RONCUL MARE ARE VISE EROTICE CU ...MUIE UDREA (1) : Despre Udrea, mafia țigănească, Vanghelie, Băsescu și povești din trecut mereu noi..

Despre Udrea, mafia țigănească, Vanghelie, Băsescu și povești din trecut mereu noi..
Nişte prieteni cu totul inocenţi şi în orice caz naivi în ale politicii şi ingenui în ale informaţiilor mă tot întreabă ce am cu Udrea şi de ce am scris tot ce am scris despre ea de o bună bucată de timp, încă de când am ştiut - şi am anunţat cu precizie - că va candida la preşedinţie, cu multă vreme înainte ca tema să existe măcar în spaţiul public
(o singură excepţie, Sorin Roşca Stănescu, acum în puşcărie. Poate dacă se ruşina şi el ca Patriciu şi-şi ţinea gura sau îl pupa delicat în cur pe Băsescu, vechiul său prieten şi partener, nu ajungea la pârnaie)...

Ca să lămuresc o dată tema, precizez:
• Nu mă interesează faptul că Udrea e o târfă de bordel ţigănesc, în fond au şi curvele rolul lor benefic pe lume (altfel ce am mai fute noi, dacă toate femeile ar fi altfel decât ştim cu toţii că sunt, atunci când sunt)
• Mă interesează însă faptul că Udrea este săgeata clanurilor ţigăneşti, introdusă în politică, via PSD prin manevrele unei slugi jegoase a kaghebiştilor, Cosmin Guşă, târfa lui Mircea Popa, vechi agent KGB, pentru a penetra la vârf statul roman.
• Mă interesează faptul că Udrea a fost avocat al RAPPS pe vremea când Bejinariu, conducea instituţia – (ăsta a fost târfa lui Năstase, ciochist mai exact, prins în flagrant de agentul SPP când i-o sugea lui Nasty, în genunchi, sub birou),
• Mă interesează faptul că "nebuna cu clopoţei" (vezi aici - http://www.roncea.net/index.php/intelmedia/item/437-“nebunele-cu-clopotei”) este agenta unor grupuri din afara României, ruso-evreieşti mai exact, ce lucrează pe mână cu mafia ţigănească de mulţi, mulţi ani. Mafie ţigănească susţinută din spate de securiştii kaghebişti ai lui Iulian Vlad şi de China. Portul Constanţa este poarta de intrare a mărfurilor contrafăcute ce inundă întreaga Europă. Nu degeaba e aşa mare bătălie pe portul Constanţa. Distribuitorii sunt securiştii şi ţiganii, exact ca pe vremuri, când toate ceasurile casio şi blugii şi casetele video şi ţigările şi ciunga de afară ajungeau pe Covaci via vaporeni - gen Băsescu, treceau pe piaţă apoi via ţigani şi Miliţie şi Secu – de exemplu Pacepa, iar banii colectaţi de la populaţie se împărţeau frăţeşte, că nu degeaba ţiganu-i frate cu miliţianul şi securistul dintotdeauna, încă de pe vremea colectivizării, când ţiganii erau numiţi de PCR primari sau şefi peste instituţii, o tactică sovietică a controlului majorităţii prin instalarea la putere a minorităţilor agresive.
Clanurile ţigăneşti l-au lansat (şi) pe Vanghelie pe culoar, sprijinit din spate de Iliescu, şi el tot ţigan, iar Vanghelie (tăticul său se numeşte Goldstein dar după mamă e cioară sadea) urma să ajungă şeful statului pe o schemă simplă. După ce a garantat tot PSD-ul arătând că el este masculul Alfa, alături de Iliescu, Vanghelie ar fi urmat să devină şeful PSD pe ţară, după ce avea deja pe mână şefia principalei organizaţii a partidului, cea de Bucureşti, dacă, repet, dacă Geoană ajungea preşedinte. Apoi, firesc, la Ministerul de Interne ar fi fost numit Cătălin Voicu, omul de legătură cu Cămătarii, via Mitică Iliescu, fostul şef măciucar al SPP-ului lui Ilici.
Apoi, tot firesc, după Geoană ar fi urmat să fie susţinut de PSD la funcţia supremă în stat Vanghelie şi am fi avut în sfârşit clanurile ţigăneşti la conducerea ţării pe faţă, la vedere. Vanghelie a fost tălpuitor la întreprinderea de papuci a Cămătarilor din vremea lui Ceaşcă, adică un fel de pielea pulii. Este asta în continuare, şi el este tot un subordonat şi astăzi.
Am trecut prin această mică istorie ca să închei pentru totdeauna orice comentariu al vreunui imbecil, agiamiu ori ingenuu în ale politicii pe tema susţinerii pe care i-am acordat-o lui Traian Băsescu. Lucrarea a fost mişto una peste alta, Băsescu e un tip inteligent şi iute chiar dacă nu are carte. Plus coaie desigur. Dacă avea carte şi nu era aşa plânge pizda România ar fi fost cu totul alta astăzi.
Am mobilizat un front destul de larg de sprijin, n-am fost doar eu, am pus la lucru o întreagă reţea a vechilor golani întemeietori ai Pieţei Universităţii. Și nu numai. Am lucrat cu eficienţă – lucru observat de Sorin Ovidiu Vîntu cu obidă, chestiune ce iese la iveală în stenogramele interceptărilor sale. Sunt cât se poate de mândru de ce am făcut şi dacă vreodată mai aud vreun „naţionalist” că mai comentează pe tema asta îi sparg faţa principial. Și nu, n-am primit sau încasat de la Traian Băsescu absolut nimic pentru mine – deşi am lucrat din răsputeri mai bine de şase ani pentru o cauză ce nu mai are nevoie de comentarii. Băsescu a lichidat clanurile, parţial, a pus capac găştii SRI – Ovidiu Soare, Rogojan, agenţii de legătura cu mafia lui Adrian Năstase, l-a băgat la bulău pe Vîntu, l-a terminat pe Voiculescu, a spart nişte găşti de bandidos foarte tari şi cu suport rusesc. Mai există însă altele, chestia cu găştile şi haitele de jefuitori este neverending story

• Revenind la târfa ţigănească – mai interesează faptul că pe fond Udrea este o comunistă împuţită şi o jigodie la fel de mare ca Tismăneanu şi odrasla kaghebistului Florian de la aşa zisul Institut Wiesel (alt impostor şi Wiesel ăsta).

Câteva date pe tema aceasta mai jos.

Să-i dăm... carte Elenei Udrea. Azi, despre Nichifor Crainic...
Elena Udrea, între nişte poze cu grăsani facute la revelion şi alte poze cu decolteuri generoase, a postat pe contul ei de feisbuk şi nişte consideraţiuni culturale, despre Nichifor Crainic, aducându-şi probabil aminte că nu este doar parlamentar ci şi cadru universitar, specialistă în geopolitică şi geostrategie, în Marea Neagră, Caucaz, Eufrat, Sarm al Seick - ca să cităm doar repere majore geografice, dar şi o suculentă cunoscătoare a dedesupturilor operelor unor somităţi de calibru, cum ar fi un Mackinder, Haushofer, Carl Schmitt, Simion Mehedinţi, George Brătianu, Giani Versace, Jean Paul Gaultier.
Nichifor Crainic a fost contemporan şi coleg de Academie cu marele savant Simion Mehedinţi autor al unor prelegeri faimoase despre Marea Neagră, în care este specializată prin contagiune marinărească firească şi Elena Udrea. Probabil răvăşită şi/sau deranjată la stomac în urma meniului cam gras de Revelion Elena Udrea s-a întors la bucurii relativ cerebrale, la carte, eternul refugiu al blondelor planturoase. Numai că a luat în mână...cartea pe dos şi i-a ieşit o belea de toată frumuseţea, ajungând de râsul blogerilor care au amendat prompt o postare a duduii despre Nichifor Crainic în care aceasta se arunca la unele etichetări jenante pentru o geopuliticiană de anvergura sa intelectuală.
Pe scurt, Elena Udrea l-a calificat pe ilustrul teolog şi intelectual român drept colaborator al Securităţii, asta deşi Crainic a zăcut vreo 15 ani în temniţele bolşevice, şi ca seria etichetărilor infamante să fie completă, de undeva din puţu’ gândirii parlamentare de vârf a PDL, crema PLD-ului practic, a mai zis şi că fostul deţinut politic ar fi fost şi legionar şi antisemit.

„Crainic a fost legionar, antisemit şi colaborator al Securităţii“?...zău, să moară mă-ta?!

Intromisionarea dolofanei experte în geopolitică în teme academice atât de sensibile a plecat de la o postare anterioară a acesteia în care cita din Nichifor Crainic următoarele: „A fi naţionalist în România, adică a-ţi închina viaţa ridicării neamului şi ţării tale, însemnează a te aşeza pe un pisc în bătaia tuturor furtunilor urii şi a trăznetelor răzbunării. Nimic nu e mai urâtă, nimic mai prigonită şi mai lovită decât dragostea supremă de românism." Nichifor Crainic.
Parcă pentru a confirma pe deplin autenticitatea citatului, la scurtă vreme Udrea a anunţat cumva triumfătoare că se dezice de autorul citatul şi implicit de conţinutul mesajului său, deoarece Dan Voiculescu, măsliniu ca şi ea de origine, turnător cu patalama, şi tâşnit ca şi ea în politică din anticamera PSD, a mustrat-o în Jurnalul său că îl apreciază pe „legionarul“ Nichifor Crainic. Cum e turcul şi pistolul, zice un proverb românesc. Imediat după articolul din Jurnalul Naţional, inepta duduie postează un alt comentariu ce musteşte de inteligenţă, în care îl porcăieşte pe academicianul şi marele gânditor al Ortodoxiei Nichifor Crainic cum a ştiut ea mai bine, adică pe la spate.
Nichifor Crainic, un martir chinuit în puşcariile comuniste nu mai este în viaţă ca să se apere. Există însă suficiente date şi mărturii avizate care probează că acesta nu a fost nici legionar nici antisemit, un gen de etichetă aruncată la plesneală de comuniştii evrei asupra oricui le era neconvenabil. Nicăieri nu există vreo probă sau măcar suspiciune la adresa lui Nichifor Crainic că ar fi fost agent, colaborator al Securităţii, chestie care, pasămite, o zguduie enorm pe duduia Udrea.
Până într-acolo încât să-i şi inventeze academicianului Crainic o „calitate“ neştiută decât de ea, până acum, cea de colaborator al Securităţii. Se pare că o frisonează cumva acest aspect, deşi după ce ai fost colegă de birou şi lansată în viaţă de un Cozmin Guşe e greu de crezut că te-ar mai încerca vreo undă de cuvioşenie. Iar pe de altă parte, dacă la Crainic, Udrea pare să incrimineze presupusa şi doar de ea ştiută calitate de informator, în schimb în alte împrejurări contagiunea cu un adevărat informator o frisonează cu totul altfel, în străfunduri, languros. Există imagini de mare intimitate în care ea este frecată pe spate şi lipită de corpul de hipopotam asudat al unui informator al Securităţii, cel care se autonumea „pielea pulii“ , ne referim la Bogdan Chirieac, cu numele de cod „Barbulescu“, in dosarele Securităţii, după cum anunţa în urmă cu câţiva ani ziarul Cotidianul (a se observa imaginile ataşate). Pentru „pielea pulii“ Udrea găseşte resurse de tandreţe poate şi în virtutea unei îngăduinţe naturale faţă de piele în general, pentru un savant ca Nichifor Crainic însă Udrea găseşte de cuvinţă să reia practic rechizitorii tipice unei alte dudui, Sidorovici pe nume, odioasa nevastă a lui Brucan, ucigaşa intelectualilor României.
Printre capetele de acuzare la adresa lui Nichifor Crainic, condamnat, iniţial prin Sentinţa nr. 2 din 4 iunie 1945, pronunţată de Tribunalul Poporului din Bucureşti, în virtutea Legii 312/1945, la „detenţie grea pe viaţă şi degradare civică pe timp de 10 ani, pentru crima de dezastrul ţării, prin crime de război“ se număra şi legătura sa cu marele teolog Dumitru Stăniloae. Într-un interogatoriu din 14 octombrie 1955, Crainic lămureşte anchetatorilor de la Securitate în ce constau discuţiile sale cu Stăniloae: „...am tradus şi comentat cartea «Exerciţiile lui Ignaţiu de Loyola». În calitatea lui de călugăr, fiind foarte curios să cunoască această metodă de viaţă spirituală, m-a rugat să i-o traduc şi s-o comentez. Altceva n-am mai făcut în timpul acesta“.
Udrea are si ea mare nevoie de nişte exerciţii, nu doar de fitness, că devine din ce în ce mai durdulie, şi nu neapărat inspirate din Loyola, că riscă să-şi frângă limba în două, cel mai preţios bun al dumneai, probabil. Exerciţii de bună cuvinţă faţă de reperele culturale şi martirii României, nu de alta dar ce face ea acum aduce aminte de intelectul cretinilor securişti de teapa lui Rogojanu, care se ocupau în 1972, la moartea şi îngropăciunea lui Nichifor Crainic de „acţiuni operative“ de supraveghere sub motivaţia asocierii numelui său cu legionarii care l-au preţuit şi i-au fost amici.
Printre aceştia fostul comandant Victor Vojen, apare în raportul de urmarire al securiştilor cu următorul citat: „Ce se va întâmpla, oare, peste 20 de ani, când cititorii de atunci vor alătura versurilor lui Nichifor Crainic şi amănuntele biografice“?
Păi ce să se întâmple, vine Udrea şi se băşeşte în memoria sa (cf DEX a răspândi băşini expr. (adol., vulg.) a minţi, a lansa zvonuri nefondate).

George Roncea

http://roncea.net/index.php/component/k2/item/375-sa-i-dam-carte-elenei-udrea-azi-despre-nichifor-crainic

Udrea a fost direct conectata în toată reţeaua ţigănească a şpăgilor la nivel de vârf în stat
- documentare Daniel Befu
există cel puţin trei puncte în care Elena Udrea (direct, nu via Dorin Cocoş) se intersectează cu reţeaua şpăgilor din DOSARUL MICROSOFT.

LEGĂTURA 1: În firma Elenei Udrea apare reprezentantul offshore-ului şpăgii

În vara anului 2006 ia naştere SRL-ul “New Global Investments”, avându-i ca fondatori pe Elena Udrea (25%), Dorin Cocoş (25%) şi “NIRO 95 Impex” (50%). Astfel, conform menţiunilor din Monitorul Oficial, la şedinţa din 16 august 2006 a firmei “New Global Investments SRL” Elena Udrea şi Clitemnestra apar pomenite una după cealaltă: “Cu unanimitate de voturi, presedinte de sedinta este numita dna Udrea Elena Gabriela si secretar de sedinta este numita dna Volschi Clitemnestra”. În acelaşi an, 2006, găsim o tranzacţie în care offshore-ul “Running Total Group LTD” este reprezentat de Clitemnestra Volschi (Gâdea).
Această firmă, “Running Total Group LTD” apare în rechizitoriul procurorilor DNA, ca fiind unul din vehiculele prin care s-a “transportat” şpaga de la Fujitsu Siemens GMBH Austria, către destinatarul Nicolae Dumitru (alias NIRO).
Rezumând cele de mai sus, personajul care făcea diligenţele în firma în care Elena Udrea era acţionar, apare şi în firma prin care s-au transferat şpăgile din DOSARUL MICROSOFT. }n ciuda faptului că Gâdea Clitemnestra apare în actele firmei alături de Elena Udrea, politiciana a declarat în 2013 că nu cunoaşte “nici o Clitemnestră”.
Ca o completare, reamintim şi ceea ce presa a punctat deja în ultimele zile, că inclusiv asociatul Elenei Udrea, Nicolae Dumitru (alias NIRO), e membru cu drepturi depline al reţelei de şpăgi.

LEGĂTURA 2: Elena Udrea e prietenă cu proprietarul altui offshore al şpăgii

O altă companie offshore implicată în transferul şpăgilor, “Meneldil Associated SA”, apare ca fiind reprezentată în diverse tranzacţii de milionarul de origine libaneză Khalil Abi Chahine. La nunta acestuia ţinută la hotelul Hilton din Capitală, Elena Udrea şi Dorin Cocoş au participat în calitate de invitaţi. Mai mult, Elena Udrea a recunoscut într-un interviu acordat la începul lui 2013, acordat subsemnatului, că este prietenă cu Khalil Abi Chahine. Chahine este de altfel finul lui Nicolae Dumitru, fostul partener de afaceri al Elenei Udrea.

LEGĂTURA 3: Elena Udrea a împrumutat bani de la unul din intermediarii şpăgii

Atunci când, pentru întâia oară în viaţă, Elena Udrea se aşeza pe un fotoliu de ministru, la Turism, aceasta a trecut în declaraţia de avere o datorie de 200.000 lei către Dinu Pescariu, personaj al cărui nume apare în DOSARUL MICROSOFT în calitate de intermediar al şpăgilor. De asemenea, acesta apare în rechizitoriul procurorilor ca fiind “bidonul” care colecta partea lui Dorin Cocoş. Ulterior, în declaraţia de avere a Elenei Udrea apărea menţionată o datorie de 500.000 euro pe care Dorin Cocoş, soţul ei, o avea către Dinu Pescariu. Iată ce declara martorul Claudiu Florica, conform referatului DNA:
“…Iar diferenţa de circa 9.000.000 euro să fie transferată către Dinu Pescariu. Din această sumă urma ca Dinu Pescariu să-i dea lui Dorin Cocoş suma convenită între ei”.
Precizăm că Claudiu Florica plasează în timp dialogul ca fiind purtat în anul 2009, iar datoria Elenei Udrea către Dinu Pescariu nu apare în declaraţia de avere din 16 decembrie 2008, ci e menţionată întâia oară de-abia în declaraţia de avere din 15.06.2009, deci după 6 luni petrecute ca ministru în Guvernul Boc. Elena Udrea a menţionat în D.A. că respectivul împrumut de la Pescariu ar fi fost contractat în 2008, însă la arhiva de garanţii mobiliare nu se regăseşte nici o meţiune privitoare la vreun debit al Elenei Udrea faţă de dl Pescariu. Am solicitat candidatei la Preşedinţie să explice dacă banii au fost împrumutaţi prin notariat sau în alt mod? De pildă un împrumut ca “între prieteni”, luat prin semnătură privată şi fără dată certă, poate lăsa loc de interpretări privind momentul la care a avut loc (înainte sau după businessul Microsoft). Doamna Udrea a dat ARC următorul răspuns: “Cum nu am făcut eu împrumutul, nu ştiu. Dar dacă l-am declarat public înseamnă că nu a avut nimeni nici un motiv să ascundă ceva”.

