BOMBĂ / Scrisoarea lui Crin Antonescu către Victor Ponta, după lansarea candidaturii

Dragă Victor,

Nu sunt expert în genul epistolar, unul laborios, dar în câteva fraze și paragrafe sper să îți pot transmite esențialul și în primul rând principiul că șef de guvern poate fi orice cetățean care reușește să constituie o majoritate parlamentară care să îl susțină, în vreme ce cu șefii de stat lucrurile stau altfel, adică țara aceea îi sărută și se lasă sărutată de ei, stă la masă cu ei, sunt o singură ființă pe tot parcursul mandatului sau al mandatelor.

Cum poți să-ți imaginezi că tu, Victor, ai putea fi o singură ființă cu România ? Îți pun această întrebare oarecum retoric și totodată îți reamintesc o serie de repere care te vor ajuta să răspunzi.

În primul rând îți voi reîmprospăta memoria în legătură cu plagiatul, fiindcă la început nici nu știam că ești doctor în științe, iar când omul acela ți-a zis “dottore” am înnebunit fiindcă presimțeam ceva. Și când plagiatul uriaș a ajuns la public, ce să fac, Victor, cum puteam să întorc partidul din drumul pe care îl pusesem, nu toată lumea ar fi înțeles că trebuie să rup USL pentru un plagiat, deși eu știam că asta trebuia făcut.

Apoi, în legătură cu cele întâmplate acum doi ani. Te rog să îți amintești câte luni de zile mi-ai spus, cel puțin o dată pe săptămână, cum ești sunat de către persoane importante din Europa și de peste Atlantic, care îți sugerează să îl îndepărtăm cu orice preț pe Traian Băsescu. Ziceai că nu-mi poți da nume, că tu ești șeful celui mai mare partid și pe deasupra și premier, dar să am încredere că așa stau lucrurile, iar tata socru îmi făcea cu ochiul și părea să confirme, în așa fel încât eram sigur, ori aproape sigur, că mesajele erau de la Obama și Merkel, de la Barroso și restul lumii.

Apoi, m-ai asigurat că mesajele se întețesc, vin pe toate canalele diplomatice, direct și indirect, că ne cer UE și NATO să rezolvăm urgent, iar juriștii voștri au găsit o formulă elegantă, legală, perfectă, pe care tu o știi și o susții, jurist fiind, drept pentru care am intrat în joc, așa cum știe o țară și știe o întreagă lume, dar privind retrospectiv am înțeles că, dacă referendumul reușea, a doua zi mi-ai fi spus că tu trebuie să fii președinte, conform acelorași canale diplomatice, dându-ne nouă guvernul pe care l-ai fi luat înapoi imediat ce ajungeai la Cotroceni.

Te-am crezut, Victor, nu am putut bănui că la un asemenea nivel există atâta minciună și ipocrizie, atâta tradare și mizerie.

Evident că nu am știut nimic, erai luat pe încredere, iar tu dezinformai și mințeai cum respirai, spunându-mi după aceea că Departamentul de Stat și Barroso și Merkel nu pot recunoaște nimic formal, de aceea suntem atacați la pachet, dar să stau liniștit că totul se va rezolva. Așa am ajuns să spun că mă tem de Departamentul de Stat, fiindcă mi se părea oscilant, cu două fețe, incapabil să-și asume bărbătește adevărul.

Am fost naiv ? Da, dar într-o relație de prietenie credulitatea și sora ei naivitatea sunt virtuți, nu păcate.

La fel de naiv am fost în legătură cu sponsorii, cu fondurile uriașe cheltuite în campanii, primite de la oameni cărora le vindeai spectrul legii grațierii și amnistiei, rulând sume uriașe pentru care de mai mult timp, pe la colțuri, ai început să dai socoteală.

Când am înțeles că fusesem mințit și înșelat pe toate planurile, că de fapt totul fusese un șmen la porțile Orientului, am retras partidul din cea mai mare cacialma a vieții politice românești din toate timpurile, apoi m-am retras și eu, ce e drept cu oscilațiile și bâjbâielile celui ce nu îi vină să creadă că s-a trezit dintr-un coșmar.

Acestea fiind realitățile, te întreb cum de ai avut îndrăzneala să îți anunți candidatura pentru nobila funcție de președinte al acestei țări, tu, cel mai lipsit de noblețe cetățean al ei. Cum îți poți imagina că ai putea fi de o ființă cu România, tu, ființa cea mai josnică pe care am cunoscut-o ?

Mă opresc aici, cerându-ți să renunți, să te retragi, indiferent câte reproșuri vei primi în familie, ori câți bani vei fi nevoit să returnezi.

În caz contrar, fiecare cuvânt al acestei misive va avea un asterisc și în subsolul paginii datele cele mai rușinoase în concretețea lor îți vor distruge îmaginea nu doar în Europa și SUA, ci, ca să spun așa, în întregul sistem solar.

Fiindcă ai urechi - și încă mari – sper că m-ai auzit și m-ai înțeles.

Fără nicio considerație,

Crin Antonescu