Armele invizibile ale Rusiei

Armele invizibile ale Rusiei
http://www.revista22.ro/armele-invizibile-ale-rusiei-53977.html
&
https://sites.google.com/site/incolimatorulluiputin/armele-invizibile-ale-rusiei
Nu asistăm în fapt doar la distorsionarea informației, la tehnici de manipulare comune, ci la crearea unei adevărate realități fictive paralele.

În ultima vreme se discută tot mai des în orașe din estul României (dar probabil fe­nomenul nu este limitat doar la această re­giune) despre amenințarea rusească. Des­pre cât de repede putem fi spulberați militar, despre în­doielile legate de reacția occidentală (prin NATO) într-o astfel de situație. Iar când ai un război atât de aproape de tine, astfel de lu­cruri au un impact con­siderabil. Între timp, pe di­ferite bloguri, pe rețelele so­ciale, pe forumurile de dis­cuție din site-urile de știri, ni se spune că e riscant să te pui rău cu Moscova, bazându-te pe protecția occi­dentalilor. Acest tip de discuții nu sunt chiar întâmplătoare. Cu o bună pro­ba­bi­li­tate, ele sunt parte a unei ofensive pro­pa­gandistice rusești bine orchestrate, care are și componente vizibile, mediatice, dar și altele invizibile.

În esență, e vorba despre operațiuni tipice de dezinformare. De manual. Îmi aduc amin­te cum, în primele zile de după 22 de­cembrie 1989, se perindau prin redacția Opiniei studențești diverși cetățeni care povesteau, cu destule detalii, despre tac­ti­cile de luptă ale „teroriștilor“, despre gloan­țele lor speciale cu vârf de titan. În aceeași perioadă, vă aduceți probabil amin­te, la televiziunea publică erau citite tot fe­lul de mesaje panicarde despre apa otră­vită sau despre teroriști semnalați în di­fe­rite locuri. Ei bine, cam la același tip de bombardament informațional (tot cu apa otrăvită, cu fasciști de la grupările ex­tr­e­miste de dreapta – „Pravy Sektor“ – as­cunși în păduri, cu relatări despre lagăre de concentrare pregătite de noul guvern neo­nazist de la Kiev) au fost supuși lo­cui­to­rii Donețkului ca preambul la revolta „jus­tificată“ a patrioților rusofoni sal­va­tori.

Activizarea acestui tip de zvonistică e un sem­­nal evident că Rusia e de­cisă să amplifice eforturile mai ales pe aceas­tă direcție subterană. Iar strategia este adaptată la specificul ro­mânesc. În țări ca Bulgaria sau Serbia, un­de există seg­mente im­por­tante din so­cietate cu sim­patii filo­ru­sești, cultivarea ideii unei apropieri na­tu­rale față de Rusia în opo­zi­ție cu un Oc­cident arogant și decadent are o tracțiune considerabilă. Această linie nu este com­plet abandonată nici în România. Pe filiere ale Bisericii Ortodoxe sunt transmise me­saje similare, mai ales în mediul rural. În­să Kremlinul este conștient că percepțiile negative față de Rusia sunt adânc im­plan­tate în opinia publică și e foarte greu să le schimbi. O cercetare sociologică recentă sco­tea în evidență cotele extrem de ri­di­cate de simpatie față de principalii noștri ali­ați occidentali, în opoziție cu percepția despre Rusia. De aceea, tactica adoptată e, ca și în cazul Poloniei sau al țărilor bal­tice, aceea de a inocula frica față de ame­nințarea Moscovei. Un videoclip ru­sesc re­cent vorbea „în glumă“ despre „ex­cur­sii­le“ pe care le-ar putea face militarii ruși în Polonia, la Berlin sau chiar la Lon­dra.
http://www.revista22.ro/foto_lazescu130.jpg
Afiş de anul trecut din Crimeea care sugera asocierea Ucrainei cu fascismul.

S-a vorbit mult despre propaganda ru­sea­s­că legată de Ucraina. Dar termenul pro­pa­gandă poate fi înșelător. De regulă, ne gân­dim la interpretarea diferită a unor eve­ni­mente, la comentarii părtinitoare, la elu­da­rea unor fapte. Într-un document de cer­cetare consistent, pe această temă, pu­bli­cat recent (The Menace of Unreality: How Kremlin Weaponizes Information, Cul­tu­re and Money), Peter Pomerantsev și Mi­chael Weiss utilizează termenul, pro­babil mai potrivit, de transformare a in­for­ma­ției în armă de război. Nu asistăm în fapt doar la distorsionarea informației, la teh­nici de manipulare comune, ci la crea­rea unei adevărate realități fictive pa­ra­lele.

Există, bineînțeles, o componentă la ve­dere reprezentată de publicații, site-uri și televiziuni.Vedemosti, unul dintre pu­ți­nele ziare independente rămase în Rusia, a dezvăluit că Vladimir Putin a premiat în secret 300 de jurnaliști pentru „maniera obiectivă“ în care au prezentat situația din Ucraina! Dar în afara acesteia există o altă componentă ocultă cu dublu rol: 1) de distribuție, pe propriile canale (rețele so­ciale, liste de discuții), a unor „mesaje“ fa­vorabile Kremlinului / nefavorabile Occi­den­tului sau Kievului; 2) de fabricare a unor ficțiuni propagandistice cu mare în­cărcătură emoțională distribuite și prin intermediul mass-media tradiționale: fo­tografii și videoclipuri trucate (cu par­ti­ci­parea unor actori, ca în orice reality show), conturi false pe rețele sociale etc.

De exemplu, au circulat pe Internet ima­gini video cu un grup de femei „in­dig­nate“ de atrocitățile la care s-au dedat „fas­ciștii“ de la Kiev, care s-au prezentat când locuind la Odessa, când locuind la Har­kov. La fel s-a descoperit că fotografia de profil a unui doctor din Odessa, care a povestit pe rețelele sociale cum i s-a in­ter­zis să acorde asistență medicală unor oa­meni arși de vii de către „naționaliști“, era de fapt a unui medic stomatolog din Cau­cazul de Nord. Un „pacient“ internat într-un spital din orașul Nicolaiev a fost prezentat în trei posturi total diferite de trei canale de televiziune (Rossia 1, NTV, TV Crimeea): 1) drept un „protestatar paș­nic din orașul cu pricina agresat de «naționaliști»“; 2) drept un spion ger­man venit cu arme și mercenari să lupte în estul Ucrainei; 3) drept un generos medic pediatru revenit în orașul natal, care a fost rănit în urma rafalelor de armă trase de neonaziști împotriva unor de­monstranți pașnici.

Occidentul realizează abia acum cât de efi­cientă este această strategie de intoxicare informațională a Moscovei. Berlinul a anun­țat recent că va extinde programele Deutsche Welle în engleză, vizând cu pre­că­dere propaganda Kremlinului. Dar e o bătălie complicată. Rușii se pregătesc de multă vreme pe acest teren, au pus la punct structuri operaționale performante și nu au niciun fel de restricții interne de respectat.