LEGĂTURA 4: Udrea i-a dat un contract pe bani publici unuia din intermediarii şpăgii

Doru Boştină, avocat controversat a făcut parte din REȚEAUA MICROSOFT, şi este omul de legătura cu Udrea. El a fost avocatul Ministerului Turismului şi al lui Dinu Pescariu
Numele avocatului Doru Boştină şi firmele lui de avocatură (cea din România şi un offshore înregistrat în Cipru) apar în Afacerea Microsoft ca vehicul de transfer al unor sume de 1,8 milioane de euro, respectiv 700.000 de euro, către ministrul Comunicaţiilor, Gabriel Sandu. Gabriel Sandu, Gheorghe Ștefan – Pinalti, Dorin Cocoş, respectiv Șerban Tănăsescu, apar în referatul procurorilor ca făcând parte dintr-un trio de influenţatori ai deciziilor guvernamentale, conform declaraţiilor din referatul DNA. Firma de avocatură a lui Boştină a reprezentat, printre altele, şi Ministerul Turismului în mandatul Elenei Udrea. Iar ”competitor” la licitaţie a fost o firmă de avocatură care avea ca şi clienţi societăţile comerciale ale lui Dorin Cocoş.
”Prin contractul încheiat între societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii” şi Bell Communications Ltd, urma ca această societate să ne plătească în tranşe un onorariu de succes de 1.800.000 dolari. Am înţeles de la el că această firmă Bell Communications Ltd, fără a-mi da prea multe amănunte, prin această firmă se făceau plăţi către oficialii români, însă la vremea respectivă nu mi-a menţionat niciun nume de oficial român.
A mai menţionat faptul că dorea ca acest onorariu de succes pe care noi urma să-l încasăm să fie împărţit între societatea noastră şi el personal, nemenţionând o proporţie anume, ci menţionând cuvântul „frăţeşte”, eu înţelegând prin aceasta „50% – 50%”.
”În acest context, pe măsură ce transferam bani din contul din Cipru al Boştină & Associates Limited în contul „Boştină şi Asociaţii” SPRL îi remiteam în cash domnului Șerban Tănăsescu cu ocazia întâlnirilor avute cu acesta. La fiecare dintre aceste întâlniri, când îşi primea banii, mă asigura că problemele vor fi rezolvate şi că a discutat şi cu domnul Gabriel Sandu, care îl asigura la rândul lui de rezolvarea problemelor.”
Declaraţie din Dosarul Microsoft; prin corelarea informaţiilor, Emilia Șercan (vezi aici) îl identifică pe Doru Boştină ca fiind autorul declaraţiei
Ca o coincidenţă (?), la nivelul anului 2009, societatea de avocatură a lui Boştină a câştigat un contract cadru de reprezentare juridică cu Ministerul Turismului, condus de soţia lui Dorin Cocoş, Elena Udrea, tărfa securiştilor şi ciuhapilor.”

....etc samd şi tot aşa până la nesfârşire, muie muie Udrea şi toată haita ţigănească

http://investigatiicenzurate.wordpress.com/2014/10/05/legaturile-elenei-udrea-cu-afacerea-microsoft-clitemnestra-niro-khalil-bostina-si-asociatii/

Cu oricine ajunge Ponta în turul doi pierde. Matematic. Ura este motorul cel mai fierbinte al românilor. Ponta a acumulat un nivel uriaş de scârbă şi ură. Singurul personaj care îl depăşeşte este Elena Udrea.
Singura şansă pentru Ponta pentru a obţine Cotroceniul este ca Udrea să ajungă în turul doi.
Lui Udrea pisoiaşul Ponta i-a fost amploaiat ani de zile. Ca şi ea Ponta a fost crescut de gaşca Bittner - Petrache - Cocoş.
Nu intru acum în prea complicata poveste a Reţelei. Există goaglă. Încercaţi singuri. Doar punctez şi revin pe un material scris încă de la începutul acestui an. Asta pentru a reafirma motivul pentru care de aproape un an m-am concentrat pe săgeata clanurilor ţigăneşti, Elena Udrea. Cine e arcaşul, ştie toată lumea...
__________________________________________
Articolul din mai 2014

„Cum l-a făcut Traian Băsescu preşedinte pe Victor Ponta

... remember "So, Mr. President" - adresarea către Ponta a distinsului Joe Biden, care numai umorist nu e, chiar dacă referirea la ocaua lui Cuza, parabolă ce ar trebui completată (şi) cu ţepele lui Băsescu, pardon Ţepeş, ar lăsa să se înţeleagă că e un amator de Caragiale...
Ce ne mai putem aduce aminte din trecutul nu prea îndepărtat?
De exemplu modul elegant de scoatere a lui Ponta din dosarul de prostituţie ce-i cuprinde pe Negoiţă, Bănicioiu şi alţi belferi onanişti de vârf ai tineretului pesedist, dosar demarat ca urmare a unei sesizări a venerabilului Florin Ghiulbenghian, un bun cunoscător al locantelor cu felinare roşii, culoarea preferată de tinerii pesedişti care nu reuşesc să obţină sex altfel decât pe bani. Desigur nu Florin Ghiulbenghian l-a scos basma curată pe Victor Ponta ci SRI-ul lui Coldea, respectiv Traian Băsescu.
După care ce ne mai aducem aminte? – cum l-a dat jos Băsescu pe Mihai Răzvan Ungureanu, pentru a-i netezi calea către scaunul de premier lui Ponta. MRU nici n-a ştiut ce l-a lovit în ziua cu votul de cenzură din Parlament.

Episodul valea Ungureanu, uşcheala pe uşa din spate cu şuturi în dos
Guvernul Ungureanu şi-a incheiat mandatul într-o vineri, pe 27 aprilie 2012, după 78 de zile. A fost un guvern sprijinit de PDL, UNPR, UDMR şi minorităţi şi a sfârşit prin a intra în istorie prin retragerea încrederii din partea Parlamentului României. Boc şi-a asumat de 11 ori răspunderea şi a rezistat nu mai ştiu câtor moţiuni de cenzură. MRU a căzut direct din corcoduş din primul strănut.
Mici mişcări de culise au avut loc anterior. Miercuri, cu două zile înainte de votul din Parlament şase parlamentari de la PDL au părăsit partidul de guvernământ şi s-au alăturat Opoziţiei, aceştia adăugându-se celor şase aleşi din aceeaşi formaţiune care au luat o decizie similară săptămâna trecută.
În plus cu câteva zile înaintea moţiunii de cenzură, Vasile Blaga, pe atunci preşedinte al Senatului s-a întâlnit la Cornu cu liderii PSD Adrian Năstase şi Ilie Sârbu, respectiv cu mama lui Ponta şi tata socru beizadelei de viitorul premier, tata socru descoit prin împuşcare în testicule de mama, răul de Nasty Boy.
Merită inserat un citat amuzant în concluzii dintr-un ziarist atât de apropiat de Traian Băsescu încât îşi permitea să o facă pe fata sa dragă, Eba, toantă sau vacă chioară, ceva de genul, făra ca mai apoi răzbunătorul Traian Băsescu să-l atingă măcar cu o floare, mai mult venind ulterior la interviu la împricinat, ca un căţeluş la ulcica cu grăunţe.
“Guvernul Ungureanu a căzut într-o simetrie perfectă cu momentul investirii sale. Pe 9 februarie a avut 4 voturi în plus, acum opoziţia a făcut rost tot de patru voturi peste necesarul de 231. Ce putem spune în acest moment: 1) Guvernul Ungureanu nu a dorit să pice, deşi se temea de vot 2) Nu doar minorităţile au înfipt un cuţit în spate Guvernului ci şi o parte din PDL 3) A fost o bătălie crâncenă pentru fiecare vot 4) La capătul ei, Traian Băsescu a predat armele într-un mod considerat surprinzător.
Căderea Guvernului Ungureanu pare, în acest moment, rezultatul unui plan bine gândit din care n-au lipsit elementele de hazard (episodul Plăcintă, gafa lui Antonescu din cauza căreia a fost la un pas să piardă votul minorităţilor, cedări de ultim moment) specifice politicii româneşti. Indicii că rezultatul moţiunii n-a fost lăsat la întâmplare sunt numeroase: hemoragia bruscă de parlamentari PDL trecuţi la PNL; tot mai multe informaţii despre întâlniri de taină între Vasile Blaga şi lideri PSD (inclusiv cu Viorel Hrebenciuc). Strategul care l-a gândit (planul) nu e chiar în toate minţile”
(aşa credea naivul Tapalabă, care mai încolo începe să-l căineze pe Traian Băsescu.)
“Căderea guvernului Ungureanu înseamnă capitularea lui Traian Băsescu? "L-a învins sistemul" său "s-a învins singur"? S-a încheiat mandatul de preşedinte jucător şi începe cel de presedinte-spectator? Mulţi au constatat viteza, considerată suspecta, cu care Traian Băsescu şi PDL au depus armele.
Oricum, e de mirare că Traian Băsescu a reuşit să mai păcălească opoziţia atâta timp, că nu l-au îngenuncheat mai repede având atât de puţine opţiuni şi o popularitate făcută praf. PDL fiind un proiect integral ratat, şansă lui Traian Băsescu de a lăsa o moştenire politică rezonabilă rămâne MRU. Trecerea sa în opoziţie, fără un vehicul la dispoziţie, îl va transforma rapid pe MRU într-un celebru anonim.
Pentru Adrian Năstase şi Dan Voiculescu, ideologii USL, oprirea dosarelor este prioritate zero, mai ales că sunt cauze ajunse spre final şi nici unul nu-şi permite riscul unei condamnări. Aşadar, prima probă grea pentru premierul desemnat, Victor Ponta, este să reziste tentaţiei de a prelua controlul politic asupra justiţiei după modelul patentat de PSD sub guvernarea Năstase, să ţină politica departe de instante şi parchete. Apoi, Ponta şi Antonescu au tot ameninţat "regimul Basescu-Boc" cu angajarea răspunderii penale pentru deciziile luate în cazul bugetarilor, pensionarilor, privatizărilor etc. Cum vor acţiona odată ajunşi la putere? Vor oferi poporului circul promis, dacă pâine nu pot?
Ponta mai promite că vom avea "cel mai cinstit guvern" din istoria României însă ştie că, privind în propriul partid, găseşte mai greu cele mai cinstite figuri. Dimpotrivă, partidul sau, puternic concurat între timp de PDL, a stat mereu prost la capitolul integritate. Am auzit de curând definiţia corupţiei în varianta PSD: "Corupţia înseamnă orice afacere mare în care noi nu suntem". Şi atunci, cum va lupta Victor Ponta împotriva corupţiei?”
Tare amuzant pasajul. Asta da presă inteligentă.
Știm cu toţii acum unde e Năstase, unde va ajunge şi Voiculescu, ştim că n-a avut loc nicio tragere la răspundere penală a Elenei Udrea, cea care a manevrat cea mai mare parte a bugetului regimului Boc şi de asemenea nici alţi membri ai guvernelor Boc n-au păţit absolut nimic. Mai ştim şi că distinsa doamnă Laura Codruţa Kovesi a ajuns procuror-sef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi îi arde la greu pe toţi corupţii care-l incomodează pe Ponta, ba mai mult a declarat senină în 2013 că “Traian Băsescu va fi cercetat de DNA peste un an, cand imunitatea conferită de statutul de preşedinte al României va înceta”...ufff ce-am mai râs !!...
Până una alta, ca să încheiem definitiv pasajul cu Mihai Răzvan Ungureanu, deoarece merită consemnat că acum a venit momentul să-şi ia adio forever de la visurile umede de candidat la preşedinţie (sau la orice).
De asemenea şi Crin Antonescu a promis că va demisiona de la şefia partidului dacă scorul va fi sub 20%. Trebuie să zboare. Cu toţii sunt victimele lui Traian Băsescu care a ştiut să uşureze ca nimeni altul calea lui Ponta.
Revenind la domeniul amintirilor din prezent trebuie să ne mai amintim că suma arestărilor spectaculoase de până acum – mandate semnate chiar de mânuţa lui Laura Codruţ Kovesi, cu mâna sa delicată de marinăreasă, acoperă mai ales baroni şi barosani penali ce-l incomodează pe Victoraş, fie adversari pe faţă fie personaje cu (prea) mare influenţă. Lista de până acum se va mai completa până la toamnă cu încă vreo sută de nume, unele răsunătoare.

Paraşutismul ridică în jos, mai exact a înfipt PMP ca râma în stâncă
După ce ne amintim din trecut ne întoarcem la prezent: „Dezbinarea care a existat a dus la slăbirea partidelor de centru-dreapta şi la întărirea PSD. E nevoie stringentă să ne unim, într-un proiect împotriva PSD, ca în noiembrie 2014 să câştigăm preşedinţia” dixit Udrea, imediat după anunţarea rezultatelor ca de obicei foarte inteligentă, dar uitând să precizeze că principala cauza a „dezbinării” şi a scenei ridicole cu Băsescu la perdea făcând bay bay PDL este chiar ea.
Dacă Traian Băsescu nu ar fi spart PDL-ul, generându-se micile grupuscule PMP şi FC şi etc, acum PDL ar fi fost a doua forţă politică a României.
Rezultatele sunt următoarele, în contextul unei prezenţe cât de cât acceptabile la vot, mai mare decât în 2009: PSD are 18 locuri asigurate în Parlamentul European, PNL – 5, PDL – 4, PMP, ca şi UDMR, partide de minoritari au aproape aceleaşi procente, respectiv acelaşi număr de mandate – 2.
Se observă dispersia voturilor intre partidele aşa zise de dreapta - măcar 2 alianţe dacă ar fi existat şi tot câştigau ceva, prestaţia slabă a PMP şi FC-ului lui Ungureanu şi formaţiunii lui Neamţu (ultimele nici n-au trecut pragul, deci voturi aruncate în vânt).
Miza principală la aceste alegeri europarlamentare era cine câştigă la nivel european majoritatea, stânga sau aşa zia dreaptă. Prezenţa la vot a fost de 43 la sută la nivel european – în România 32 la sută.
Faţă de 1979, când Parlamentul European avea 410 de scaune, acum când are 766 de locuri, participarea la vot a scăzut considerabil.
Cu excepţia freneticilor votanţi responsabili din Belgia şi Luxemburg, care au participat la vot în proporţie de 90 la sută, a italienilor, care s-au prezentat în procent de 60 la sută sau a grecilor cu un procent de 58 la sută, în restul ţărilor europene nu prea s-a simţit un entuziasm al participării la alegerile europene cele mai importante de până acum, deoarece din acest an Tratatul de la Lisabona capătă puteri sporite.
Raportul la nivel european dintre dreapta şi stânga este acum de 3 la 1. Doar în Grecia comuniştii sunt pe primul loc.
Și în România desigur, cu aportul direct al lui Traian Băsescu, chestie la care voi reveni ceva mai încolo.
În general distribuţia voturilor la nivel european reflectă frica faţă de imigranţii din Est şi mai ales faţă de ciorditorii barbari ce-i oripilează pe mai toţi europenii cu apucăturilor lor de evul mediu. Ţiganii români au jucat un mare rol în creşterea la nivel european a dreptei.
De exemplu Partidul Popular Danez, anti-imigraţie, a câştigat cele mai multe voturi la alegerile europarlamentare. Le Pen, fostul căpitan legionar (Legiunea Străină) a spart tot. Frontul Naţional a crescut de patru ori faţă de 2009.
Practic orânduirea cvasi socialistă a României a reuşit să genereze un reviriment european al dreptei, indignarea cetăţenilor europeni crescând direct proporţional cu creşterea activităţii în buzunarele lor a consângenilor lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Vanghele, cel care a garantat întreg PSD-ul. Aşa cum Vanghele la vremea sa garanta întreg PSD-ul tot astfel Traian Băsescu a garantat – la fel de ridicol, PMP-ul. Cu poze cu tricouri la malu mării, cu donaţia salariului său, fiind gata să ajungă muritor de foame doar pentru a asigura propulsia erectă PMP-ului Duduii.
La rândul ei, după încasarea salariului lui Traian Băsescu, Elena Udrea a pus un pariu public mizând practic pe cariera sa de politician ( ))). Şi-a scris cu mânuţa sa numele şi a notat alături procentul estimat de 11%. Cristian Preda pus în capul listei pentru europarlamentare, pentru că a flegmat pe Eminescu, pe care îl considera nul politic, a sperat la 13,4%. Se vede cu ochiul liber cât de nul politic este gibonul lui Andrei Pleşu, recompensat încă odată cu un scaun, pentru că a ştiut nu doar să flegmeze gros, ţigăneşte, pe Eminescu ci şi să lingă conştiincios dosurile, de la dosul Elenei Ceauşescu la dosul grăsun atât de admirat de Liiceanu al lui Andrei Pleşu, apoi dosul aschilambic al lui Emil Constantinesu, şi dosul plin de băşini marinăreşti al lui Traian Băsescu.
Deşi acum, oricât ar linge nu mai poate şterge flegma primită în ochi de Traian Băsescu – gest ce reprezintă începutul sfârşitului său, când nu te mai apără SPP-ul înseamnă că eşti ca şi mort, vezi cazul cu cerneala aruncată în faţa lui Emil Constantinescu. Cernela putea să fie acid sulfuric. Iar flegma aruncată în faţa lui Băsescu putea să aibă viruşi de SIDA. Până una alta nimeni n-a văzut analizele celui care l-a scuipat în ochi pe preşedinte.
Până să fie lichidat simbolic în faţa navei şcoală a marinei româneşti Traian Băsescu atrăgea atenţia, cu ceva vreme în urmă, că aşteaptă la alegeri din partea PMP “un scor cu două cifre”.
Imediat după încheierea votului Sebastian Lăzăroiu, fost consilier prezidenţial scria pe facebook: “Cine spune că scorul PMP reflectă contribuţia lui Traian Băsescu minte. Traian Băsescu a ridicat partidul la 10 la sută, dacă nu mai mult”.
Înseamnă că numai Elena Udrea, principalul vector de campanie, a înjumătăţit scorul. Bună treabă. Și asta deşi şi-a arătat în campanie tot ce avea mai scump, păsărica, ba mai mult a zburat ca o cioară printre nori, pentru a ridica procentele PMP.
Deltaplanul, cu deltaplanul trebuia să zboare Udrea sau cu parapanta nu cu paraşuta, deoarece paraşuta nu ilustrează absolut deloc ideea de ridicare ci de coborâre şi încă una accelerată.
E plauzibil că Udrea o fi greşit instrumentul de zbor, în fond se pricepe la aviaţie cât la marinărie şi geopolitică, domeniu unde are şi lucrări firoscoase, plagiate integral nu parţial, ca Tonta.
Eu i-aş fi sugerat să încerce să zboare către înalturi pe un stol de ciori că tot şi-a bazat voturile pe ţiganii lui Cioabă. Cu toţi infractorii, ţiganii şi curvele - aportul Elenei Udrea la PMP, aliotmanul abia a obţinut cât un singur om - Mircea Diaconu.
Actoraşul din producţia Trustului Intact - Mosfilm, clar identificat cu USL-ul care trăieşte, iată, şi cu Voiculescu în rol de sufleur, i-a luat faţa atât femeii/bărbat cu ţâţe a lui Traian Băsescu, atingând aproape scorul total al PMP cât şi femeii cu barbă a USL, Pericle Capsali.

