit!
Ideologic, politica românească este pestriță și incoerentă ca un papagal amazonian, care repetă, cu accent funny, ce aude de la Victoria Nuland, fără să înțeleagă o iotă din sensul vorbelor pe care le declamă, spre deliciul publicului amuzat de o așa arătare!
Situația nu este produsul unei întâmplări, ci al unei operațiuni. Operațiunea prin care America s-a asigurat că portavionul România n-o să-i mai facă surprize de genul celei din 2012: să gândească singur! Să-și schimbe ruta fără aprobare de la Washington.
Lipsa partidelor puternice și banarea oricăror pepiniere în care s-ar putea naște ideologii naționale puternice și moderne sunt metodele, primitive de altfel, prin care think-thank-urile globalizării occidentale mențin sub control un teritoriu care, altminteri, ar fi revenit la statutul de Țară.
La fel de adevărat este că băltirea ideologică a Bucureștiului nu poate dura la nesfârșit, la fel și supravegherea atotpotentelor servicii. Destructurarea clasei politice va fi urmată de o structurare, pe principii și idei imposibil de anticipat deocamdată. Însă abia atunci vom ști cu siguranță dacă situația în care suntem azi va fi fost “de bine” sau nu.