Puşcării noi în România, scandalul Merkel, palma dată de Iohannis şi Ucraina – „afacere de familie a Victoriei Nuland”

Robert Parry – jurnalist american de investigaţie, publicat de Associated Press şi Newsweek – cunoscut pentru articolele sale despre scandalul „Iran Contra” (cînd, în pofida unui embargo, S.U.A. au vîndut arme guvernului iranian aflat în război cu Irakul,) scrie pe site-ul „Consortium News” că, situaţia din Ucraina este „afacere de familie” a Victoriei Nuland, adjunctul secretarului de stat american pentru Europa şi Eurasia, şi a soţului său, Robert Kagan, expert neoconservator: „Victoria Nuland şi Robert Kagan au în derulare o afacere de familie. De la Departamentul de Stat, ea generează războaie şi, din paginile de opinie, ea cere Congresului să cumpere mai multe arme”.Dacă nu ar fi existat acţiunile Victoriei Nuland, criza ucraineană poate că nu ar fi căpătat forme atît de acute, susţine acesta. Potrivit jurnalistului Robert Parry, Victoria Nuland a făcut apel la activişti politici şi oamenii de afaceri din Ucraina, ca să-l conteste pe preşedintele legitim Viktor Ianukovici, amintindu-le conducătorilor de întreprinderi ucraineni că S.U.A au investit 5 miliarde de dolari în aspiraţiile europene ale Ucrainei. Aceleaşi afirmaţii sînt susţinute şi de jurnalistul Alexander Light pe site-ul „DW”. Robert Parry mai consemnează că Victoria Nuland a mers în Piaţa Independenţei din Kiev, ocupată în iarna lui 2014 de manifestanţii anti regim, cărora le-a împărţit pachete cu mîncare, apoi aceasta a selectat candidaţii la funcţiile de conducere după înlăturarea regimului Ianukovici de la puterea Ucrainei. „Iat, este un băiat de-al nostru”, ar fi spus Nuland despre favoritul său Arseni Iateniuk, înainte ca acesta să fie numit în fruntea guvernului de la Kiev. La rîndul său, Robert Kagan, soţul Victoriei Nuland îşi manifesta curajul în cererile sale faţă de Congresul American „de a cheltui mai multe miliarde de dolari pentru industria militară americană”, oferind astfel resurse pentru aşa-zisa „apărare” a Ucrainei. Robert Parry susţine că familia Nuland protejează interesele unui război în Ucraina şi împiedică punerea în aplicare a procesului de pace în estul Ucrainei, prevăzut de acordurile de la Minsk. Şi încă un aspect relevant care ţine de interesul S.U.A. faţă de Ucraina: fiul vicepreşedintelui S.U.A., Joseph Robinette Biden, pe numele său Hunter Biden, a fost instalat în postul de director pentru asistenţa juridică şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale în compania „Burisma Holding”, Kiev, cea mai mare unitate privată ucraineană din industria gazelor, deţinătoarea unei arii mari de explorare în zonele controlate acum de separatiştii pro-ruşi, situaţie comentată mai puţin favorabil de cotidianul Washington Times. Ca să fie garnitura completă, Hunter Biden şi-a adus alături în conducerea companiei din Kiev, un partener de afaceri al familiei vicepreşedintelui S.U.A., finanţator al campaniei sale electorale. Vedem clar ce vor americanii de la Ucraina.

    Angela Merkel alături de nişte ofiţeri nazişti, în faţa unor ruine din Grecia

La antipod, una dintre cele mai cunoscute publicaţii din Germania a declanşat un scandal uriaş în această ţară. „Der Speiegel” a publicat pe copertă, cu titlul „Superioritatea germană”, o fotografie cu Angela Merkel alături de nişte ofiţeri nazişti, în faţa unor ruine din Grecia. Articolul aferent fotografiei abordează aspecte spinoase ale relaţiei dintre Germania şi Grecia pe tema despăgubirilor pe care Berlinul le-ar datora Atenei pentru pagubele provocate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, temă pe care am abordat-o cu o lună în urmă, în editorialul „Dezmăţ financiar pe lefuri de nabab şi daune cerute insistent Berlinului”. Neînţelegerile dintre Grecia şi Germania, cu privire la măsurile economice pe care Atena este obligată să le implementeze, au luat o nouă turnură după ce guvernul lui Tsipras a recurs la retorica datoriilor istorice. Grecii susţin, şi foarte bine procedează, că trebuie să primească 11 miliarde de euro ca despăgubiri pentru masacrul din Distomo, în care trupele SS au ucis sute de localnici pe 10 iunie 1944.