Femeia cu barbă ortodoxă versus fătălăul spelb şi îngălat comunist
Candidatura lui Capsali, ce părea unora dintre vechii săi prieteni, cum ar fi Claudiu Târziu, un moft excentric, a devenit un subiect interesant. Se merită o notiţă despre femeia cu barbă (că numai bărbat n-a fost în campanie - şi de altfel nici în restul vieţii sale obscure, de ipochimen fără carte de muncă nicăieri, o cocotă masculină ţinută, culmea, pe banii unui musulman, tata socru şi ai unui evreu – Patapievici).
Scrie acu câteva ore Capsali la el pe feisbuc:
“Odată cu candidatura mea s-a vorbit în ultima vreme despre ortodoxie, despre familia firească, despre suveranitate, despre identitatea noastră, în platourile televiziunilor, în ziare, pe Internet. Au intrat în spaţiul public aceste subiecte care până mai ieri erau tabu-uri, ba, mai mult, toate partiduţele şi partidoaiele au preluat retorica asta.
Mă bucur pentru acest câştig!"
Dimpotrivă este o mare pierdere.
Aceste teme au fost împinse în derizoriu şi aneantizate de un eşec teribil şi penibil totodată, mai ales că s-a asociat la eşec şi BOR prin comunicatul ridicol din ultima zi a campaniei şi prin susţinerea candidatului familiei multiculturale - cu voie de la Dany Boy, femeia cu barbă din fruntea SRL-ului care este acum BOR (şoferii săi şi nu numai ştiu bine la ce mă refer).
Candidaţii GDS au avut mereu nevoie de câte o proptea de stat şi partid, pentru a izbândi. Şi Dănilă Ciobotea şi Iulian Capsali şi Remus Cernea fac parte din cercul/clubul GDS.
Dănilă care, ne amintim, nu a suflat un cuvinţel la manifestatiile homălăilor prin mijlocul Bucureştiului, unde mărşăluia Remus Cernea, tovarăş de USL cu Iulian Capsali.
Singurul mesaj politic notabil de reţinut din activitatea recentă a lui Iulian Pericle Capsali a fost frenetica sa propagandă în favoarea USL. În rest, în aşa zisele sale mesaje de campanie, în afară de utilizarea ilegală şi imorală a minorilor, pentru imagine, n-a avut niciun mesaj coerent. Din pseudo platforma sa rezulta că se opune cică transferului de suveranitate către Bruxelles - dar evident nu ştia că prin Tratatul de la Lisabona intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, cele 27 de state europene membre nu mai sunt state suverane.
După Tratatul de la Lisabona membrii parlamentului European sunt acum reprezentanţi ai cetăţenilor Uniunii, după ce înainte de Lisabona erau “reprezentanţi ai popoarelor Statelor Comunitare”. UE este o federaţie supranaţională iar cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului, care primeşte anul acesta puteri sporite. Capsali a fost complet aiurisic şi gargaragiu pe segmentul „european”, unde ar fi trebuit să fie doxat că doar acolo candida, la miezul din dodoaşca mega masonică.
Tot în aşa zisa sa platfomă Capsali susţinea că se opune abuzurilor statului poliţienesc - când la conducerea statului poliţienesc se afla exact aceia pe care i-a susţinut frenetic. Mai rar aşa probă de impostură.
Și nu doar el a marşat pe impostură şi gargară. Organizaţiile “ortodoxe” care l-au susţinut, cu largul concurs al lui Dany Boy, s-au plasat lejer pe acelaşi tronson.
Se dovedeşte acum faptul că raportarea aşa zisei comunităţi ortodoxe - zecile de ong-uri care mai de care mai cuvioase pline de imbecili cu ifose - la realitatea politică - este zero barat.
Capacitatea de reprezentare publică - zero barat.
Legitimitatea acestor organizaţii - ce teoretic ar reprezenta o masă de 87 % din populaţia României - este de fapt zero barat.
Toate aceste puncte sunt bine de reţinut şi prin candidatura lui Capsali sau mai exact prin eşecul său au fost în sfârşit clarificate şi evidenţiate public aceste aspecte, definindu-se mai clar ca niciodată impostura şi idioţenia în care se scaldă toate aceste grupări.
Până una alta, ca lecţie finală, putem să spunem adio pletorei de fanfaroni, figuranţi, paraşutiste, gigolo-taţi eroini, ce-şi zic că reprezintă „dreapta” - şi sunt cu toţii de fapt ambidextri, cu predominaţa utilizării stângii, la bază.
Traian Băsescu a avut grijă să fragmenteze orice fel de opoziţie, aşa firavă şi de cacao asigurând PSD-ului, respectiv fătălăului spelb şi îngălat de Viorel Ponta, un culoar neted pentru la toamnă, când se scutură trandafirii şi înfloresc viorelele de seră ale sereiului, că tot este George Maior naşul de cununie al cuplului Ponta şi Daciana Sârbu.”

(naşul şi viitorul premier – asta am adăugat acum)

pentru conformitate – 26 mai 2014:
https://www.facebook.com/george.roncea/posts/697429350310683:0
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=697426546977630&l=256b98dfbb

"Mi-am depus astăzi candidatura la Preşedinţia României. Cred că acest demers este şansa unei Românii frumoase, în care oamenii să aibă motive să zâmbească pe stradă. Tinerii pentru că au oportunităţi şi locuri de muncă, pensionarii pentru că nu trebuie să se gândească la ziua de mâine, femeile pentru că au şanse egale cu bărbaţii, contribuabilii la stat pentru că sunt mulţumiţi de serviciile sociale primite, sănătate şi educaţie, iar mediul de afaceri pentru că este ajutat să facă profituri, să se dezvolte şi să genereze locuri de muncă.
Sunt Preşedintele pregătit pentru România de acum.
Avem şansa să mergem pe un drum al democratizării, pe care România s-a aşezat, dar acesta trebuie consolidat.

Aceste alegeri sunt foarte importante pentru că ele marchează un moment istoric în evoluţia acestei ţări. De aceea, e important ca românii să mă aleagă pe mine, pentru că sunt singura garanţie că vom putea construi împreună România frumoasă. Altfel, alternativa este PSD şi întoarcerea la urâtul trecut comunist.'

FEMELA E NEBUNĂ CU ACTE, DAMBLAGITA MAXIM ))..."Sunt Preşedintele pregătit"...pregătit de cine, cui?
__________________

Tapalagă, omul de casă al femeii simbol pentru Traian Băsescu, Monica Macovei scrie despre Elena Udrea:
Datorită acestei „femei înfricoşător de nocive cu o reputaţie atât de proastă, mediocritate agresivă cu un nume asociat cu o imagine vulgară “, „murim asfixiaţi, ne scufundăm cu toţii într-un fel de otravă care omoară orice speranţă“.
Parcă întrevăzând cu ochii minţii traseul viitor al Elenei Udrea, expertul în psihologie abisală udriană o numeşte "simbolul negru al unei întregi guvernări“, obsedată de "mania grandorii, obsesia puterii împinsă până la delir", "o cretina cu ifose, o ştoarfă decerebrată"

mai pe larg aici:

Udrea, făcută praf de către un apropiat al lui Băsescu

Un indiciu suplimentar al aşezării lui Udrea la index de către Traian Băsescu şi al eliminării sale din orice proiect politic al familiei politice a lui Băsescu este un material de presă mai mult decât relevant semnat de către unul dintre condeierii strâns legaţi de fustele Monicăi Macovei, femeia-procuror indicată de însuşi Traian Băsescu drept un reper major pentru judecăţile sale de valoare.
Jurnalistului respectiv i s-au permis atitudini dure faţă de familia lui Băsescu, el find cel care a numit-o pe Elena Băsescu „iapa chioară“, „tâmpită strâmbă“, „fata cretină şi bâlbâita a lui tata“ etc şamd.
Oricine îl cunoaşte pe Traian Băsescu ştie că jignirile la adresa fetelor sale sunt intolerabile pentru acesta. Sorin Ovidiu Vîntu însuşi recunoştea în discuţiile sale private suprinse de o aripă a SRI şi devenite stenograme publice, că momentul în care Băsescu chiar s-a enervat a fost legat de atacul lui SOV la adresa Ioanei Băsescu. S-a pornit de aici un adevărat război, mai spunea Vîntu – care l-a adus în final în puşcărie pe SOV, după cum ştim cu toţii astăzi.
Cu toate acestea atât de puternică este legătura lui Băsescu cu acest personaj, jurnalistul Tapalagă, consilierul Monicăi Macovei pe vremea când aceasta era ministreasa, încât şi după jignirile aduse fiicei sale, pe care o iubeşte ca pe ochii din cap, Băsescu s-a deplasat la sediul indivi­dului, acceptând şuete publice alături de acesta.
Se poate considera acceptabilă ipoteza de lucru ca acest Tapalabă este un fel de portavoce de familie iar ceea ce scrie el zilele acestea sună teribil. Sunt chestii aspre, un adevărat rechizitoriu la adresa Elena Udrea, descrisă ca înfricoşător de nocivă.
Datorită acestei „femei înfricoşător de nocive“, scrie doct Tapalabă, ca un adevărat specialist în arme chimice, „murim asfixiaţi la umbra ei, ne scufundăm cu toţii într-un fel de otravă care omoară orice speranţă“.
Tapalabă, expert în etichete, o mai numeşte pe Udrea: „o mediocritate agresivă“, „cu un nume asociat cu o imagine cam vulgară“, „simbolul negru al unei întregi guvernări“, „care a făcut praf o filială mare de partid“, cu „o reputaţie atât de proastă, de parvenita politica, de oportunist, de personaj lipsit de convin­geri, fără scrupule, principii şi valori, fără harismă“, „cu un sufleţel ros de ambiţia de a urca tot mai sus dar măcinat de frustrarea că n-a ajuns încă în vârf de tot“, care „vrea toată puterea stoarsă chiar şi din acest nimic. Se vede abia la început, dar se visează mare peste un partid tot mai mititel. Se declară gata să conducă guverne sau, de ce nu, o ţară.“
Ca un medic psiholog specialist Tapalabă adăugă: „Aceasta se cheamă mania grandorii, obsesia puterii împinsă până la delir, avem de-a face cu o tristă inadecvare la realitate, cu ambiţia de a sări peste propria umbră“.
Rechizitoriu mai aspru la adresa lui Udrea rar s-a văzut vreodată, iar lansarea acestor teribile acuzaţii la adresa acesteia din direcţia unui apropiat al Cotroceniului lui Traian Băsescu spune că politica e de căcat..."

mişto, ce să mai adaug, Labă ăsta al lu Macavei şi Băse e bun, expert pe Udrea (muie muie, vorba lui Horaţiu)

Cu ceva vreme în urmă notam performanța sporită din punct de vedere al eficienței în plan politic a Mișcării Populare, în corelație cu trecerea Elenei Udrea de la PDL la PMP. Efectul Udrea va intra fără îndoială în manuale, în viitor, poate nu chiar ca efectul Coandă, dar pe aproape.
Pe fond este vorba de un efect similar, de aspirație a detritusurilor, infractorilor și femeilor ușoare ca fulgul de nea la Ecuator, și de împingere spre înainte a Aparatului de partid. Niciun partid nu a funcționat cel puțin în ultimii 20 de ani în alți parametri.
Politica e o curvă, este o vorbă din popor, confirmată pe deplin, având în vedere evidența faptului că mai toate formațiunile politice sunt asemănătoare unor bordele. Doar culoarea felinarului diferă, în rest toate sunt aceeași Mărie cu altă pălărie. Sau cu alte dessuri, depinde. O duduiță specializată în expunerea desuurilor și a unor cât mai extinse suprafețe cărnoase, lansată în pagina de specialitate – pagina 5 - a tabloidului libidinei și cretinismului obscen s-a înscris recent în Mișcarea Populară, afirmând tranșant că modelul ei în viață este blonda Elena Udrea. Ca orice model inspirațional, Udrea atrage femei din aceeași specie plus infractori boșorogi penali și plini de bani, traseiști politici fără scrupule, zoaiele politicii românești, cum ar spune Traian Băsescu.
Tot el a lansat și sintagma devenită celebră cu referire la centuriste – care iată, acum se bulucesc alături de Elena Udrea, cea cu efectul aspirațional și inspirațional al centuristelor de pretutindeni. Genul de fată de la pagina 5 este abia debutul. Efectul turbionar generat de Udrea va genera un adevărat val, o Mișcare cu o dinamică accelerată - practic sute de mii de femei care doar visează să ajungă pe centura politicii își vor găsi de acum adresa bine meritată, ca să fie toate la fel cu ea, cu Udrea. Cu ochii minții putem întrezări în tunelul timpului – în viitor desigur – imaginea unei armii teribile, de dudui cu început de mustăcioară, ca Udrea, cu părul tăiat castron, vopsite identic, exact același cromoplatin ca al lui Udrea, pe toace gigantice, ca și Ea, cu veșminte la fel, de latex eventual, material care se mulează bine și arată tot, că doar de asta au venit cu toatele ca să facă politică la oraș, ca să poată arăta câte unui cocoșel cu biștari tot tot și să fie și ele luate în liga mare, unde se poartă poșete vuiton originale, ca ale lui Udrea, nu din alea de vinilin, cum au toate aspirantele de la pagina 5.
În vârstă de 29 de ani, Alina Anca Moldovan face parte din echipa de blonde de la emisiunea lui Dan Negru de pe Antena 1, "Te pui cu blondele". Lucrează la Voiculescu ca și cealaltă inteligentă, Bianca Drăgușanu, cea care l-a umplut de bani pe „profesor”. Este o fătucă cu dimensiuni impresionante - 1,75 m şi 55 de kg, și circumferințe de 84 - 62 - 89 cm. Bistriţeanca Alina Moldovan a vrut în 2013 să devină asistentă la emisiunea "Un show păcătos", dar deși s-a înscris la concursul "Căutam asistenta păcătoasă" pentru show-ul monden al lui Dan Capatos nu a reuşit să câştige, pentru a fi aproape de Bianca, care s-a lansat ca și ea, tot via pagina 5.
Bistriţeanca Alina Moldovan s-a înscris în Partidul Mişcarea Populară afirmând că îşi doreşte o carieră politică de invidiat. „Ştiu că e nevoie de multă muncă, iar eu sunt dispusă să muncesc pentru acest lucru, dar şi să învăţ de la Udrea succesul în viaţă. Romanii au nevoie de astfel de oameni care au curajul să lupte cu cei care guvernează şi fac viaţa grea oamenilor", a declarat, Alina Moldovan.

Isteață foc, Alina s-a pozat mușcând dintr-un măr verde, simbolul PMP. Desigur, după ce PMP își va schimba sigla, înlocuind mărul cu o banană, de exemplu, Alina va putea exprima și mai bine esența politicii, într-o singură imagine memorabilă.
Ca și Bianca Drăgușanu și Alina Moldovan și-a fixat reperele după modele de viaţă create de ProTV şi Antenele turnătorului abject de Voiculescu. "Profesorul" Voiculescu este cel care o tot face poştă pe Bianca Drăguşanu, care a ajuns să ţină în cârcă nu mai puţin de trei trusturi de presă - de la Trustul lui Voiculescu la Trustul lui Patriciu plus Ringier. „Libertatea“, „Cancan“-ul lui Buzoianu, profesorul şmenurilor pe energie, mogulul masoneriei şi al securimii de pripas, „Click“, fanionul Holdingului Adevărul trăiesc de pe urma distrusei făcute din bisturiu. Cei mai tari moguli şi giga-securişti trăiesc de pe urma Biancăi Drăguşanu, oferită ca materie de consum la nivel naţional.
Media în ansamblul său, tinde să utilizeze exacerbarea instinctelor libidinale de pagina cinci ca adjuvant al măririi tirajelor sau a creşterii audienţei. Se creează un cerc vicios al accentuării acestui tip de mesaj, cu note sexual-orgiastice, în toate produsele media de largă circulaţie. Mesajul pornografic şi „valorile infracţionale“ au invadat sufrageriile de data aceasta, curvetul şi şmenarii pătrunzând prin intermediul televiziunii în fiecare casă, vrând-nevrând. Acum, asistăm, la nivel naţional, la extinderea unei adevărate demenţe a jegului moral.
Şi nu este singura ştoarfă oferită ca model noilor generaţii de fetiţe care au ajuns să-şi dorească să fie vedete la Big-Brother, adică să se lanseze în viaţă oferindu-le perverşilor bolnavi accesul pe gaura cheii televizuale la fofoloancă, ţâţe, buci - singurele „valori“ de consum ale decerebraţilor care alcătuiesc masa auditorilor acestui gen de show-uri.
Devine din ce în ce mai greu să mai butonezi programele tv, invadate de tot felul de curve neghioabe, care au devenit deja modele la nivel naţional, fie şi dacă ne amintim de o ştire „educaţională“ - cu nişte eleve idioate din Fălticeni, care se scălămbăiau în bucile goale în sălile de clasă şi se lingeau în părţile intime cum le-a arătat căţeaua în călduri a lu’ Bote şi Voiculescu că se face. Modelul educaţional promovat de "profesorul" Voiculescu şi de ceilalţi "profesori" menţionaţi prinde la nivel naţional după ce fătucile acestei generaţii decerebrate au aflat că e tare cool să fii ca Bianca, Mihaela, Moni, Simona etc - târâturi toante care însă întorc banii cu găleata, expunându-şi viaţa mizeră şi pulpele pline de celulită non-stop, până ce găsesc un boşorog pervers plin de bani, ca Iri, pe care aşteaptă să-l termine cu abuz de Viagra.
Asta e rezervorul de valori româneşti din care ne apar reprezentanţii doar ne aşteptam să răsară cine ştie ce flori rare dintr-un morman de bălegar?

