Un război care nu ne privește

Se tot flutură de la o vreme steagul războiului. Liderii americani, francezi și germani se tot întâlnesc cu cei ruși și ucrainieni pentru a găsi ”soluții” ca să nu fie război. Toți dau impresia că se străduie și eșuează glorios, după eforturi titanice de a cădea la pace.

În aceste condiții, premiza conflictului militar se creează mai ales în conștiința opiniei publice tuturor popoarelor implicate, ale căror lideri participă la ”negocieri”, dar și a ”vasalilor” acestora, cum e România.

În opinia mea, așa-zisele negocieri ultra-mediatizate, erau menite de fapt să ne țină cu sufletul la gură, să ne implice să conștientizăm posibilitatea războiului, să ne pregătească psihologic pentru el. Acești criminali din politica internațională ruși-americani-francezi-germani, care în numele ”interesului de stat” creează ”sfere de influență” și calcă pe cadavrele și suferința a milioane de oameni pentru a le menține așa cum le hotărăsc ei, joacă la masa verde a negocierilor secrete soarta unor întregi popoare, trădând și vânzând – așa cum au mai făcut-o de atâtea ori în istorie, pe cei slabi.



Negocierile de la Minsk din 11 frebruarie ale acestui an par să fie o copie fidelă a celor din 11 februarie 1945 de la Yalta, când drăguții noștri ”aliați” americani și britanici ne-au cedat rușilor, de parcă eram o marfă de vânzare.

Pe parcursul istoriei, Occidentul, Europa Apuseană ne-a trădat de nenumărate ori: fie când o apăram de turci sau de tătari, promițându-ne un ajutor care de cele mai multe ori nu mai venea; fie atunci când rușii, în cele peste 200 de ani de conflicte cu turcii, ne ocupau constant, România fiind teatru de război al intereselor a două mari super-puteri.

De aceea, încep analiza mea din start, cu concluzia că acest război nu ne privește. Refuz să servesc din bomboana otrăvită a motivației oferită de mass-media: nu vreau să lupt nici pentru democrația ”europeană” impusă de America, dar nici pentru ”imperiul ortodox” visat de Dughin. Nu voi uita cum ne-au vândut aliații noștri americano-europeni către ruși, la Yalta, după cum nu voi uita cum au distrus țara în sute de ani de război rușii, în conflictele cu turcii și austriecii, și nici plaga comunistă, ale cărei răni sunt departe de a fi vindecate.

Evident vor fi unii care îi vor apăra pe vestici, spunând că s-au schimbat, acum există drepturile omului, conceptul de apărare globală, și alte vorbe goale. În realitate, nu s-a schimbat nimic. America în căutare de piețe noi, presează Rusia spre est, cu revoluții portocalii, încercând acapararea economică socială și politică a unor țări pe care le abandonase Rusiei, la Yalta. Iar Rusia nu va accepta să cedeze aceste teritorii. Asta este miza viitorului război: reașezarea de forțe pe harta geo-politică a acestei zone.

Din această perspectivă, nu mă simt motivat să mă duc să mă bat cu nimeni. Nu mă voi duce la război să mor pentru ca americanul obez și incult, care nici măcar nu știe că există o țară numită România, ca să își păstreze el ”american style of life”. Nici pentru ca Putin să devină un al doilea Hitler care nimicește populații întregi pentru a-și păstra ”spațiul vital” al populației slave (Hitler voia ”spațiu vital” pentru populțiile ariene !).

Nu putem trece cu vederea crimele armatei ruse din conflictele post-sovietice: războaiele din Cecenia (1994, 1999), Tadjikistan (1992-1997, 2010-2012), Kirgistanul de Sud (2010), Osetia de Nord (1993), Ingușetia (2007-prezent), Caucazul de Nord (2007 – prezent), Nagorno Karabah (1988-1994), Osetia de Sud (1991-1992), Războiul civil Georgian (1991-1993), Războaiele din Abhazia (1992-1993, 1998), Războiul Ruso-Georgian (2008), Transnistria (1992), Ucraina (2013 –prezent).

Din perspectivă istorică, colosul rusesc este asemenea unui golem monstruos, creat dintr-un amalgam de culturi și popoare ce suferă și sângerează în încercarea de a ieși din această alcătuire nefirească, împoriva naturii.