        Să se fi inspirat Iohannis din fapta penală a lui Csibi Barna din 2011?

„Nu te încrede în conducătorii ale căror vorbe nu se potrivesc cu faptele lor”, spune un proverb plin de înţelepciune. Se pare că mausoleul de iluzii ridicat de utilizatorii feisbucului în jurul Preşedintelui se va prăbuşi inevitabil. Acelaşi feisbuc, cu cirezile de laicuri şi artificialele simpatii s-a întors împotriva lui Iohannis. Aşa cum Pungeştiul a devenit „Kilometrul 0 al demnităţii şi curajului românesc”, românii s-au mobilizat pe feisbuc împotriva lui Klaus Iohannis, nemulţumiţi că Preşedintele, cam tot timpul pe o pojghiţă subţire de gheaţă, a dat o palmă năucitoare identităţii noastre istorice, umilindu-l pe Avram Iancu prin respingerea Legii prin care Crăişorul Munţilor era declarat Erou Naţional. Era o lege absolut legitimă, care avea să consfinţească ceva formal, fiindcă, în fapt, în memoria şi în sufletul poporului român, Avram Iancu este unul dintre marii şi dintre cei mai preţuiţi Eroi Naţionali! Feisbucul a făcut un îndreptăţit apel-îndemn la un protest în faţa Palatului Prezidenţial pentru apărarea demnităţii lui Avram Iancu, semn că românii nu mai vor să fie duşi la infinit cu zăhărelul. Să se fi inspirat Klaus Werner Iohannis din fapta penală a lui Csibi Barna din 2011? De ce a spus acel ruşinos şi condamnabil „Nu!” Legii pentru conferirea titlului de „Erou al Naţiunii Române” lui Avram Iancu? Poate – de ce nu – pentru a netezi poteca U.D.M.R. spre noua alianţă şi majoritate parlamentară. În plus, Preşedintele este eroul unei alte gafe monumentale: a spus „da”, ca mirele suspus papucului, fără un plebiscit prealabil, fără un mandat din partea poporului, celor cinci puncte propuse de Comisia Europeană cu privire la crearea Uniunii Energiei. Păi, după cum se vede adesea în comportamentul dumneavoastră, una aţi spus poporului ca să-i cîştigaţi votul la urne, alta faceţi în spatele lui, după ce v-aţi văzut sacii în căruţă, domnule Iohannis! Mă tot minunez şi eu, cum de atîta amar de vreme, la nivelul aparatului central „se perpetuează o scleroză totală”! Toţi preşedinţii au la ei sacul de promisiuni la început, ca şi cum N.A.S.A. ar promite că oamenii vor folosi în următorii patru ani liftul spaţial pentru deplasare pe Marte. Specialiştii de la N.A.S.A cam bat cîmpii, fiindcă era cosmică s-a cam prăpădit fără succes. Au cheltuit munţi de bani pentru ratări: niciun profit de pe Lună, de pe asteroizi sau de pe alte planete. Başca, ratarea întîlnirii cu extratereştrii! Ca să aduci un pumn de minereu rar de pe un corp cosmic, costă enorm. Iar costurile uriaşe, dimpreună cu lipsa tehnologiei avansate şi adecvate, au făcut din problema explorării spaţiului un excelent subiect pentru povestiri S.F. şi cam atît. Să fim mulţumiţi totuşi, că activităţile spaţiale au îmbunătăţit comunicaţiile prin satelit şi, poate, vor evita coliziunile cosmice cu impact asupra Terrei. Restul e politică de război americană şi globalizare galopantă.

Autorităţile române au decis să construiască, cu caracter de urgenţă, două puşcării noi la Caracal şi Berceni