Cu trei ani în urmă Alina Moldovan ura politica. Acum îi place mult, din dragoste de Udrea
Acum doar trei anișori Alina Moldovan declara în scris pe facebook că urăște politica și că niciodată nu se va arunca în haznaua politică deoarece ea are deja căcăstorea ei, la Voiculescu.
“Sunt conştientă că nu pot împăca pe toată lumea, lucrez în mass media şi trăiesc acest sentiment zi de zi pe pielea mea. Am 26 de ani, dar am trecut prin multe prin viaţa asta şi am învăţat că gura lumii nu o poţi închide. Am realizat şi câte ceva, nu am trecut ca rata prin baltă, comparativ cu altele de vârsta mea, care nu ştiu pe ce lume trăiesc. Lăsând toate la o parte, nu avem noi dreptul să judecăm pe cineva.
Nu intenţionez să intru în politică... mi-e greaţă de politică... şi nici nu am de gând să ajung vreun ministru sau ceva de genul. Nu am capacităţile necesare: adică mulţi bani, pentru că minte nu îţi trebuie. Emisiunea la care am participat nu are nimic de a face cu persoană publică Anca Alina Moldovan... am fost la emisiune pentru a face bani şi am făcut. Oraşul în care locuiesc este unul mic şi am devenit cunoscută fără să vreau: lucrând într-o instituţie publică. Dar salarul ft mic m-au determinat să plec şi am luat-o pe alt drum, unde se câştigă mai bine: emisiunile Tv.
Nu înţeleg cu ce sunt penibilă? Oare sunt singura din lumea asta ce are astfel de poze? Sunt penibilă că nu sunt înzestrată cu atâta inteligenta ca alţii? Sunt penibilă pentru că nu sunt falsă şi spun lucrurilor pe nume? Sunt penibilă pentru că nu judec oamenii şi nu-i jignesc? Sunt penibilă pentru că nu am avut posibilităţi să fac şcoli înalte? Sunt pizti, blondă, vulgară, urâtă... tot ce vreţi dumneavoastră... dar nu proastă, cel puţin nu atât pe cât credeţi. Uneori e foarte greu să faci pe prostul...? Iar dacă dau Like, dau pt că îmi place:) e democraţie, să nu uităm totuşi...
Nu ştiu ce trebuie să ai pt a intra în politică... Inocenta? Mă faceţi să râd:))) Ipocrită nu sunt, dar nici inocenta. Cert este ca în planurile mele nu intra politică. Sunt genul de om ce nu îşi face planuri, trăieşte clipă şi se bucura de ea. Viaţa m-a învăţat asta".
Viața a învățat-o deja câte ceva pe Alina, emula lui Udrea. Cu cât rămâne mai dezbrăcată cu atât sunt mai mari șansele să învețe și mai multe de la viață, mai ales dacă pe traseu prinde un burtos cu portofelul gros, vreun cocoșel ceva, care să o lanseze în biznizu mare, nu doar pe centura politicii. Mai are până să aibă pe statul de plată un viitor prim ministru, ca Udrea, angajatoarea tânărului Ponta, cu ceva vreme în urmă. Până atunci îi rămâne de exersat muia, pe banane deocamdată, potențial simbol electoral al po-pularilor lui Udrea.
http://roncea.net/index.php/arhiva-articole/item/554-efectul-udrea-asupra-pmp-pleac%C4%83-intelectualii-vin-penalii
Sursa: http://www.curentul.ro/2014/index.php/2014032198648/Actualitate/Efectul-Udrea-in-politica-PMP-aspirator-de-blonde-vopsite-de-la-pagina-5.html
Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/1819442718710

http://roncea.net/index.php/dosarul-ponta-udrea/item/488-destinul-elenei-udrea
Elena Udrea și-a făcut reapariția în plan mediatic odată cu fostul domn Udrea, Dorin Cocoș, căsătorit recent cu o duduie din Moldova, focoasă și gravidă deja, antamată pe ruta Chișinău-București, care a reușit ceea ce Udrea n-a izbândit nicicum: să termine o facultate la stat și să-l înmulțească pe Dorin Cocoș, nu doar la buzunar.
După ce o bună parte a presei de specialitate a redat cu lux de amănunte evenimentul căsătoriei fostului soț al Elenei Udrea cu o tânără moldoveancă trasă prin inel, în pofida sarcinii, s-a grăbit și Elena să-și aranjeze un interviu fluviu într-o publicație care să menționeze neapărat că și ea are siluetă, iar silueta ei are și secrete, cum ar fi secretul legat de grupa de sânge. Taina sângelui lui Udrea a fost însă dată în vileag de Mădălin Voicu, expert în lumea țigănească care a afirmat tranșat „Udrea e de-a noastră“ - adică de-a lor.
Nu doar despre siluetă și alte subiecte femeiești a vorbit Udrea în mega interviul din Click ci și despre chestii bărbătești, despre președinție, despre cum vrea ea ca tot ce face să fie bun pentru întreaga pulime (noi toți, adică). „Vreau ca tot ceea ce fac să valoreze ceva pentru noi toți.“ - însă „noi toți“ știm deja cum ne zic nouă politicienii între ei, cum ne spune, de exemplu, Oprescu pe față: pulime. În ce o privește pe Elena Udrea însă mai important decât orice pe lume, poate la fel de important ca și silueta, este destinul.
Da, destinul.
Pentru ea politica și opțiunea de a candida la președinție e chestie de destin, nu te joci cu asta, treaba e groasă de tot. „Planurile mele de viitor sunt legate în primul rând de cariera mea. Am ales politica la 30 de ani. Acum, la 40, fac din nou aceeași alegere și am sufletul împăcat. În viață, trebuie să-ți urmezi destinul“.
La întrebarea bine pusă de extrem de inteligentul jurnalist care a ajutat-o să se destăinuie legată de candidatura sa la președinție Udrea alege să răspundă printr-un fel de pericopă biblică, un stil care te lasă pe gânduri, deoarece cu greu ai putea crede că însușirea vorbirii în parabole și cimilituri s-a putut lipi de o femeie zdravănă ca ea.
Bănuiala că Udrea se află la o răscruce între politică și o cu totul altfel de viață, de schimnică aproape, se accentuează citind mai departe răspunsurile candidatei la întrebările pertinente, cu tâlc, ale deosebit de inteligentului jurnalist de la Click.
Astfel Udrea, la un moment dat, precizează că ea s-a lansat într-un nou proiect al carierei sale și că chestia are de-a face inclusiv cu Dumnezeu: „Mă simt o norocoasă pentru că am ocazia acum, înainte de a schimba prefixul, pe de-o parte, de a-mi reașeza viața și, pe de altă parte, de a porni într-un nou proiect al carierei mele. Lucrurile s-au suprapus în mod fericit și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce mi se întâmplă“.
Având în vedere că tot în interviu ea afirmă că a renunțat la sex practic, deoarece nu se gândește să se recăsătorească și trăiește ca o pustnică putem să ne întrebăm la modul cel mai serios dacă noua Cale a Elenei Udrea nu este calea spre călugărie. Deoarece suntem o țară creștin ortodoxă, este greu de crezut că Udrea și-ar permite să candideze din postura de concubină. Păcat însă că o femeie ca ea ajunge la vârsta sa, apropiată de menopauză, să fie lipsită de bucuriile elementare ale oricărei femei, bucurii pe care le poți obține numai cu un bărbat sau cu un dispozitiv cu baterii.
La această din urmă variantă chiar se sparie gândul deoarece știm din cercetările medicale că adepții sau adeptele lui Onan se cam țăcănesc, încep să aibă viziuni stranii, practica auto-stimulării generând deviații mintale dintre cele mai ciudate. Cum ar fi visele de a ajunge președintă. Exact pe tema asta răspunde Udrea la o altă super grea întrebare care sună cu mega schepsis:
„credeți că o femeie ar avea șanse astăzi în România să câștige cea mai înaltă funcție în stat?“ întreabă inocent reporterul Click la care Udrea, avântată, ridicându-se aproape pe toculețe zice:
„Categoric, da! Femeile au dovedit în toate domeniile că fac performanță la fel de bine ca și bărbații. Și în politică au câștigat voturi în alegeri uninominale, la Parlament sau pentru primării, și în administrație au dovedit calități de manager.“ Pentru a sublinia mai clar despre care dintre femei ar fi vorba că o fac mai bine ca bărbații Udrea îndreaptă degetuțul grăsuț către ea: „la alegerile la care am participat am obținut printre cele mai bune scoruri la nivel național. O femeie atacată din toate părțile, care s-a luptat mai mult decât bărbații partidului în bătăliile politice ale ultimilor ani, a scos cele mai multe voturi dintre toți candidații PDL. Din păcate, ne lipsește solidaritatea. De multe ori suntem măcinate de invidii iar, în politică, unele dintre femei probează teoria misogină că mai bine rămâneau la cratiță“.
Udrea ori e dusă cu capul, ori e mitomană absolută, ori minte cum respiră, ori toate astea la un loc.
Nu ea a obținut cel mai bun scor al PDL ci Eugen Tomac, pe care alde William Brânză protejatul ei, l-a tocat pe tot parcursul campaniei, mână în mână cu contracandidatul USL, un rusnac de la Chișinău milițian de-al comunistului kaghebist Vladimir Voronin. Rusoiul a fost sprijinit inclusiv de autoritățile bisericești, de cadre apropiate de ambasada României și a beneficiat de întreaga logistică a aparatului de stat al USL. Plus de sprijinul indirect al Elenei Udrea, via slugoiul acesteia, brânzoiul abject. Cu toate acestea Eugen Tomac a învins, în mare parte și datorită unei echipe de campanie excepționale, formată din voluntari basarabeni dar și din câțiva bucureșteni care au lucrat nu pe bani ci din convingere, ziarul Curentul și jurnaliștii publicației numărându-se printre sprijinitorii necondiționați ai lui Eugen.

Propteaua electorală a lui Udrea, PSD-ul, prima dragoste a femeii cu destin
În ce o privește pe Udrea ea s-a clasat pe locul șase în ierarhia electorală a ARD și pe locul 30 ca număr de voturi în campania electorală, unde a fost propulsată de fapt de bunii săi prieteni de la USL. Redau un material scris de un jurnalist de la Neamț, care a văzut bine de la fața locului cum s-a bobinat accesul lui Udrea în scaunul de parlamentar via PSD. Iosub Robert s-a numărat printre puținii ziariști inteligenți care au priceput în avans schema Udrea – PSD –USL și a scris, in perioada campaniei electorale, un articol cu un titlu elocvent: “Udrea, sprijinita de USL?“ Acum, semnul de intrebare a disparut iar schema devenita acum o evidență pentru toată lumea (sau în fine pentru o anumită parte a lumii, partea mai puțin decerebrată). Până și lobotomizatul Crin s-a prins – și s-a plâns - la o întâlnire din data de 16 mai anul curent cu ciracii săi la fel de netezi la creier, că Udrea e pe mână cu Ponta – săracul habar n-a avut că Victoraș a fost angajatul lui Cocoș cu niște ani în urmă.

Ziaristul de la Neamț descrie în clar trampa USL - Udrea:

„Udrea, sprijinită“ de USL
Într-o stranie coincidenta, zona unde candidează Udrea beneficiază de asfaltări proaspete. Oficial se pot întâmpla asemenea coincidențe dar nu ne putem preface că suntem virgini pentru că niciodată în istoria modernă a județului Neamt nu s-a întâmplat ceva fără acordul autorităților iar în campaniile electorale orice activități producătoare de imagine au fost gestionate strict de figurile politice județene fiind îndreptate spre zonele unde candidau favoriți sau amante sub diverse pretexte în zonele unde activau contracandidații.
Oricât de întâmplătoare par unele lucruri suntem prea căliți de politica de după 89 ca să nu vedem mai departe de aparențe ca să nu mai spunem că suntem un județ cu populație majoritar creștină iar, conform Bibliei, nimic nu este întâmplator, ca de altfel și faptul că județul este condus, teoretic, de USL.
La fel de evident este și faptul că în municipiul Roman nu a prea văzut nimeni afișaj cu candidatul USL de pe colegiu, dar aici cel puțin se simte înțelegerea prin lipsa afișajului candidatului ARD pe Senat. Puse toate una peste alta și adăugând și zvonurile conform cărora la începutul campaniei reprezentanții ARD și USL au avut o cina de taină la un salon albastru din Roman mai rămâne să așteptăm să vedem dacă Udrea a ales corect colegiul și poate manipula majoritatea votanților sau dacă electoralul va face o surpriză USL-ului și ARD-ului stricându-le eventualele planuri.
Trist nu este faptul că politicienii se înteleg între ei și împart precoce cașcavalul. Cel mai trist este că ne cred pe toți niște vite proaste care trebuie duse din patru în patru ani la pașunat și în rest suntem buni doar de muls.“
Vitele la care se referă jurnalistul isteț din Moldova sunt pulimea la care se referă Udrea, pulimea dragă sufletului ei, căci ea are suflet mare și are un singur scop în viață, pardon în destin, că nu degeaba face ea parte din tribul ghicitoarelor în palmă, ghioc, etc

Udrea în coada clasamantului politic la alegerile parlamentare
Iar în ceea ce privește scorul său la alegerile unde a prins un scaun via USL, avem cifrele: potrivit datelor statistice cu rezultatele finale de la alegerile parlamentare din 9 decembrie, primul loc în ARD este ocupat de deputatul Eugen Tomac, cel care a obținut 78,56% din voturile din colegiul său. Tomac este urmat la mare distanță de Mircea Lubanovici, care a obținut 51,37%, de deputatul PDL de Suceava Ioan Bălan, care a avut un scor de 43,94%, de secretarul general Gheorghe Flutur , care a realizat și el 42,68% la alegeri. Locul cinci este ocupat de deputatul PDL de Prahova, Ionescu George, care a înregistrat un scor de 42,60% la alegeri, iar Elena Udrea se află abia pe locul șase, cu un scor de 42,46%. Așa scrie pe site-ul oficial al BEC, și tot cu ajutorul site-ului BEC beneficiem și de un clasament al parlamentarilor ARD, după numărul de alegători care au pus ștampila pe numele lor. Nici acest clasament nu-i este favorabil Elenei Udrea, aceasta situându-se abia pe locul 30, cu 11 978 de voturi. În acest clasament, locul întâi este ocupat de Gheorghe Flutur care a obținut 29 937 de voturi, urmat de Badea Viorel, cu 21727 de voturi și de Ștefan Bardan, cu 20 818 voturi. Mult mai bine plasată în acest clasament, în comparație cu Elena Udrea, este fosta sa colegă de guvernare, Anca Boagiu, care a obținut 19.510 voturi la alegerile din 9 decembrie, situându-se astfel pe locul 5 . Candidata PDL la Roman a reușit să strângă doar 11 978 de voturi, plasându-se pe locul 30 în acest clasament, reușind să fie întrecută de candidați care n-au avut nici pe departe resursele cheltuite de Elena Udrea în campania electorală. Și nici propteaua PSD, partidul unde de altfel a debutat cariera politică a Elenei Udrea și care i-a servit de trambulina. Trambulinele politice au servit unor adevărate parașutiste să se lanseze de sus în mijlocul mlaștinii viermănoase a lumii politice, înfigându-se care mai de care în funcție de cât de groasă a fost ștanga avută pe la spate. Parașutistele astea, indiferent de partid, fac parte din aceeași partidă.
Cea pe care o apăra ardent Elena Udrea, idendificându-se cu ea până la absorbție, Corina Crețu, o parașutată din trambulina lui Ilici, deși mai ciolănoasă și mai perversă (având în vedere că o ardea dubios la rece cu un nene negru de 76 de anișori) a ajuns europarlamentară. Va avea o pensioară bunișoară, că are și ea o vârstă deja și spre deosebire de Alina Gorghiu sau Elena Udrea n-a rămas fată bătrână, deși îi plac grozav bătrâneii de la care a înghițit tot, fiind pe deasupra și expertă în descuiatul prohabului lui Ilici, cel puțin așa rezultă din mărturiile publicate de fostul consilier al lui Ion Iliescu, Eugen Mihăiescu.
Cele trei dudui, lansate care mai de care de pe trambuline mai erecte sunt adevărate contra-modele de femei bagate în politică. Datorită unor astfel de personaje sunt minate șansele unor femei care chiar sunt onorabile, inteligente și muncitoare de a se apropia de politică.
Că politica e o curvă știe toată lumea dar din păcate nu știe nimeni să spună de ce atrage numai și numai curvele și abstinentele sexual, categorii atât de opuse. O fi chestie de destin.
Sursa: http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013091390971/Actualitate/Destinul-Elenei-Udrea-intre-calugarie-si-presedintie.html
Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084

“blonda” Udrea asa cum este ea de fapt...bruneta, foarte bruneta
...despre aceasta noua Elena Lupescu a Romaniei, a emis un semnal cu ani in urma, Ion Cristoiu, unul dintre cei mai versati si iscusiti jurnalisti cu care am lucrat vreodata (alaturi de Sorin Rosca Stanescu, o inteligenta diabolica)... (intamplator sau nu Elena Lupescu, fiica lui Nahum Grünberg si a Elizei Falk, era (tot) bruneta, dar nu aceste detaliu este important ci faptul ca facea parte din agentura evreieasca a NKVD)


• Cine e cu adevarat "blonda" de la Golden Blitz?

Ion Cristoiu, noiembrie 2005

Intre Elena Udrea de duminica, 30 octombrie 2005, si Elena Udrea din cele zece luni de prezenta la Cotroceni e o distanta ca de la cer la pamant.

15 septembrie 1982. Armata israeliana intra in Beirutul de Vest. Cu misiunea expresa de a scoate din ascunzatori si a aresta pe toti militantii palestinieni ai lui Yasser Arafat, multi dintre ei activand sub acoperire.