Nu mai puțin vinovați și lipsiți de moralitate, Occidentalii au călcat și calcă pe mormane de cadavre oriunde interesele lor meschine, economico-financiare le-o cer. Sărmana Africă, atât de bogată în resurse, este un tocător însângerat de războaie și suferință, alimentată cu arme de occident, pentru a fi mai ușor de spoliat de resursele ei naturale. Războaiele din Golful Persic au fost războaie ale petrolului purtate în numele ”democrației”, la fel cum atacurile mârșave asupra Serbiei au avut ca motivație controlul american asupra petrolului din zona Mării Caspice dar și controlul asupra coridorului energetic nr. 8, care permite transportul gazelor și petrolului dinspre Asia Centrală prin Balcani evitând implicarea Rusiei și Iranului.

Deci, nici Occidentalii și nici Rușii nu sunt mai umani sau mai corecți. Pentru ei, suntem doar monedă de schimb, populații ocupate, provincii ale unor Imperii.

Din perspectiva mea, de român mărunt, acest conflict nu mă privește. Dacă barilul de petrol a fost scăzut de americani de la 90 la 55 de dolari în ultimele 6 luni pentru a prăbuși economia Rusiei, eu românul, nu am simțit această scădere la pompa de benzină, căci prețul carburanților nu a scăzut semnificativ.

Eu, românul de rând, nu mă simt ”aliat și partener strategic” al americanului, care de 3 ani încă nu și-a trimis un ambasador în România (invocând ”procedurile anevoioase din Senatul American”) și care încă ne cere viză de călătorie în SUA, cu refuzuri dictatoriale, în timp ce vecinii unguri (care vor lupta alături de Rusia, fiind sprijiniți financiar în secret de ruși pentru a nu sucomba economic în războiul cu FMI și Banca Mondială !), au liber la viza de SUA. Dacă ne-au dat cu ”democrație” americanii și europenii în ultimii 25 de ani, de ce nu am reușit să scăpăm de neo-comuniști, de ce nu a ajuns Iliescu la pușcărie pentru morții din Revoluție și Mineriade, de ce accesul la viața politică este lăsat deliberat doar pentru marii mafioți ?!

De ce să îmi sacrific eu, cetățeanul de rând, viața, integritatea corporală, averea, sănătatea, familia, într-un război care nu mă privește ?! Soldații ambelor părți combatante sunt mercenari plătiți regește, cu familile asigurate financiar în caz de deces. Să învățăm deci din experiența tristă a popoarelor din jurul nostru (sârbi, ceceni, georgieni, ucrainieni) care au sângerat pentru ca americani, europeni și ruși să își menină privilegiile economico-financiare.

Dacă va începe un conflict militar în zonă, este posibil ca el să se producă după următorul scenariu:

Rușii vor face prima mișcare, ocupând militar sub diferite pretexte (umanitare, preventive, etc.) anumite zone, inclusiv din România.
Ca de obicei, americanii și europenii ne vor ”ajuta” cu sfaturi, căci nu își vor trimite soldații să moară pe front pentru o colonie. În toate războaiele pe care le-au dus în ”colonii”, prezența trupelor ”euro-atlantice” în operațiuni de război la sol a fost mai mult simbolică; ”carnea de tun” au dat-o mereu băștinașii ! Eventual vor riposta în faza a 2-a cu bombardamente împotriva trupelor rusești de ocupație, căci așa au făcut și în Serbia, Irak, Afganistan, etc. Evident că soldații ruși vor scăpa în schimb va muri de bombele americane populația civilă, adică tot noi, românii. Și toate astea în numele democrației.
Eventual vor intra în joc și dronele, ultima invenție militară, care vor fi dirijate tot de la distanță în mod laș, de niște soldați-gameri, buni doar la jocuri online. Singurii care vor avea pierderi materiale și de vieți omenești vor fi… băștinașii, adică noi.drone
Politicienii se vor grăbi (ca de obicei) să se pună la adăpost prin străinătate, organizând ”guverne în exil” în vreme ce presa ”românească” – în frunte cu Lucian Mândruță, va bate toba mobilizări generale a prostimii, pe care să o înroleze drept carne de tun întru ”apărarea Patriei”. Bărbații români vor fi trimiși acasă de pe unde muncesc în Europa, să lupte să-și apere țara, în vreme ce Europa și America își vor vedea înainte de afaceri, negociind cum vor împărți cașcavalul ”ajutoarelor” militare și cel pentru reconstrucția a ceea ce vor distruge prin bombardamente.
Bun, și totuși, ce e de făcut !? O remarcă de bun simț îmi spune că de influența rușilor nu vom scăpa în totalitate niciodată. Nu suntem Elveția, situați în mijlocul Europei, să facem pe neutrii. Suntem la marginea Europei, în proximitatea Rusiei, iar acest lucru nu poate fi schimbat din punct de vedere geografic. Este un dat funest al Istoriei. Ce putem face cu adevărat este să ne negociem poziția. Dar pentru asta avem nevoie de conducători dedicați interesului nostru național, ceea ce nu prea există la acest moment. Deci, nu prea avem ce apăra din punct de vedere socila, economic și mai ales politic. Ceea ce trebuie apărată este ființa Neamului Românesc, adică cetățenii, sângele de român, care nu trebuie să se verse în războaiele altora. Acest sânge va face ca ideea de Neam și Națiune să supraviețuiască conflicetelor vremelnice, zonale.

