Poate salva sutienul Elenei Udrea monstruosul sistem mafiot?

http://www.romaniacurata.ro/poate-salva-sutienul-elenei-udrea-monstruosul-sistem-mafiot/?utm_source=newsletter&utm_content=Newsletter-184456-20150228&utm_campaign=Sutienul+lui+Udrea+poate+salva+sistemul+mafiot%3F

Elena Udrea în cătușe. Elena Udrea fără cătușe. Elena Udrea în Parlament. Elena Udrea în pușcărie. Elena Udrea pe blog. Elena Udrea la televizor. Elena Udrea cu sutien. Elena Udrea fără sutien. Au trecut mai bine de două săptămâni de când subiectul Udrea a ocupat prime-time-ul. Iar asta e bine și e rău, în același timp. E bine, pentru că Elena Udrea are notorietatea necesară pentru a face audiență pe un subiect atât de important, precum corupția. E rău, pentru că această audiență duce mai degrabă către zona de divertisment și de cancan, decât către fondul problemei. Și asta în condițiile în care, cele mai recente declarații se apropie incitant de mult de miza reală a dosarelor în care e implicată Udrea: corupția sistemică și, mai ales, mecanismele și pârghiile de finanțare a partidelor politice, pentru că despre asta e vorba, fie că vorbim de bani proveniți din zona publică, fie din zona privată.

Sute de milioane de euro din bugetul public sau care ar fi trebuit să ajungă la bugetul public, direcționați anual fie către campaniile electorale, fie pentru a recompensa armatele de partid cu întreaga ”infrastructură” din jurul lor – funcționari publici, presă, intermediari, afaceriști care ”au dat lovitura peste noapte” etc. Nu o spune doar Udrea, o spune și Ghiță, o spune și Cocoș, o spune și Ștefan ”Pinalty”, Ponta dă din colț în colț la bilanțul DNA, Băsescu ”scapă porumbelul” la o televiziune.

E de înțeles (nu și de acceptat) frustarea Elenei Udrea din momentul căderii. Cunoscând un asemenea sistem din interior nici că și-ar fi putut închipui că ar putea fi vreodată demantelat. Bazându-se că toți fac asta, că e de notoritate publică, dar că e un fel de dat, de damnare națională, împotriva căruia nu ai ce să faci. E ușor de înțeles că-și închipuia că nimeni din sistem nu ar avea curajul să lovească la baza ori la vârful lui. După cum arăta Tolontan alaltăieri, se baza nu atât pe protecția ei personală, ci pe auto-protecția întregului sistem de a nu face nimic care l-ar putea dinamita. La fel ca și Vosganian ori ca Udrea, Ponta s-a dus la bilanțul DNA pentru a le bate apropo-ul că ”deciziile de oportunitate publică” ale unor demnitari nu pot face obiectul anchetelor procurorilor. Asta chiar dacă ”oportunitatea publică” în cazul lui Vosganian era instituirea unei rente din bani publici pentru a-l urca pe Nicolae în topul miliardarilor români, iar în cazul Elenei Udrea pentru direcționa banii din Gala Bute pentru crearea propriei imagini și pentru ”efortul colectiv de război al PDL-ului”. Și tot ”decizii de oportunitate” o fi fost și cele ale mai multor guverne de a plăti 400 de milioane de euro către Microsoft pentru a cumpăra softuri de care Guvernul nu avea nevoie și pe care nu le-a folosit aproape deloc în 10 ani, după cum dezvăluie Ghiță!

Cine să-și permită să clintească acest sistem? Partidele între ele? Puțin probabil, că doar știau că dacă se relevă sistemul – tehnicile, metodele și intermediarii – în cazul unora, pică și ceilalți. Presa? Păi presa era (și este) finanțată de sistem în cea mai mare măsură. Fie că ne referim la presa locală, a diferiților baroni și baronași, pentru a nu mai vorbi de presa centrală, fie chiar și cea de bună-credință, câtă a mai rămas, dependentă însă, la o adică, de bugetele de publicitate de la Siveco ori Asesoft. SRI-ul? Mă ia cu fiori când citesc odele de bun rămas care i-au fost ridicate la plecare lui George Maior, care înainte de ascensiunea lui fulminantă se remarcase în mod deosebit prin faptul că era fiul lui tată-său și lobby-ist RMGC (altă companie care a ”investit” masiv în sistem – politicieni, presă, funcționari – , cică peste jumătate de miliard de dolari, că dacă banii ăia ar fi fost investiți în Roșia Montană, Roșia Montană arăta acum măcar ca Chamonix Mont Blanc). DNA-ul? Ei bine, cel puțin până la un punct au trăit unii cu impresia că și DNA-ul poate fi controlat. Și nu era doar o impresie, că procuroarea care s-a conformat și a făcut-o uitată pe Udrea (și sistemul din spatele ei) în Dosarul Galei Bute a fost promovată în subordinea lui Bica, iar pe prima procuroare care a mers mai departe au auto-trimis-o la pensie.

Privind cum cad, una după alta, piese din acest sistem mafiot, există un singur mare risc: sutienul Elenei Udrea. Nu e o glumă, ci o atenționare. Ceea ce vedem nu e nici film de Hollywood, nici cancan. E ditamai buboiul care s-a fisurat și stă pe punctul de a exploda. Personalitatea Elenei Udrea poate produce percepția că totul e entertainment, când, de fapt, e realitatea hâdă pe care, în sfârșit, și cei mai puțin avizați o pot contempla acum în toată monstruozitatea ei. Dacă vi se întâmplă să aveți fantezii cu Elena Udrea dezbrăcată la sânge și lăsată fără sutien în Arestul Poliției Capitalei, gândiți-vă că ceea ce văd polițistele care o percheziționează, după ce ultimul accesoriu zboară de pe ea, e o piele zbârcită, roasă de viermi, cu buboaie colcăitoare, din care se prelinge puroiul. Nu, Elena Udrea nu e vreo Afrodită născută din spuma mărilor, ci o Meduză scuipată la suprafață de un sistem aberant.

Și nu uitați că DNA-ul nu e suficient pentru a înfrânge asemenea Meduze. Avem nevoie de o altă lege a finanțării partidelor politice, de instituirea unui control democratic real asupra serviciilor, de o transparență totală a cheltuielilor publice (inclusiv a cheltuielilor partidelor, care are trebui să dea seamă de banii intrați și cheltuiți măcar în aceeași măsură în care dă seama un ONG), de transparența totală a procesului legislativ, de o lege a lobby-ului și încă de multe altele. Iar astea ne privesc pe noi, nu pe procurorii DNA.