Pe Hamra, artera occidentala a capitalei libaneze, inainteaza cu viteza redusa o coloana de tancuri israeliene. De-a lungul trotuarelor, pasesc infanteristi cu degetul pe tragaci. Din cand in cand, coloana se opreste si, de pe unul dintre tancuri, un ofiter israelian de contrainformatii, cu un carnetel in mana, striga printr-o portavoce: - Abdul, apartamentul zece, etajul cinci, imobilul numarul 120, coboara! Din cladire, coboara numitul Abdul, militant palestinian sub acoperire. E arestat, urcat intr-un camion si trimis in lagar.

Pasnicii locuitori ai zonei Hamra sunt uluiti. Recunosc in ofiterul de pe tanc, imbracat in uniforma armatei israeliene, pe Abu Rish, celui caruia pana nu de mult ii spuneau, amuzandu-se grozav, "nebunul cu clopotei". Cu un an in urma, in zona se pripasise un barbat la vreo 35 de ani, cu priviri ratacite. In latele netunse purta pene si panglici colorate, iar la gat, o salba de clopotei. Isi facuse pe un maidan un adapost din ladite si cartoane, in fata caruia rasfoia de la coada la cap, ca orice om cu mintile ratacite, cate o revista veche, cu poze colorate. Traia din pomenile locuitorilor si ale ofiterilor de la comandamentul sirian al Fortei Arabe de descurajare, adapostit intr-un hotel din zona.

Nebunul cu clopotei era ofiter al Serviciului Secret al Armatei israeliene! Fusese trimis sub acoperire in Beirutul de Vest ca sa afle pe militantii palestinieni ascunsi sub identitati libaneze.
**************
30 octombrie 2005. Pe Antena 3 si pe Antena 1, o tanara femeie blonda, intr-un costum negru, sobru, ca o uniforma, raspunde calm, retinut, intrebarilor puse in direct. Nu cade in nici o capcana intinsa de moderator pentru a-i smulge dezvaluiri senzationale. Dezvaluie doar ceea ce trebuie sa dezvaluie din ceea ce stie.

Si stie atat de multe!

Nu se hlizeste, nu chicoteste, nu se alinta cochet. Sub cuvintele bine cantarite, asezate astfel incat dezvaluirile sa aiba un impact devastator pe scena noastra politica, ghicesti o stapanire de sine iesita din comun.

Telespectatorii sunt uluiti. Recunosc cu greu in persoana din studio pe cea care a fost pana nu de mult: blonda de la Golden Blitz.

Elena Udrea, pentru ca despre ea e vorba, a fost timp de zece luni, cat a indeplinit postul de sef al Cancelariei prezidentiale, intruchiparea prostutei absolute. In toate aparitiile publice sarea in ochi prin fustele stramte si scurte, prin decolteul mai mult decat spectaculos, dar mai ales prin aerul zurliu, de femeiusca zapacita, care se intreaba ce cauta ea in Gara de Nord, deoarece a plecat spre coafor.

Intre Elena Udrea de duminica, 30 octombrie 2005, si Elena Udrea din cele zece luni de prezenta la Cotroceni e o distanta ca de la cer la pamant. Socul telespectatorilor a fost asemanator cu cel al libanezilor cand au descoperit ca ofiterul israelian atat de sever nu era altul decat nebunul cu clopotei care i-a facut sa rada timp de un an si ceva.

Timp de zece luni, cat a stat la Cotroceni, Elenei Udrea i s-a reprosat de toata lumea toaletele sale provocatoare, nastrusniciile din aparitiile publice. Nu numai o femeie in toata firea, avand experienta a sapte ani de avocatura de succes, dar si un copil de gradinita ar fi sfarsit prin a se conforma standardelor minime de vestimentatie si comportament. De ce n-a facut-o Elena Udrea? E o intrebare cu atat mai normala, cu cat duminica seara, cand nu mai lucra la Cotroceni, si deci se putea da in stamba cat voia, a dovedit ca poate fi si altfel decat "blonda de la Golden Blitz".

Sa ne dea un raspuns posibil fascinanta poveste a "nebunului cu clopotei"?

**************
...de completare, selectiuni dintr-un alt gen de material de presa, marca Radu Moraru, ce completeaza intr-un fel inedit povestea “nebunei cu clopotei”:

..... “S-a aruncat, sinucigas, sa administreze cele mai mari fonduri ale Romaniei, miliarde de euro, fara sa afiseze nici cea mai mica teama de uriasul potential de coruptie. Sau teama de eventuale erori, fiindca lucreaza cu bani foarte multi dar si cu primari din toate partidele!

Chiar daca nu au aparut stenograme grele si nici probe solide sau chemari la DNA, in toata tara se spune, pe la colturi, ca Udrea face si drege, ca tot ce misca in Romania trece mai intai pe la vama Udrea.

Tara arde si Elena pozeaza! O fi strategie electorala?! O fi dreptul ei de a fi femeie tinara, bogata si eleganta?! A vrut sa stirneasca pe 99% dintre politicienii romani, toti misogini?! Dar electoratul? Citi barbati avem care isi vad femeile numai la cratita sau doar nascatoare de copii?! Ce vor spune femeile?! Pensionarele, care toata viata au fost educate sa nu epateze, sa nu iasa in evidenta ca se suparau tovarasii de la partid?! Ce spun tinerele romance care nu isi pot cumpara o pereche de pantofi Ferragamo sau Manolo Blahnik nici daca fac un credit la banca?! In tarile macho, Franta, Italia, Carlei Bruni in asemenea ipostaze i-ar fi crescut cota. In Romania eu cred ca e exact invers!

Si totusi, Elena Udrea a riscat! La cum a evoluat pina acum pe scena politica, eu sint convins ca a cintarit bine inainte de a poza. Dar nu inteleg ce a urmarit?! Poate ma ajutati voi. Sa fiti iubiti!

**************
In completarea retoricii amoroase lui Radu Moraru, si a tezei lansate de Ion Cristoiu, adaug si cateva selectii din presa anilor de lansare in politica a Elenei Udrea:

„Interesele financiare si de afaceri ale sotului Elenei Udrea se identifica, practic, cu cele ale lui Alexandru Bittner, cel despre care insusi Basescu sustinea sus si tare ca patroneaza «mafia personala a lui Adrian Nastase»”, scria Evenimentul Zilei.

Legaturile ei cu interesele israeliene s-au realizat nu doar prin „mafia lui Bittner“, dar si prin gruparea lui Arin Stanescu (alias Ariel Savel), „lichidatorul“ aflat in stransa conexiune cu lideri ai Partidului National Liberal, fapt ce explica „intrarea ei in politica“, in anul 2004, tocmai la acest partid.
„Lichidatorul“, pe numele sau real Ari Savel sau Ariel Shavel, s-a nascut in 1950 intr-o familie evreiasca din Romania, a absolvit Facultatea de Drept in 1976, si a intrat in Baroul Focsani. In acelasi an s-a transferat la Bucuresti, unde a ramas pana in 1982, cand a emigrat in Israel. Intre 1982 si 1995 a fost avocat si notar public in localitatea israeliana Carmier. In 1995 s-a reintors in Romania, unde a trecut la “livhidari”cu ajutorul fostului sau coleg de facultate Valeriu Stoica, lider al Partidului Liberal, devenit in timp si Ministru al Justitiei, un apropiat al biznizmenilor israelieni, precum Alfred-Liviu Mandler.
In perioada 1997-1998, Shavel a participat la elaborarea a 3 Legi: a privatizarii bancilor (83/1997), cea privind activitatea bancara (58/1997) si cea a falimentului bancilor (83/1998), iar in 1999 a devenit presedinte al Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare. In chiar baza acestor acte normative, la a caror elaborare a contribuit, israelianul a beneficiat direct din lichidarea mai multor banci: Bankcoop, Banca Internationala a Religiilor, Banca Albina, Banca de Investitii si Dezvoltare, Banca Fortuna si Dacia Felix, (a carei lichidare a fost oprita pentru a fi cedata apoi grupului israelian al lui Fredy Robinson, devenind Eurombank, preluata de Leumi Le).

Centrele de interese de afara conectate cu liderii puterii politice din Romania, au contribuit la accelerarea lichidarii intreprinderilor romanesti aflate in dificultate economica, prin valorificarea activelor societatilor comerciale aflate in procedura de reorganizare judiciara sau faliment, fiind vizate un numar de cateva sute de societatii comerciale plus alte cateva sute din portofoliul AVAS, care vor fi impinse in faliment .

Securistii “patrioti”, cu miile, s-au pus in slujba inamicului strain, a celor pe care ii documentasera pana in ’89, pe care ii stiau bine si uita asa au facut o hora, au dat mana cu agentii straini si autohtonii nostri “aparatori ai neamului”, cum le place sa li se spuna.

Prin asa zisa privatizare, incepand din 1992, organizata de manuta dreapta a lui Ion Iliescu, Emil Dima, seful FPS, unde s-a capitalizat din 1992 tot patromoniul national industrial (e si acum om politic la PSD Dambovita, dupa ce si-a facut plinul pentru doua vieti), s-a “redistribuit” avutul national - miile de intreprinderi, padurile, licentele de exploatare a subsolului, minele, flota, gazele etc in beneficiul Gastii, a celor care au parazitat ca niste capuse toata economia Romaniei, gasca de cadre strans unita in jurul lui Ilici, ca nu degeaba bastionul FSN-FDSN-PDSR-PSD a fost SRI-ul plus Armata “nationala”, cu otrepe de felul lui Catalin Voicu, Mitica Iliescu, Oprea, Rogojan aeiusdem farinae.

Institutii infestate de agenti si vectori antiromanesti ce purtau totusi, in batjocura, uniforme, inclusiv si mai ales institutia armatei, invatamantul, cultura, au destructurat si distrus tot ce putea adaposti spirit romanesc si identitate nationala.

Securistii lui Iulian Vlad, (ca prin minune singurul neatins de “accidente” ca si multi dintre fostii colegi, mai ales dintre cei pe contrainformatii) ramasi cu totii pe functii de conducere in SRI-ul lui Magureanu au bobinat toate smenurile si combinatiile de jaf din perioada anilor ’90, cand s-au acumulat averile, de la Caritas, la Banca Religiilor, de la SAFI la Banca Dacia Felix, de la SOVInvest si FNI la Gerald si BID si Bancorex plus inca vreo sapte banci matrasite cu tot cu banii oamenilor, asta daca vorbim doar de smenuri la vedere. In toate asa zisele privatizari – de fapt lichidari ale patrimoniului industrial romanesc s-a aplicat aceeasi metodologie. Au fost rase si facute bucati toate marile repere economice romanesti, cladite de milioane de romani, sclavi. Cateva dintre intreprinderile mai cunoscute sunt: Siderca Calarasi, Doljchim Craiova, CUG Cluj-Napoca, Romline Constanta, Navrom Constanta, Dunacor Braila, Turnu SA Turnu Magurele, Mercur Oradea, Brafor Brasov, Sidermet Calan (Hunedoara), Tubinox Bucuresti, Ferom Tulcea, Comsuin Braila, Colorom Brasov, UMUC Bucuresti, IMUT Moreni, Metalurgica Aiud, Cesom Dej, Turol Oltenita, Ciprom Ploiesti, IMUM Medgidia, Solventul Timisoara, Rocar Bucuresti etc. plus societatile ne-privatizate din portofoliul AVAS, printre altele si RAFO Onesti sau Tractorul Brasov. Suma este mult mai mare, in 1989 Romania avea vreo 6000 de intreprinderi semnificative.

Acest patrimoniu industrial a intrat pe mana firmelor lichidatoare, in frunte cu cea condusa de Arin Stanescu, Moore Stephens RVA. Banii obtinuti la negru de firma RVA prin vanzarea pe nimic a activelor lichidate, in schimbul unor grase comisioane, erau luati de sotia lui Arin Stanescu, Liana Stanescu, precum si de fiica acestora, care faceau frecvente drumuri in Israel unde duceau o mare parte din bani.

“Lichidarile” lui Shavel se efectuau cu sprijinul neprecupetit al catorva magistrati cu pozitii importante la Tribunalul Bucuresti, cum ar fi Maria Navala, judecatoarea de la Sectia Comerciala, presedinta Tribunalului, Maria Huza, vicepresedinta TMB Mona Pucheanu. O alta parghie importanta a lui Shavel era si Fanel Pavalache, consilier al secretarului guvernului lui Adrian Nastase. Stanescu/Shavel lua firma de lichidare judiciara a nevestei lui Pavalache ca partase la marile lichidari, chiar si la lichidarea Bancii Internationale a Religiilor. Toate aceste personaje faceau parte din cercul de apropiati ai Elenei Udrea, cerc care-l mai include si pe Daniel Bartolomeu Finis, tot israelian si acesta, si ca si Eliahu Rasin – intimi ai lui Bittner, si mai ales pe Cozmin Gusa, un alt intim al lui Bittner, de pe vremea cand Gusa gravita pe langa Nastase si Duvaz. Gusa, „creatia” gastii lui Iulian Vlad, copilu' de suflet al cadrului GRU Boris Golovin, este cel care a adus-o pe Udrea alaturi de el la PSD, de unde a plecat apoi la PNL, cand a devenit evident ca se contureaza un nou centru de putere politica, format insa din aceleasi cadre, doar cu uniformele schimbate, ori intoarse pe dos.

Bittner face parte din reteaua mai mare a oligarhilor evrei de origine rusa, cum ar fi Mikhail Fridman, al treilea om, ca bogatie, din spatiul ex-sovietic, cel care a preluat afacerile din Rusia ale lui Marck Rich, si care a oferit mafiei rusesti culoarul de tranfer al bogatiilor URSS si al statelor ex-sovietice catre Israel. Rich a fost „invatatorul” si creatorul unor oligarhi implicati in misiuni de jaf in Romania, cum ar fi Igor Zyuzin si Vladimir Iorich proprietarii grupului de firme Conares-Mechel, ce detine combinatul de sarma de la Campia Turzii. Cei doi au primit de la Marck Rich combinatul metalurgic rusesc Celiabinsk-Mechel. Combinatul de la Campia Turzii unde a lucrat o parte din familia lui Gusa le-a fost pus in poala rusilor personal de catre nesatulul nou secretar general al PSD, ajuns in aceasta pozitie de pe scaunul Trustului lui Dan Voiculescu.

Povestea poate continua oricat...pentru cei care doresc sa-si completeze cunostintele recomand o scurta trecere in revista, via google, a tuturor numelor ce apar in aceasta povestioara, nume ce duc la alte nume.
Va iesi la iveala o retea de „nebuni si nebune cu clopotei” cum rar s-a vazut. Practic reteaua care a sufocat si distrus Romania. „Nebuna” noastra e doar o piesa din Retea, din pion de la coada vacii transformata in nebuna, apoi a devenit tura, apoi regina, pana ce isi epuizeaza energia, dupa care vor aparea alte nebune, cu sau fara clopotei...
Pagina Facebook 'George Roncea': https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084

...s-au remediat gaurile din site date de mai stiu eu ce bezmetici de fani de-ai lu' Udrea - articolele sterse acu' doua zile ce contineau in titlu numele Duduii...mare lucru n-am priceput din explicatiile tehnice, dar am bagat la cap ca Joomla asta e cam de cacao la anumite capitole. Vom continua sa-i dam puncte puncte prin gura lu' Udrea, pana isi face schimbare de sex si se face metrosexuala ca Ponta, Sova etc, colegii ei de Gasca...pentru cei care n-au priceput inca din ce gasca face parte Udrea, o sursa buna poate fi chiar (si) Crin cel Cretin, interceptat recent la o conferinta PNL cand se plangea ca Udrea si Ponta, bunul prieten al lui Elan, sunt mana in mana,
– vezi aici detalii: http://roncea.net/index.php/intelmedia/item/439-crin-antonescu-produce-noi-perle-despre-ponta-din-ciclul-gura-idiotului-adevar-graieste
Printre putinii ziaristi inteligenti care au priceput in avans schema Udrea – PSD –USL se numara si un moldovean din Piatra Neamt, care a scris, in perioada campaniei electorale, un articol cu un titlu elocvent: “Udrea, sprijinita de USL?” ...acum, semnul de intrebare a disparut iar schema devenita acum o evidenta pentru toata lumea (sau in fine pentru o anumita parte a lumii, partea mai putin decerebrata)
*************
Udrea, sprijinita de USL
Intr-o stranie coincidenta, zona unde candideaza Udrea beneficiaza de asfaltari proaspete. Oficial se pot intampla asemenea coincidente dar nu ne putem preface ca suntem virgini pentru ca niciodata in istoria moderna a judetului Neamt nu s-a intamplat ceva fara acordul autoritatilor iar in campaniile electorale orice activitati producatoare de imagine au fost gestionate strict de figurile politice judetene fiind indreptate spre zonele unde candidau favoriti sau amanate sub diverse pretexte in zonele unde activau contracandidatii.
Oricat de intamplatoare par unele lucruri suntem prea caliti de politica de dupa 89 ca sa nu vedem mai departe de aparente ca sa nu mai spunem ca suntem un judet cu populatie majoritar crestina iar, conform Bibliei, nimic nu este intamplator, ca de altfel si faptul ca judetul este condus, teoretic, de USL.
La fel de evident este si faptul ca in municipiul Roman nu a prea vazut nimeni afisaj cu candidatul USL de pe colegiu, dar aici cel putin se simte intelegerea prin lipsa afisajului candidatului ARD pe senat.
Puse toate una peste alta si adaugand si zvonurile conform carora la inceputul campaniei reprezentantii ARD si USL au avut o cina de taina la un salon albastru din Roman mai ramane sa asteptam sa vedem daca Udrea a ales corect colegiul si poate manipula majoritatea votantilor sau daca electoralul va face o surpriza USL-ului si ARD-ului stricandu-le eventualele planuri.
Trist nu este faptul ca politicienii se inteleg intre ei si impart precoce cascavalul. Cel mai trist este ca ne cred pe toti niste vite proaste care trebuie duse din patru in patru ani la pasunat si in rest suntem buni doar de muls.