Și mai putem face ceva. Generațiile noastre indiferent de naționalitate, au moștenit – prin intermediul ADN-ului/subconștientului colectiv OROAREA față de război și distrugere, respingerea hotărâtă a violenței. Tinerii, nu contează nația (fie că sunt ruși, americani, francezi, englezi sau germani, și evident și români) nu mai pot fi așa de ușor stârniți la omor colectiv. Aparatul de manipulare (diviziile de informații/contra-informații ale fiecărei țări) întâmpină mari probleme în a găsi mijloace de a trezi nebunia vărsării de sânge în rândul generațiilor tinere. Cum să mai asmuți popor contra popor, om contra om, cum să mai transformi oameni ca și tine, cu familii, vieți, pasiuni, oameni buni deci, în ”inamici” ?! Prin ce metodă să mai stârnești ura împotriva lor, să îi culpabilizezi colectiv ?! Aici, globalizarea – ca fenomen social, a dus la un gen de înfrățire colectivă a oamenilor, care se vede în special la tineri. În mai multe ocazii am avut șansa să văd cum tineri de diverse nații cu ”dușmănii istorice” între ele, treceau cu ușurință peste aceste prejudecăți, realizând greșelile strămoșilor lor sau cel puțin, luând o atitudine de indiferență față de acestea căci, hei, cine suntem noi să ne judecăm ?! Astfel de tineri își dau seama cât sunt de asemănători ca și vieți, interese, hobby-uri, și sunt uniți de aceleași idealuri: să fie lăsați să trăiască liberi, fără să fie manipulați și folosiți de propriile lor guverne.



În ultimii 25 de ani, de fiecare dată când Rusia a făcut război, rușii au ieșit în stradă, cerând pace. A fel și la americani. La europeni la fel, poporul nu vrea război. Doar politicienii care au în spate corporațiile lacome după profit, vor războaie.

Eu cred că dacă noi, oamenii de rând, milioanele de români, francezi, englezi, germani ruși sau americani, vom realiza asta și ne vom opune pasiv războiului, refuzând lupta, refuzând înrolarea, organizând simultan în toate țările așa-zis beligerante manifestări de pace, le putem dejuca planurile de război ale liderilor.

Dacă s-au reușit atâtea acțiuni simultane pentru pace în zeci de țări în același timp, cred că vom reuși și acum. În opinia mea este singurul mod de manifestare civică, viabilă, de a-i forța pe lideri să înțeleagă cu NU AU PE NIMENI ÎN SPATE când vor război, ca propriile lor națiuni nu îi susțin, ba mai mult, îi condamnă pentru asta.



În ideea asta, propun doritorilor de pace să organizăm un miting pentru pace. Nu pax americana, nici pax sovietica, ci doar PACE NECONDIȚIONATĂ, care să arate liderilor că ei nu negociază în numele nostru, că nu le-am dat niciodată mandat pentru a ne purta către un război care nu are nici o legătură cu noi, cetățenii de rând, indiferent de naționalitate. Să stabilim o dată de miting, să trimitem propunerea către organizațiile civice din Rusia, din America, din Franța și Germania și să dezumflăm acest balon al isteriei războinice pe care îl umflă unii în mod artificial, mânați de interesele lor ascunse.

Să le dovedim păpușarilor mondiali că Umanitatea a depășit faza asmuterii iraționale a indivizilor, că războaiele de amploare – în special cele ale rasei albe caucaziene nu se mai pot produce pentru că oamenii de rând au dobândit acea conștiință globală spirituală, de fraternitate, și nu le mai acceptă.