Aşadar, Preşedintele Werner Klaus Iohannis pierde teren pe propria prestaţie, şmecheria e de nevindecat, veşnică şi atotstăpînitoare la Palat. Se vede şi de pe Marte că ilustrissimii din fruntea bucatelor naţionale îşi aranjează ploile prin slugărnicie faţă de Vestul sălbatic. Deşi Consiliul European este perimetrul în care, de regulă, şefii statelor sau cei ai guvernelor nu vin însoţiţi de neveste sau de alte „jumătăţi” ale lor, Klaus Iohannis şi-a dus doamna în excursie pe esplanada Bruxellesului. Cum tot la fel o cară după el pe nevastă-sa şi Mircea Cărtărescu, client de bază al I.C.R (abonat permanent la excursii externe cu premii şi la tipărirea prea multor cărţi ale sale pe cheltuiala românilor), care, recent a primit un binemeritat şut în partea sensibilă la Tîrgul de carte de la Leipzig, semn că ulcioarele dogite, duse de prea multe ori la izvoare, se sparg inevitabil în timp. Iar în aceste momente dureroase, cînd feisbucul se revoltă împotriva lui Iohannis pentru lipsa dumnealui de patriotism, care s-a manifestat şi prin umilirea publică extrem de gravă a memoriei lui Avram Iancu, acum, cînd personajul care după lovitura de stat din decembrie 1989 a dat startul dezmembrării economiei naţionale, pe care a condamnat-o la pieire, punîndu-i stigmatul de „grămadă de fier vechi”, personaj care a dat ordin să fie evacuată în forţă Piaţa Universităţii şi are şi partea lui însemnată de contribuţie la acţiunea turbulentă a minerilor din 13-15 iunie – nemuritorul şi nefericitul Petrică Neuländer Roman ameninţă că va da în judecată Camera Deputaţilor pentru că i s-a tras scaunul de deputat de sub şezut, pe motiv de incompatibilitate, tocmai acum, autorităţile române se scarpină în cap şi decid să construiască, cu caracter de urgenţă, două puşcării noi, una la Caracal şi alta la Berceni, după cum arată, sfidător, un comunicat al Guvernului care, printr-o faimoasă Hotărîre, a suplimentat bugetul Ministerului Justiţiei cu suma de 2 milioane de lei (adică, 20 de miliarde de lei vechi!). Sutele de dosare penale aflate pe rol dovedesc că mojicii din vîrf, care au haiducit după pofte în jungla corupţiei şi au beneficiat de protecţia unor importante instituţii de stat, nu mai încap în vechile puşcării ale statului. Ca atare, au nevoie de hoteluri cu gratii, modern utilate, ca la pension. Ce-i lipseşte chelului? Tichia de mărgăritar!

Românii au nevoie de un conducător al lor, acum, cînd toată Europa este cu ochii pe cirezile de corupţi ai Puterii de la Bucureşti, iar războiul bate la uşă

De cînd a fost învestit în funcţia de preşedinte, are în palmares doar vizite externe, gespött pe feisbuc şi gesturi de curtoazie pentru aşa-zisa „Casă Regală”, cînd de fapt noi sîntem Republică Prezidenţială. Dar Ţara?, Ţara această cu oameni sărmani, cu salarii demne de statele lumii a treia şi sate încă neelectrificate, cînd o veţi vizita, domnule Werner Iohannis, ca să vedeţi cît de greu şi umilitor trăiesc românii care v-au votat în schimbul unor lozinci? Vocea poporului spune că „este inadmisibil ca Preşedintele unei republici să participe la un dineu al unei case regale abdicate cu acte în regulă şi să-i aducă şi osanale!” Oare aţi depus jurământ de credinţă României sau unei fantomatice case regale? O fi mai plăcut la Castelul Peleş, care e al poporului de drept, dar românii au nevoie de un conducător al lor, acum, cînd toată Europa este cu ochii pe cirezile de corupţi ai Puterii de la Bucureşti, iar războiul bate la uşă. Nu aveţi niciun cuvînt de spus despre faptul că noi rămînem servitori în stare perpetuă ai organismelor mondiale, care ne folosesc după bunul plac, promişi fiind lor, în acest scop, în schimbul unor înalte fotolii în stat? La fel ca promisiunea din scrisoarea găsită de poliţie în apartamentul şefei F.M.I, Cristine Lagarde, acuzată în dosarul Bernard Tapie, că a contribuit la victoria acestuia într-un litigiu ce i-a adus 400 de milioane de euro. „Folosiţi-mă aşa cum credeţi că e mai bine!”, prin care îl informa pe Nicolas Sarkozy că o poate „folosi” la treburile „casnice”. Vedem destul de clar că politica, în orice colţ al lumii, e un maidan, unde bat mingea în neştire şi servitute tipologii umane de joasă speţă. Ca şi la noi, de altfel. Şuturile trase, prin pase ale străinilor, în poarta românului se înscriu în ideologia blatului şi corupţiei şi n-au nimic de-a face cu spiritul românesc, ci cu o cocină ideologică sectară, aparţinînd rechinilor din bălţile urît mirositoare ale unui capitalism feroce, inuman, de nesuportat. La final, o veste minunată, dragi români, care le va sta în gît susţinătorilor aşa-numitului Ţinut Secuiesc: „Cererea de arbitraj pentru autonomia „Ținutului secuiesc”, solicitată de mai multe consilii locale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, a fost respinsă la Strasbourg de Comisia de monitorizare a Congresului Puterilor Locale şi Regionale (C.P.L.R.E.) al Consiliului Europei.”

                                                                                       Maria Diana POPESCU