Iosub Robert, 26/11/2012
http://www.ziarpiatraneamt.ro/udrea-sprijinita-de-usl/
***Alte materiale despre Udrea ***
http://www.roncea.net/index.php/intelmedia/item/437-“nebunele-cu-clopotei”

http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/420-beneficiar-de-top-al-contractelor-date-de-udrea-în-topul-sponsorilor-psd-și-usl

http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/419-riscul-uselizării-pdl

http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/410-traian-băsescu-își-ia-mâna-de-pe-elena-udrea

http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/375-sa-i-dam-carte-elenei-udrea-azi-despre-nichifor-crainic

http://www.roncea.net/index.php/intelmedia/item/342-votati-curvele-hotii-mafia

Pentru cei care m-au contactat pe mesagerie insistand cu ceva date despre ailalta “nebuna cu clopotei”, Elena Lupescu, predecesoarea Duduii de astazi, repostez niste info de aici:
http://roncea.net/index.php/intelmedia/item/438-corneliu-zelea-codreanu-73-de-ani-de-la-asasinarea-sa
<< .... sceleratul Carol al II-lea, unealta unei prostituate evreice, “Duduia” Grunberg, agenta a NKVD, alias Elena Lupescu...

Ordinul de ucidere a lui Codreanu a fost dat, in noiembrie 1938, de catre un personaj considerat scelerat de catre contemporanii sai, - Carol II, manevrat si condus de catre metresa sa, Elena Lupescu, pe numele real, de evreica, Grünberg, agenta NKVD. Elena Magda Lupescu (n. 15 septembrie 1895, Iaşi), amantă, ulterior soţie (a treia, după Zizi Lambrino şi Elena a Greciei) a regelui Carol al II-lea.

Lupeasca era de fapt sefa camarilei regale si de peste un deceniu aceasta dirija spolierea sistematica a Romaniei, iar mesajul anticoruptie lansat in alegerile din 1937, de catre partidul Totul pentru Tara, de Miscarea Legionara reprezentata de Corneliu Zelea Codreanu era considerat un afront intolerabil de catre metresa regala, cea supranumita Duduia.

Legionarii au luptat din rasputeri impotriva “politicianismului venal si criminal” al vremii:
“Cel mai mare rau pe care ni l-au facut jidanii si politicianismul, cea mai mare primejdie nationala la care ne-au expus acestia, nu sta nici in acapararea bogatiilor solului si subsolului romanesc, nici chiar in tragica desfiintare a clasei de mijloc romanesti, nici in numarul mare al lor in scoli, profesiuni libere etc., si nici chiar in influenta pe care o exercita asupra vietii noastre politice, desi fiecare in parte sunt primejdii de moarte pentru neam. Cea mai mare primejdie nationala sta in aceea de a ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura noastra rasiala daco-romana, dand nastere acestui tip de om, creand aceasta cazatura, aceasta starpitura morala: politicianul care nu mai are nimic cu nobletea rasei noastre; care ne dezonoreaza si ne omoara. Daca acest tip de om va continua sa mai conduca aceasta tara, Neamul Romanesc va inchide ochii pentru totdeauna si Romania se va prabusi, cu toate stralucitele programe cu care “smecheria” degeneratului va sti sa unga ochii multimilor nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jidaneasca, acesta este cel mai ingrozitor!”....(Corneliu Zelea Codreanu)

Varful de lance al starpiturilor care au desfigurat Romania acelor timpuri a fost fiica lui Nahum Grünberg (alias Nicolas Lupescu) şi a Elizei Falk, “o zdreanţă murdară”, conform descrierii lui Pamfil Seicaru, fondatorul ziarului CURENTUL si caracterizată atât de Argetoianu, cât şi de patriarhul Miron Cristea, in memoriile sale ca fiind „o femeie de moravuri uşoare”, în timp ce principele Nicolae o menţionează drept „o amantă de profesie”.

L-a agatzat pe Carol in data de 14 februarie 1925 si l-a subjugat fara drept de apel datorita profesionalismului sau ca prostituata, descris astfel de Pamfil Şeicaru: Lupeasca...„aducea o vastă experienţă în legăturile cu bărbaţii, de pe urma cărora ar fi căpătat o mare tehnică. O femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleşugurile în alcov, ştiind să reîmprospăteze până la epuizare dorinţa partenerului, ştiind să-şi domine oboseala şi care în loc de un leşinat sentimentalism, să-i servească o pitorească trivialitate” .

Industriaşii evrei Max Auschnitt, Aristide Blank si Oskar Kaufmann au propulsat-o pe Elena Grunberg si au sustinut-o intens pentru a le mijloci afacerile la cel mai inalt nivel, Lupeasca agonisind o avere considerabilă din comisioanele obtinute care urmare a influenţei nefaste asupra deciziilor regelui Carol al II-lea, (două case în Bucureşti, două vile la Sinaia, o vilă pe malul Mării Negre, bijuterii etc). Revista Time scria despre Lupeasca în 1937: ”În România, a cărei familie regală n-a fost considerată niciodată bogată ca să ţină un iaht de 1.350.000 dolari cu atât mai mult să cumpere unul, cumpărarea acestuia (a iahtului lui Eduard al VIII-lea) a dus la concluzia zdrobitoare că Elena Lupescu este cea mai şireată făcătoare de bani din România.

Se spune că ea şi-a format capitalul de la oamenii care voiau să obţină ceva de la Carol al II-lea, că a început să-şi depună la băncile din Bucureşti averea mobilă şi, în sfârşit, să aibă participare la industria-cheie a României, în special cea controlată de guvern. Săptămâna trecută, abila fiică a negustorului de vechituri Nuham Grunberg părea să-şi realizeze o ambiţie măreaţă: o a doua croazieră cu iahtul „Nahlin”, care s-o facă cunoscută în întreaga lume!.”

Sustinatorii din umbra ai Elenei Lupescu, cei cu capitalul, erau de genul lui Max Auschnitt, fiul evreului Osias Auschnitt, care deţinea o firmă de import tablă, la Galaţi, si a reusit, prin corupţie, să deţină monopolul importului de tablă pe întreaga ţară, dupa care pătrunde alături de Malaxa, în comitetul de administraţie al Societăţii Reşiţa. Scopul era blocarea productiei de locomotive de la Resita, in beneficiul uzinelor lui Malaxa de producţie de locomotive de la Bucureşti. Cei doi, Malaxa si Auschnitt, au dat o grea lovitură industriei româneşti avand totodata grija sa-i asigure regelui Carol al II-lea 30-35% din totalul acţiunilor la uzinele Malaxa.

Cel mai mare gheşeft din perioada interbelică, care a desăvârşit spolierea sistematica a Romaniei, prin intermediul parghiei Elena Lupescu – Carol a fost falimentul deliberat al Marmorosch-Blank, cea mai mare bancă comercială din România, tentaculul economic al B’nai B’rith, loja masonica exclusiv evreieasca care a contribuit masiv la finantarea revolutiei bolsevice. În perioada 1931-1932 banca evreului Aristide Blank avea un deficit urias iar Carol al II-lea şi Elena Lupescu-Grunberg au fost special cointeresaţi. A intervenit pe langa Carol chiar tatăl roşcatei sale amante, Nicolae Lupescu (Nahum Grunberg) care i-a propus schema unei inginerii financiare prin care deficitul sa fie preluat integral pe carca romanilor.

Astfel regele a obligat Banca Naţională a României să acopere deficitul (Mitiţă Constantinescu, guvernatorul BNR era în acelaşi timp şi ministru de finanţe, deci o marionetă în mâna lui Carol al II-lea), Primăria Bucureştiului a fost obligata să cumpere pentru o jumătate de miliard de lei un teren de la Otopeni al lui Aristide Blank, iar guvernul a concesionat Regia Monopolului de Stat băncii evreieşti. Mai mult regele a dispus finalmente ca statul să preia activul şi pasivul băncii Marmorosch-Blank, asta însemnând că toate sumele de bani matrasite de smenarii evrei să fie suportate de contribuabilii români.

Principalii adversari publici ai camarilei si ai Elenei Lupescu, liderii partidelor reprezentative ale Romaniei - Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu sau Corneliu Zelea Codreanu, precum si maresalul Alexandru Averescu au devenit tinta unor conspiratii organizate de reteaua evreieasca a carei exponenta era Elena Grunberg. Conform unui Raport din data de 29 iunie 1935 al „Corpului Detectivilor“, Lupeasca era bănuită si urmarita deoarece servea inclusiv interesele Kominternului şi ale „Alianţei Israelite Universale“, interese care au determinat înlăturarea lui Corneliu Zelea Codreanu, adversar făţiş al reţelei kominterniste create şi controlate în cea mai mare parte de etnici evrei, organizaţie care era pe cale să sufoce întregul glob, la vremea aceea.

Armand Călinescu, mason si exponent de varf al camarilei regale, a transmis ordinul de ucidere in Noaptea Sfântului Andrei a celor mai curati dintre romanii care aparusera pana atunci in fruntea tarii. In mod simbolic a fost aleasa ziua Sf. Apostol Andrei, protectorul romanilor, pentru a macula pe veci aceasta sarbatoare. Legionarii au fost duşi noaptea în pădure şi sugrumaţi pe la spate, apoi ciuruiţi de gloanţe, aruncaţi într-o groapă, arşi cu vitriolul procurat prin bunavointa unui negustor evreu şi acoperiţi cu lespezi de piatră si beton.

Pentru a găsi un procedeu “democratic” de lichidare a lui Corneliu Zelea Codreanu, regele Carol al II-lea a făcut apel la profesorul Nicolae Iorga, care l-a sfatuit pe rege să-l aresteze mai întâi în mod legal pe Codreanu şi, îndată după ce va fi arestat, să-l bage în celulă iar apoi, avandu-l inlănţuit, îl avea la dispoziţie şi putea face cu el ce vrea.

Pentru a motiva arestarea, chiar Iorga a depus el însuşi, contra lui Codreanu, o reclamaţie pentru “insultă”. În urma acestei reclamaţii, un detaşament de jandarmi s-a năpustit in cursul noptii la Predeal, l-a arestat pe Codreanu şi l-a dus la Tribunalul Militar din Bucureşti. Evident era abuziv să arestezi pe cineva, în plină noapte, şi să-l arunci în închisoare pentru un delict nedovedit. Iorga a preferat uniforma stacojie regala si a devenit complice la uciderea celor pe care tot el i-a creat, deoarece aportul lui Iorga, initial, cu doua decenii in urma, la formarea unui curent national romanesc a fost unul major.

In fapt, regele Carol al II-lea, a luat hotararea de asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu, imediat după alegerile generale care s-au ținut in România pe 20 și 22 decembrie 1937. Au fost ultimele alegeri ale României înainte ca Regele Carol al II-lea să dizolve Parlamentul și să instaureze o dictatură regală în februarie.

La alegerile din 1937 nici unul dintre partide nu a obținut 40% din voturi, necesare pentru pentru a constitui o majoritate parlamentară. Legionarii s-au plasat, cu un procent de 15,58% pe locul trei in preferintele alegatorilor romani. La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă miniștrii din Garda de Fier, regele Carol al-II-lea a dizolvat guvernul și a instituit o dictatură regală, instituind starea de asediu și cenzura.

În februarie 1938, Carol al-II-lea publică o noua Constituție, la misto, care asigura cica baza juridică a regimului autoritar si pentru a-și consolida puterea, desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanent și dizolvă partidele politice. In octombrie 1938 au fost desfiintate sindicatele si inlocuite cu bresle, carora le erau interzise activitatile politice, iar pe baza propunerii lui Armand Calinescu, Carol a decis infiintarea, la 16 decembrie 1938, a primului partid totalitar din Romania, Partidul Unic, numit Frontul Renasterii Nationale, transformat in Partidul Natiunii, in 1940.
*************
Carol, acest personaj blestemat al Romaniei, pricinuia de mai bine de un deceniu, de la intalnirea sa cu Elena Grunberg – Lupescu, numai crize. Imediat dupa ce a s-a combinat cu Lupeasca a provocat o criza dinastică, in 1925, cand dupa ce a fost trimis in calitate de moștenitor al tronului, să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în țară, la solicitarea noi sale amante, Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunță la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai. La 12 decembrie 1925, principele Carol a renunţat pentru a treia oară la calitatea sa de moştenitor al tronului (o mai făcuse în 1918 şi 1919), fapt ce l-a determinat pe regele Ferdinand să convoace Consiliul de Coroană.

Dupa cinci ani Iuliu Maniu are funesta initiativa de a trimite mai mulţi emisari la Paris, pentru a negocia cu Carol venirea lui în ţară, negociere care includea trei „angajamente solemne”: 1) se va despărţi de Elena Lupescu; 2) îşi va reface căsătoria cu principesa Elena; 3) va guverna constituţional (adică va respecta legea fundamentală din 1923).

În seara zilei de 6 iunie 1930, Carol a sosit inopinat în Bucureşti, pentru a se vedea cu Maniu, care l-a salutat cu formula „Bine aţi venit, Alteţă!”. Gestul lui Maniu era profund, ilegal, deoarece principele Carol se angajase, în decembrie 1925, să nu se întoarcă în ţară „timp de zece ani, iar după expirarea acestui termen să nu mă întorc fără autorizaţia suveranului”. In iunie 1930, el călca în picioare acest angajament scris iar Iuliu Maniu si-a asumat acest act ilegal. În plus Maniu îşi încălca jurământul depus la 10 noiembrie 1928 fata de regele Mihai, aflat pe torn, deoarece principele Carol nu venea în ţară ca o personalitate particulară, ci ca un pretendent la domnie.

Mai mult principele Carol sosise în ţară în mod fraudulos, cu un paşaport fals, pe care, în dreptul numelui său, era scris Eugen Nicolas. La intalnirea cu sceleratul Carol, în noaptea de 6/7 iunie 1930, juristul Iuliu Maniu a renuntat la orice norme de drept şi moralitate, servind in mod abject cel mai mizerabil politicianism. Printr-o misculatie de cea mai joasa speta Maniu, în dimineaţa zilei de 7 iunie, a demisionat de forma din fruntea guvernului, pentru a nu deveni sperjur, cica, deoarece jurase credinţă regelui Mihai, s-a format la repezeala un nou cabinet naţional-ţărănist, prezidat de Gh. Mironescu, iar în ziua de 8 iunie Parlamentul a votat proiectul de lege prin care se anulau actele normative din 4 ianuarie 1926, astfel că principele Carol, în calitate de bărbat prim născut al lui Ferdinand, devenea regele României. Acelasi “demn” Iuliu Maniu, în numele majorităţii parlamentare naţional-ţărăniste, declara că „se alătură cu însufleţire ca Reprezentanţa Naţională să declare de moştenitor al tronului pe Alteţa Sa regală principele moştenitor Carol”.

De la acest moment a debutat o blestemata perioada pentru Romania, in care puterea statului a fost transferat in intregime in mainile Elenei Grunberg, deoarece, evident, Carol isi incalcase toate “promisiunile” facute lui Maniu, iar “negocierile” pe tema Elenei Lupescu au culminat cu un episod de curata batjocura a lui Carol la adresa vetustului Maniu, un prostalau lent la creier cum rar s-a mai gasit in mediul politic romanesc.

Astfel Carol l-a tras pe sfoara cu dibacie pe Maniu aducand-o in pofida oricaror promisiuni pe Elena Lupescu în ţară, pe sest, aceasta fiind găzduită, la 12 august 1930, la Castelul Peleş. Îndată ce a aflat, primul ministru s-a deplasat la Sinaia, pentru a-i atrage atenţia regelui că nu respectă „obligamentul” de a se despărţi definitiv de Elena Lupescu. Carol a negat categoric că zdreanta s-ar afla în Sinaia, dar în faţa stăruinţelor lui Maniu l-a chemat pe administratorul castelului pentru a-i spune dacă exista o asemenea persoană acolo. Acesta a cercetat în faţa celor doi lista cu personalul angajat şi a găsit o spălătoreasă cu numele Elena Lupescu din comuna Baia (judeţul Suceava).

Satisfăcut de „descoperirea” făcută de administrator, Carol a întrebat: „Domnule Maniu, este normal ca pentru o spălătoreasă să se certe regele României cu primul său ministru?” În faţa acestui nemaipomenit tupeu, Maniu nu a avut replică şi a plecat de la Sinaia, deşi era convins că Elena Lupescu se afla acolo, la Castelul Peleş. Peste mai mulţi ani, Pamfil Şeicaru aprecia că, în acel moment, liderul PNŢ a făcut o greşeală fatală: „Ce s-ar fi întâmplat dacă Iuliu Maniu ar fi dat ordin, în calitatea sa de prim-ministru, ca Elena Lupescu să fie arestată, sub acuzaţia de a fi intrat în ţară cu paşaport fals? Cine ar fi cutezat să-i ia apărarea? Atât Partidul Liberal, cât şi celelalte partide din opoziţie ar fi aplaudat măsura guvernului, care satisfăcea opinia publică. Regele? În august 1930 el se ferea să provoace opinia publică, pe care orice partid politic ar fi aprins-o mulţumită unei agitaţii violente şi bine organizate. Pe ce se rezema Carol în august 1930? Absolut pe nimic. Îşi închipuie cineva că armata română s-ar fi înfruntat cu unanimitatea partidelor sprijinite de opinia publică spre a apăra pe ţiitoarea regelui intrată în ţară cu paşaport fals?”

Ulterior, intr-o cuvântare ţinută la Vinţul de Jos, în ziua de 31 mai 1936, Maniu afirma si el, ca toata lumea, că Elena Lupescu „a adunat în jurul ei o ceată de aventurieri, care au acaparat conducerea ţării şi şoptesc la urechea regelui visuri dictatoriale”. Uitand insa cine a adus-o in tara, impreuna cu nenorocitul priapic de Carol.

În primele luni de la venirea ei în România, Elena Lupescu a stat la Sinaia, departe de ochii lumii, dar ceva mai târziu s-a mutat într-o somptuoasă vilă din Aleea Vulpache actuala Aleea Modrogan – coincidenta (?!) - , care a devenit centrul intrigilor politice din România. În fapt, odată cu venirea Elenei Lupescu s-a constituit camarila regală, care a devenit pol major de putere politică, diferit, şi opus, celui legal, parlamentar-constituţional. Pol bazat pe pula’n pizda...cum se pare ca se intampla si astazi, (coincidenta), si tot in Aleea Modrogan...
Si, de asemenea, cateva date despre reteaua bolsevica evreieasca care a sugrumuat Romania (o alta retea, formata in mare parte din urmasii celor de ieri, lucreaza acum, mana in mana cu Duduia)
************
“invazia jidaneasca”
O lucrare tiparita in anii ’90 de catre un cadru al serviciilor de informatii romanesti descria "Contributia minoritatilor nationale la bolsevizarea Romaniei", unde apar dispozitivele speciale de lucru in Romania ale "instructorilor" israelieni (Scholmo Leibovici si Yeschaianu Dan), care instituiau ca sarcini prioritare pentru Ambasada Israelului si pentru evreii din Romania - promovarea evreilor in functii de conducere in CC al PMR, in institutiile de sinteza MAE, MCE, CSP, Justitie, Procuratura si celelalte organe de coercitie; realizarea de casatorii mixte ale evreicelor aduse din URSS, cu activisti de partid consacrati, dar si cu tineri care prezentau perspective de promovare; penetrarea tuturor structurilor de conducere ale Partidului.

Esalonul evreilor bolsevici au trimis in fata plutoanelor de executie sau la moarte lenta in inchisori floarea intelectualitatii romanesti – dar si peste 800 000 de romani simpli, tarani care se impotriveau colectivei, chiaburi cu tot cu neamuri, profesori care promovau limba romana in loc de rusa etc.

Odata cu infiintarea Directiei Generale a Securitatii Poporului (DGSP), in anul 1948, condusa de Bodnarenko si Pantelei Pantiusa, Grümberg Boris Nikolschi si Vladimir Mazuru, printre cei care in primii ani de existenta a DGSP au ocupat functii de conducere, pina la sef de birou inclusiv, atit in compartimentele operative, cit si in cele administrative, se aflau numai si numai evrei:

Serghei Niconov, Cacica Sasa, Oprescu Dorel si sotia sa Rita, Schlesinger Paul, Chioreanu Magdalena (nume de imprumut), Blaukenstein Magdalena, Rosza Abalbert, Bichel Ivan, Misa Protopopov, Berkovici, Ijak Adalbert, Szabo Eugen, Maximenco Feodor, Hollinger Isidor, Teisanu Eugen (nume de imprumut), Hirsch Tiberiu, Friedlander Eugen, Herisan Alina (nume de imprumut), al carei tata era proprietarul unei rafinarii si al unor sonde din Moldova, Ebner Silvia, venita din Palestina, Kohner Adolf, Hohrn Adelina, Adam Mauriciu, Kovacs Pius, Demeter Sandor, fratii Ady, Hirsch-Haiducu, Fux Beria, Herscovici, Schmerler, Hary Bogdan, M. Pacepa si altii.

In Directia de Cercetari Penale, intregul efectiv, in frunte cu Dulgheru Misu (alias Dulbergher), era format din evrei: Aritonovici Samy, Matusevici Nathan, Fischer Simon, Zigler Simon, Davidovici Leon, Segal Luiza si altii. Seful de cadre din Ministerul de Interne era generalul Demeter Sandor. Seful cifrului era colonelul Schmerler. Unitatile teritoriale aveau in conducere, in majoritatea cazurilor, de asemenea, evrei. La Regiunea Bucuresti era un "spaniol", Stancu Aurel, care, dupa infrangerea comunistilor in Spania, s-a retras la Moscova, unde a ramas pina in 1944, cind a venit in Romania.

El avea principali colaboratori pe Weiss Isidor, Kohn Bernard, Edelstein, Rodelstein, Hancu (nume de imprumut). La Regiunea Prahova se aflau colonelul Strul Mauriciu, la Brasov colonelul Kalausek Koloman, la Pitesti a fost Nedelciu Mihailo, apoi Wisting Eugen, la Galati a fost Ijak Adalbert, la Cluj a fost Patriciu Mihail (nume de imprumut), la Bacau era colonelul Cimpeanu (nume de imprumut), la Suceava era Popic Adalbert, care a fost parasutat de sovietici in timpul razboiului, la Tirgu Mures era Daszkel Eugen, la Oradea era Zeller, la Maramures erau Davidovici-Dascalu.

Misu Dulgheru (Dulbergher), nascut in 1909 la Tecuci, angajat la Ministerul de Interne in 1945, apoi trecut la Serviciul Special de Informatii. Intre 1948 si 1952 a fost seful Directiei Anchete Penale, pozitie in care a instrumentat cazul Lucretiu Patrascanu, condamnat la moarte si ucis in aprilie 1954. La inceputul anilor 80, calaul a emigrat in Israel . Ludovic Weiss, nascut in 1912, care a lucrat in Siguranta in perioada 1946-1948, iar ulterior in Securitate (1948-1960), fie ca sef al Serviciului Judetean Satu Mare, fie in cadrul Directiei Anchete Penale, care i-a incredintat Lotul Canal si pe Lucretiu Patrascanu. Pentru ultima "isprava", Weiss a fost decorat cu Ordinul Steaua RPR. In anii 80 a plecat in Israel. In august 1949 a impuscat 4 tarani din Odoreiu (Satu Mare): Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyula Alexandru. Iosif Sraier, nascut in 1902 la Vaslui, secretar general al Ministerului Afacerilor Externe. Itic Averbach, colonel, comandantul Securitatii din Regiunea Prahova. David Isidor si Vasile Dascalu, din Iasi. Stefan Koller, locotenent-colonel de Securitate.

A functionat din 1952 in Ministerul Afacerilor Interne, in Directia Generala a Lagarelor, iar intre 1954 si 1957 a fost comandantul inchisorilor de la Aiud si Vacaresti. Si justitia se afla in miinile urmasilor lui Cain. Avram Bunaciu, "maritat" cu o evreica, dupa ce si-a "facut mina" ca secretar general la Ministerul de Interne, a fost trecut in functia de presedinte al Tribunalului Poporului. La Parchetul General si, mai tirziu, la Tribunalul Suprem erau Alexandru Voitinovici, apropiat colaborator al familiei Brukner (Brucan), si Alexandra Sidorovici.

1. Ana Pauker (n. Hanna Rabinsohn) (1893-1960), secretar general al CC al PMR intre 1944 si 1948; din noiembrie 1947 pana la excluderea ei din viata politica in 1952 ministru de Externe al RPR si membru al Secretariatului General al Partidului Comunist Roman, PCR (din 1948 redenumit Partidul Muncitoresc Roman, PMR, dupa care in 1968 a revenit la titulatura PCR); presedinte de onoare al Uniunii Femeilor Democrate Romane (UFDR) (1948-1952), continuatoarea Uniunii Femeilor Antifasciste Romane
2. Ilca Melinescu (Ilka Wasserman), secretara biroului Anei Pauker (si dupa unii adevarata sefa a Ministerului Afacerilor Externe, MAE) si directoarea editurii de limba rusa “Cartea Rusa”
3. Ella Diamantstein, secretara Anei Pauker la biroul de la sediul PCR (1944-1947)

4. Carol Lustig, director administrativ in MAE intre 1948 si 1952 (demis)

5. Ana Toma (Ana Grossman), sotia lui Sorin Toma, apoi a lui Constantin Parvulescu si in fine a lui Pantelei “Pantiusa” Bodnarenko (alias Gheorghe Pintilie, seful Securitatii): secretara particulara a Anei Pauker dupa razboi; ministru adjunct al aceleiasi Ana Pauker la MAE (1950-1952), apoi ministru adjunct al Comertului Exterior

6. Egon Balas, seful Departamentului pentru Probleme Economice din cadrul MAE intre 1948 si 1952, cand va fi arestat (eliberat in 1954)

7. Cristina Boico, inalt functionar in cadrul MAE pana in 1952, cand va fi destituita

8. Iosif Chisinevschi (nascut Jakob Roitman, a preluat la casatorie numele de Chisinevschi al sotiei sale) (1905-1963): membru al CC din 1945; si secretar responsabil cu propaganda (departamentul Agitatie si Propaganda) (1948-1952); membru al Secretariatului, responsabil cu propaganda si cultura (1952-1955); prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1954-1955); membru al Biroului Organizatoric si sef al Sectiei Externe a CC (1950-1957, cand va fi destituit)

9. Vasile Luca (Luka László) (1898-1963): fondatorul de facto al Comitetului Democratic Evreiesc (CDE) dupa razboi; membru al Secretariatului, Comitetului Central si Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); vicepresedinte al Consiliului de Ministri si ministru de Finante (1947-1952); arestat in 1952, condamnat la moarte in 1954, dar sentinta i-a fost ulterior comutata in inchisoare pe viata; decedat in detentie in 1963 si reabilitat oficial in 1968

10. Alexandru Iacob, seful organizatiei PCR Cluj dupa razboi; ministru adjunct de Finante intre 1948 si 1952 (arestat)
11. Zoltan Eidlitz, sef de personal in Ministerul de Finante intre 1948 si 1952 (arestat)

12. Alexandru Nistor, membru in Comisia de Lichidare CASBI si director in cadrul Ministerului de Finante intre 1948 si 1952, cand va fi arestat (eliberat doi ani mai tarziu)

13. Avram I. Bunaciu (Abraham Gutman) (n. 1909), acuzator public in procesele de la finele razboiului si ministru al Justitiei (1948-1952); secretar general al Marii Adunari Nationale (1952-1956); ambasadorul Romaniei la ONU (1956-1957); ministru de Externe (1958-1961)

14. Leonte Rautu (Lonia Oigenstein) (1910-1993): membru CC al PMR/PCR (1948-1972); membru in comitetul de redactie la Scanteia dupa razboi; seful Sectiei de Verificari a CC in 1950; membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); membru al Comitetului Politic Executiv al PCR (1955-1981); secretar CC al PCR (1965-1969); vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1969-1972); rector al academiei de partid “Stefan Gheorghiu” (1972-1982)

15. Gheorghe Stoica (Moscu Kohn) (1900-1976): membru al CC al PMR/PCR (1948-1974); membru supleant, apoi titular al Comitetului Executiv (1968-1974); prim-secretar al comitetului orasenesc al PCR (1950-1953); ambasador in RDG

16. Miron Constantinescu (Meher Kohn, dupa alte surse Cohen, evreu originar din Galati), ministru al Minelor si membru in CC al PCR

17. Alexandru Moghioros (Balogh Joszef, evreu originar din Ungaria, nascut la Salonta, Bihor) (1911-1969): membru al Biroului Politic (din 1948); secretar CC al PMR (1948-1954); membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); ministru al Nationalitatilor in guvernul Groza (1948-1952), presedinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951); prim-vicepresedinte si apoi vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1954-1965); sef al sectiei de relatii internationale a partidului in timpul guvernarii Dej; membru in conducerea CDE - Comitetului Democrat Evreiesc

18. Petre Borila (Iordan Dragan Rusev) (1906-1973): comandant al diviziei “Tudor Vladimirescu” (1944-1947); seful organizatiei Bucuresti a PCR (1944-1947); seful Directiei Politice a Armatei, (1948-1950); membru CC al PMR (1948-1968); membru in conducerea Comitetului Democrat Evreiesc in anii ‘50; membru al Biroului Organizatoric al PMR (1950-1953); presedintele Comisiei Controlului de Stat (1951-1958); membru in Biroul Politic al CC responsabil cu economia (1952-1953); ministru al Industriei Alimentare (1953-1955); vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1954-1965)

19. Gheorghe Apostol (Aaron Gerschwin): presedinte al Confederatiei Generale al Muncii (1944-1953); membru CC din 1945 si al BP din 1948; prim secretar CC (1954-1955); vicepresedinte al Consiliului de Ministri pana in 1968

20. Ghizela Vass (n. 1912): membru supleant CC (1945-1948), membru titular al CC al PMR/PCR (1948-1984); sef-adjunct al Sectiei Externe a CC (1950-1953, cand va fi destituita); apoi sefa de cadre a CC al PMR si ulterior sefa de sectie a CC al PCR (1975-1984)

21. Leopold Filderman: presedinte al Comisiei Superioare de Epuratie de pe langa Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiesti; deputat de Bacau in Marea Adunare Nationala (1946-1952) si totodata secretar general la departamentul Industriei de Stat din Ministerul Industriei si Comertului

22. Victor Vezendian, adjunct in Sectia Externa a CC (1950-1953), apoi viceprimar al Capitalei

23. Aron Braester, membru supleant al CC al PMR (1948-1955)

24. Heinrich Kreindler, secretar general al Ministerului Lucrarilor Publice din 1947

25. Ida Felix: membra a Comisiei de Control a Partidului (1945-1950) si apoi directoare de cadre in Ministerul de Externe (1950-1952)

26. David Rotman, sef de sectie in Comisia Controlului de Stat intre 1945 si 1953, cand va fi demis si exclus din partid

27. Georgescu (Ashkenazy), director general in cadrul Ministerului Invatamantului (1948-1952)

28. Simion Oeriu (Schaefer), comisar general al executarii armistitiului, avand rang de subsecretar de stat (1945-1946); comisar general al guvernului pentru legatura cu Comisia Aliata de Control (1946-1947), apoi comisar al guvernului pentru aplicarea Tratatului de Pace de la Paris

29. Emil Calmanovici, director general al Normelor si Constructiilor in Ministerul Constructiilor intre 1944 si 1951, cand este arestat in “procesul Patrascanu”

30. Jean Coller, membru al Directiei de Cadre a CC (1945-1950)

31. Liuba Chisinevschi (n. 1911), sotia lui Iosif Chisinevschi, presedinta a Uniunii Femeilor Antifasciste din Romania (1944-1946) si vicepresedinte a Confederatiei Generale a Muncii din 1944; membru CC al PCR (1945-1955); membru al Prezidiului Marii Adunari Nationale (1948-1955); secretara a Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957); activista a Consiliului Sindicatelor din sectorul II al capitalei (din 1971)

32. Simion Zeiger, presedintele Comisiei de Stat pentru Planificare din Ministerul Economiei Nationale (1948-1952)

33. Alexandru Sencovici (1902-1995), membru in secretariatul general al Confederatiei Generale a Muncii; ministru adjunct al Muncii si Prevederilor Sociale (1948-1949); ministru al Industriei Usoare (1949-1957 si 1961-1969); ministru al Industriei Bunurilor de Consum (1959-1961)

34. Gheorghe Gaston Marin: secretar particular al lui Dej dupa razboi; ministrul Industriei si Energiei Electrice si Electrotehnice (1952-1958); membru CC in 1960; numit presedinte al Comisiei de Stat pentru Planificare in 1962; vicepresedinte al Consiliului de Ministri pana in 1965

35. Nicolae (Miklos) Goldberger (1904-1970), membru in conducerea CDE.; instructor CC al PCdR pentru Ardealul de Nord in timpul razboiului; responsabil al Comisiei Propaganda din Directia Propaganda si Agitatie a CC al PMR (1948-1952); seful Directiei Politice a Armatei (1948-1950); rector al Institutului de Stiinte Sociale de pe langa CC al PMR (din 1956); director adjunct al Institului de Istorie al CC al PCR

36. Fanny Goldberger, sotia lui Nicolae, sefa cancelariei CC al PMR in anii ‘50

37. Alexandra Sidorovici (1906-2000), sotia lui Silviu Brucan: acuzator public la “Tribunalul poporului” (1945-1946); deputata de Bucuresti in Marea Adunare Nationala (1946-1952); secretar general al Ministerului Minelor si Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Romane din 1948

38. Andor Bernat, secretarul Uniunii Tineretului Comunist (UTC) dupa razboi

39. Valter Roman (Ernst Neulander) (1913-1983), evreu vorbitor de limba maghiara originar din Oradea, tatal lui Petre Roman: organizatorul Securitatii, sef al Serviciului de Educatie, Cultura si Propaganda (ECP) al Armatei, transformat ulterior in Directia Superioara Politica a Armatei (1948-1950); ministrul Postelor si Telecomunicatiilor (1950-1952, cand este destituit); directorul Editurii Politice (1954-?); membru al CC al PCR (din 1965)

40. Armand Popper, directorul editurii “Cartea Rusa” in anii ‘50

41. Sandu Lieblich, membru in conducerea CDE, medicul personal al lui V. Luca si al altor lideri de partid pana in 1953, cand va fi arestat ca spion sionist

42. H. Leibovici-Serban: acuzator public in Tribunalul Poporului (1945); membru in conducerea CDE; secretar general al Federatiei Uniunilor de Comunitati Evreiesti (FUCE) pana in 1951; din 1948 deputat in Marea Adunare Nationala

43. Alexandru Badau/Badan (Alexander Braunstein), seful Comisiei de Control al Strainilor, originar din Targoviste

44. Lewin, fost ofiter in Armata Rosie, sef al cenzurei pentru presa

45. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador (sef al Legatiei) al Romaniei in Elvetia (1944-1948)

46. Harry Fainaru (Hersch Feiner), sef al Legatiei Romane din SUA imediat dupa razboi

47. Anton Moisescu (n. 1913): membru al CC al PCR (1955-1969); ministru plenipotentiar in SUA (1954-1956) si Argentina (1956-1957); secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (1957-1962); presedinte al Societatii de Cruce Rosie

48. Iorgu Iordan, ambasadorul Romaniei la Moscova (1946-1949) si membru al Academiei RPR (din 1948)

49. Paul Davidovici, insarcinat cu afaceri al Legatiei Romane la Tel Aviv (1949-1952); director in centrala MAE (1952-1953)

50. Misa Levin: director in Ministerul Muncii (1946-1947); prim consilier si ministru plenipotentiar in centrala MAE (1947-1948); prim-consilier al Legatiei Romane la Roma din 1948 pana in 1950, cand se refugiaza in Israel

51. Barbu Solomon (1904-1965): membru al CC al PMR (1948-1965); ministru plenipotentiar in Norvegia (din 1948); judecator la Tribunalul Suprem, iar din 1962 vicepresedinte al acestuia

52. Ida Szigally, prietena a Anei Pauker, conducatoarea de facto a Ambasadei din Londra

53. N. Lazarescu (Burah Lazarovici), insarcinat de Afaceri al RPR la Paris

54. Simion Bughici: ambasador la Moscova (1949-1952); membru supleant al CC in 1949 si 1950; ministru de Externe (1952-1955) care, desi evreu, i-a succedat in functie Anei Pauker, semn ca epurarile orchestrate de Dej nu aveau un continut eminamente antisemit, cat politic

55. Marcel Breslasu (Mark Breslau), directorul general la Directia Artelor

56. Aurel Baranga (Ariel Leibovici), dramaturg, poet si publicist, inspector general al Directiei Artelor din Ministerul Culturii

57. Benjamin Vilner, inspector general la Ministerul Cultelor

58. Samoila (Samuel Rubenstein), director guvernator la Scanteia dupa razboi

59. Sorin A. Toma: membru in conducerea CDE dupa razboi; redactor sef adjunct (1946-1947) si apoi redactor sef (1947-1960) al ziarului Scanteia; membru al CC al PMR (1955-1960); membru al Biroului Organizatoric al partidului (1950-1953); (posibil ruda cu Mircea Toma de la Catavencu)

60. Avram Serban (Sam Asriel): membru, alaturi de Misa Levin si Al. Sencovici, in secretariatul general al Confederatiei Generale a Muncii; membru CC al PCR (din 1945); deputat de Alba in Marea Adunare Nationala (1946-1952); din 1948 director al Casei Centrale a Asigurarilor Sociale

61. Horia Liman (Lehman), scriitor, redactor sef adjunct la Scanteia

62. Silviu Brucan (Saul Bruckner, dupa alte surse Brükker), redactor-sef adjunct al ziarului Scanteia dupa razboi, cel care conducea intreaga campanie propagandistica de comunizare, acelasi care in mai 1945 ameninta in ziar: “Da, nici o crutare! Banditi manisto-salaziti!”; ambasador la Washington (1956-1962); vicepresedinte al Consiliului Radioteleviziunii Romane (1962-1966); diverse alte functii in ministerele conduse de M. Constantinescu, I. Chisinevschi si apoi L. Rautu

63. Alexandru Barladeanu (Goldenberg), membru al Comitetului Executiv si al Prezidiului Permanent al CC al PCR si, dupa Revolutia din decembrie 1989, presedinte al Senatului in prima legislatura democratica

64. Barbu Zaharescu: numit la conducerea Directiei de Agitatie si Propaganda a CC in 1949; redactor sef la Lupta de clasa pana in 1962

65. Stefan Voicu (A. Rottemberg) (1906-1992): membru CC al PMR/PCR (1955-1984); redactor-sef adjunct la Scanteia (1948); redactor sef la Lupta de clasa din 1962 si la Era socialista din 1974

66. S. Schnapp, director guvernator al ziarului Romania Libera si membru in conducerea Uniunii Evreilor Romani din Vechiul Regat dupa razboi

67. Niculae Bellu, redactor responsabil la Romania Libera in anii ‘50

68. Radu Lupan, redactor-sef la Editura pentru Literatura si sef al departamentului extern al saptamanalului Contemporanul pana in 1952, cand va fi demis

69. Dinu Hervian, membru in conducerea CDE si director general adjunct la Agerpress la inceputul anilor ‘50

70. Jehan Mihai (Jakob Michael), seful industriei cinematografice romane

71. Elisabeta Luca (nascuta Birnbaum, sotia lui Vasile Luca): membra in Uniunea Femeilor Antifasciste din Romania si membra in Comitetul Cinematografiei din Romania intre 1950 si 1952, cand va fi eliberata din functie

72. Alexandru Graur (Alter Brauer, tatal reporterului sportiv Dumitru Graur), director general adjunct al Societatii Radiofonice Romane din 1949, succedandu-i in functie lui Matei Socor

73. Mihail Roller (necunoscut inainte de venirea sa in Romania din Uniunea Sovietica), vicepresedinte al Academiei Romane devenite in 1948 Academia RPR, autorul unei notorii istorii falsificate a romanilor in 1947

74. Barbu Lazareanu (Lazarovici), membru in prezidiul Academiei RPR odata cu reorganizarea din 1948 a acestei institutii

75. Eugen Schileru, membru in conducerea Artistilor Plastici din RPR pana in 1952, cand va fi demis

76. Weigel, conducea operatia de epurare a studentilor anticomunisti din Universitatea Bucuresti

77. Lewin Bercovici, venit din URSS, controla corpul didactic al Universitatii Bucuresti

78. Henri Wald, profesor de logica, comunist, la Universitatea Bucuresti in anii ‘50

79. M. H. Maxy, profesor la Facultatea de Arte Frumoase Bucuresti si presedintele sindicatului acestei institutii; membru in Comisia Superioara de Epuratie de pe langa Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiesti din Romania

80. Silviu Josifescu (Samson Josifovici), cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Carlova si Vlahuta de toate pasajele care nu concordau cu doctrina comunista

81. Ioan Vinter (Jakob Winter), al doilea critic literar marxist al Romaniei

82. LEONTE TISMANEANU (Leon Tesmenetki, tatal lui VLADIMIR TISMANEANU) (1913-1981), din 1948 redactor sef al Editurii PMR (viitoarea Ed. Politica) si profesor la Facultatea de Marxism-Leninism din Universitatea Bucuresti

83. HERMINA TISMANEANU (mama lui VLADIMIR TISMANEANU), functionara in biroul lui Al. Moghioros in 1952, informatoarea lui Ana Pauker

84. Herbert (Belu) Zilber, director al Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC) intre 1944 si 1948, cand va fi arestat si ulterior judecat in “procesul Patrascanu”

85. Dr. Zeider, juristconsult al MAE

86-87. Pascu Stefanescu si Podoleanu, secretari de stat responsabili de Industria Alimentara in guvernul Dej

Dintre evreii ofiteri de grad superior (maiori, colonei, generali) si/sau sefi de sectii/birou/directie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) si in particular ai Securitatii s-au regasit:

88. Teohari Georgescu (Burah Tescovici) (1908-1976): membru titular al Secretariatului, Comitetului Central si Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); subsecretar de stat (pentru administratie) in Ministerul de Interne (1944-1945); ministru de Interne (1945-1952); vicepresedinte al Consiliului de Ministri intre 1950 si 1952; destituit in 1952 si arestat pentru “deviere de dreapta” in 1953, nu a fost condamnat; director al Combinatului Poligrafic “13 Decembrie” (1953-1972)

89. George Silviu (Gersch Golinger), secretar general al Ministerului de Intern

90. Iosif Sraer (Sraier) (n. 1912), fost jurist al partidului comunist si avocat al lui Gheorghiu-Dej in perioada interbelica: secretar general al MAI (1945-1946); adjunctul ministrului T. Georgescu la M.A.I. (1946-1952), inainte de a emigra in Occident

91. Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) (1915-1992), evreu basarabean originar din Chisinau, vorbitor de limba rusa: avansat gen.-mr. in 1948 si gen.-lt. la 11 februarie 1959; functionar in MAI din 1945; inspector general al Sigurantei (1947-1948); subdirector (loctiitor al directorului general) al DGSP/DGSS (1948-1953); adjunctul lui Draghici si secretar general al M.A.I. (1953-1961); trecut in rezerva in 1961 cu gradul de gen.-locotenent.

92. Iozefina Marcovici, sotia lui Nicolschi, angajata in directia generala a Politiei

93. Wilhelm Einhorn, evreu vorbitor de maghiara din Transilvania: seful Directiei Regionale de Securitate Cluj (1944-1948); din 1948 director al secretariatului DGSP si sef de personal al DGSP; avansat la gradul de colonel in 1951 si numit director adjunct al Directiei I de Informatii Externe DGSS

94. Emanoil Schmerler, unul din cei doi sefi de birou ai secretariatului DGSP

95. Laurian Zamfir ( Laurian Rechler), originar din Braila, numit in 1952 seful Directiei Control Straini si Pasapoarte (DCSP) gen.-col. din cadrul Comandamentului General al Militiei

96. Ervin Voiculescu (Erwin Weinberg), care i-a precedat in functie lui Laurian Zamfir la DCSP, fiind apoi numit director al Scolii de Ofiteri de Securitate de la Baneasa; la un moment dat, sef al directiei Pasapoarte din MAE

97. Misu Dulgheru (Dulberger) (n. 1909): membru al Directiei Organizatorice a CC (1949-1952); seful Directiei V (Cercetari Penale) a DGSP si seful cabinetului ministrului de Interne Georgescu intre 1948 si 1952 (avansat la gradul de general in 1951), cand va fi destituit impreuna cu seful sau si arestat; a emigrat la inceputul anilor ‘80 in Israel impreuna cu familia sa

98. Samuel Antoniu, sef de serviciu si loctiitor al lui Dulgheru (1948-1952)

99. Grigore Stetcovici, sef al serviciului Contrasabotaj din Directia V a DGSP

100. Simion Fischer, sef de birou in cadrul Sigurantei, apoi subaltern al lui Dulgheru la Directia de Cercetari Penale (1948-1952)

101. col. Francisc Butyka: fost activist CC al PMR si membru al Comitetului de Partid din centrala Ministerului Securitatii Statului, cel care i-a succedat lui Dulgheru intre 1952 si 1963 la sefia Directiei V a Securitatii, renumerotata Directia a VIII-a in 1956

102. Moises Haupt, comandant militar al capitalei gen.-lt. imediat dupa razboi

103. P. Cristescu (Fifca Kleinman), gen. seful Militiei din Romania la sfarsitul anilor ‘40

104. Iacov St. Bulan, avansat la 23 august 1949 general, care a activat in cadrul Ministerului Afacerilor Interne (1945-1952)

105. William Suder (Wilman Suder), gen.-mr. sef al Departamentului Contraspionaj al Securitatii pana in 1949

106. Heinz Gutman, sef al Serviciului Secret Civil al RPR

107. Avram Solomon, sef de serviciu al Directiei Bucuresti a DGSP de la infiintare (30 august 1948)

108. Isidor Hollinger, gen. sef de catedra la Scoala de Ofiteri de Securitate de la Baneasa, cel care i-a succedat in functie lui Suder la Departamentul de Contraspionaj

109. Stefan Iordanov, ofiter politic al Diviziei “Tudor Vladimirescu”, formata in 1943 prin recrutari din randurile soldatilor romani prizonieri in URSS, a fost apoi avansat colonel si a activat in cadrul Ministerului Afacerilor Interne

110. Holban (Moscovici), col. seful Regionalei Bucuresti Sigurantei (1944-1948)

111. Holtier Ervin, col. seful Directiei a X-a DGSP (1948-1952)

112. Eugen Dascalu (Davidovici), seful Sigurantei Satu Mare (1944-1946), agent KGB, apoi sef DRSP Targu Mures

113. Lucian Stupineanu (Stappnau) (n. 1914): col. director general al Serviciului Special de Informatii (1945-1947); secretar general la Presedintia Consiliului de Ministri (sfarsit 1946-inceput 1947); seful Directiei Spionaj Economic a DGSP, odata cu infiintarea acestei institutii la 30 august 1948

114. Mihai (Bibi) R. Boico, din 1949 avansat gen.-mr., destituit in 1952

115. Ludovic Cseller (Zeller), col. director al DRSP Oradea din 1948

116. Iosif Breban, col. seful Directiei Regionale MAI Cluj in 1955

117. Gavril (Ianos) Birtas, col. seful Directiei I a DGSP din 1948, destituit in 1952

118. Andrei Micu, seful Directiei Cadre a Ministerului de Interne intre 1948 si 1952, cand va fi destituit

119. Suli Brill, col. dr. exclus din M.A.I. si din partid in 1952

120. Luiza Segal, sefa de birou in DGSP de la infiintare (1948)

121. Moise Senater, mr. director adjunct al DRSP Bucuresti (1948-1952)

122. Adalbert Izsak (Ijak, Iszaek): col. director adjunct al DRSP Brasov, apoi al doilea adjunct al sefului Directiei de Informatii Externe (DIE) a Securitatii si ulterior seful Directiei Regionale de Securitate Galati , unde i-a succedat in functie lui Wisting

123. Zeller, col. inspector general al Directiei Penitenciare a Ministerului de Interne intre 1948 si 1952, cand s-a sinucis urmare a destituirii sale in cadrul epurarilor

124. Benjamin Fuchs, responsabil Directia Personal a DGSP

125. Mauriciu Strul, lt. col. seful Directiilor Regionale Galati (1948-1950) si apoi Ploiesti si ulterior Vrancea ale Securitatii

126. Iuliu Massler, seful Regionalei Bistrita Nasaud a Sigurantei (1946-1947)

127. Johann Schwebel, care i-a succedat in functie lui Massler (1947-1948)

128. Matusei Andreescu (Nathan Matusievici), sef de birou in DGSP de la infiintare (1948)

129. Mihai Patriciu (Mihai Weiss) col. inspector general la Regionala Cluj a Sigurantei (1944-1948); director al DRSP Cluj (1948-1952), destituit in cadrul epurarilor antisemite din 1952, ulterior director al Uzinei Metalurgice Resita

130. Stefan Koller (Coler) (n. 1916), lt.-col. angajat din 1952 in MAI (la Directia Generala a Lagarelor); comandantul inchisorii Aiud (1954-1957) si apoi al inchisorii Vacaresti

131. Itic Averbuch, col. comandantul Securitatii Ploiesti in anii ‘50, avandu-i ca adjuncti pe Mauriciu Strul si pe anchetatorul Smilovici

132. Eugen Vistig (Wisting), col. director al DRSP Craiova din 1948 si apoi seful DRSP Galati la inceputul anilor ‘50, unde i-a succedat in functie lui Mauriciu Strul

133. DGSS Marcu Abramovici, lt.-maj. anchetator al lotului Vasile Luca in 1952-1954

134. Ludovic Weisz (Weiss) (n. 1912): lt.-col. membru PCR din 1945; directorul Regionalei Satu Mare a Sigurantei/Securitatii (1946-1953); anchetator al lotului Patrascanu in 1954; dupa reabilitarea celui din urma in 1968, ar fi emigrat in Israel

135. Iacob Fuchs, seful serviciului judetean Baia al DRSP Suceava

136. Barel Orenstein, din 1948 director adjunct al serviciului judetean Ramnicu Sarat al DRSP Galati

137. Jacob Weigner, director adjunct al serviciului judetean Turda al DRSP Cluj

138. Israil Ruckerstein, cpt. seful serviciului judetean Botosani al DRSP Suceava

139. Iosif Hahamu, cpt. seful serviciului judetean Caras al DRSP Timisoara

140. Zoltan Kling, mr. seful serviciului judetean Severin al DRSP Timisoara

141. Simon Siegler, sef de birou si referent la sectia Probleme Speciale a DGSP din 1948; anchetator a DGSP in procesul “grupului Patrascanu” din 1954

142. Adalbert Stern, subdirector
al Biroului de Securitate Baia Mare in anii ‘50

143. Iulian Sorin (cu numele sau romanizat, el a reusit o buna perioada de timp sa-si camufleze perfect originea evreiasca); ofiter superior la Directia I a Securitatii, apoi inspector general al Departamentului Cultelor, iar din 1997, secretar general al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania !

144-146. List, Frost si Rigman, capitani, sefi ai catedrelor de specialitate de la Scoala de Ofiteri de Securitate de la Baneasa

147-148. Mauriciu Adam si Heinz Stanescu, cpt. doi din cei patru sefi de serviciu ai Directiei I a DGSP

149-151. Eugen Tais, Marcel Turchischer, Estera Haber sefii de birou DGSP (din 1948),

De fapt, lista numerosilor evrei comunisti din Romania postbelica nu poate fi redata exhaustiv, ci cel mult ilustrativ. Enumerarea de mai sus se extinde in realizate mult mai mult, lucru estimabil de pilda prin adaugarea altor nume de evrei din subordinea lui Misu Dulbergher la Directia de Anchete Penale:

152. Antoniu Sami (Samuel Aritonovici), director adjunct al Directiei intre 1948 si 1952, plecat ulterior in Israel

153. Matusei Andreescu (Nathan Mathuseevici), anchetator penal la Brigada Mobila intre 1946 si 1948 si la directia regionala Timis a MAI , decedat in 1988

154. Razvan Sergiu, loctiitor al sefului de serviciu, emigrat si el in Israel

155. Ceaslavski, sef de serviciu (1947-1953) si fost frizer al Anei Pauker

156. Neidman Gingol, consilier (1947-1953) si profesor la Scoala de Securitate Baneasa, emigrat ulterior in SUA

157. Rusu Mircea, anchetator al Securitatii 1947-1956), si el emigrat in SUA

158. Muresan (Leon Davidovici), anchetator intre 1948 si 1958, emigrat in SUA

159. Franco Sandu (1947-1956), emigrat in Israel

160. Lenobel Barbu, anchetator (1945-1950) in Brigada Mobila si la DGSP, emigrat in Israel

161. Mahler William, anchetator (1952-1956), emigrat in Israel

162-163. Flamboly Telemaques si Negru Nicu, ultimul emigrat in Israel

164-169. Segal Luiza, Hosu Estera, Gersohn Clara, Hebert Estera, Wincler Viorica, Mateescu Ella, etc. Practic, in ansamblul Directiei, pe langa cei de mai sus, alti 8-10 din totalul de 45 ofiteri erau evrei maghiari, 4-5 greci, 2-3 sarbi, 2-3 lipoveni, si doar 8 (!) romani!

Similar, existau alte numeroase nume de evrei grupati in majoritatea lor in Comitetul Democrat Evreiesc (CDE, organizatie care includea si sionistii de stanga si Uniunea Evreilor Romani - factiunea dizidenta a lui M.Z. Sarateanu), ceea ce ar permite constituirea unei liste mult mai lungi.

In conducerea organizatiei, in afara celor sus-mentionati, s-au regasit: Bercu Feldman - presedintele CDE, Marcel Fischler, Eduard Manolescu, Marcel Popper (toti deveniti, alaturi de Leibovici-Serban, deputati in Marea Adunare Nationala in 1948); Israel Bacal, un vechi comunist si conducator CDE-ist, K. Vechsler, Solomon Stefan, dr. Jean Abermann, Baruch Berea, Paul Iscovici, Laurentiu Bercovici - secretar CDE pentru Bucuresti, I. Stern si Morel Farchy - presedinte si respectiv vicepresedinte al comunitatii din Bucuresti, Tiberiu Reny-Arad, presedintele FUCE la inceputul anilor ‘50, Petre Lupu, Marcel Rosenzweig, Ury Bernador si B. Lebli (directori succesivi ai Teatrului de Stat Evreiesc), Emil Dorian, Lascar Saraga - secretar general FUCE la sfarsitul razboiului, Gh. Florescu, Nicolae Schwartz, etc
*************
....vreme de 50 de ani aceasta lista a fost unul dintre cele mai bine pastrate secrete “de stat si de partid”...iar astazi, urmasul celor de la pozitia 82 si 83, progenitura Vechilor Tismaneni, Noul TISMANEANU, cel care poarta patronimicul lui Lenin, Vladimir, ca si Ion Iliescu, care a primit pe aceeasi filiera numele de Ilici, este cel care se face ca plange cu lacrimi de crocodil in jurul stafiei comunismului si se afla in spatele unor alte asa zise grupari novatoare de genu’, Noua Republica, Noii Golani, Noua Miscare Populara, Noua Forta Civica etc samd...
Pagina Facebook 'George Roncea': https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084