De la Cotroceni la Deveselu

Tradiţii vechi şi noi
Nu ştiu cum se întâmplă, dar periodic la conducerea Românie apar lideri care fac ceea ce consideră ei că trebuie să facă cu soarta ţării, fără a consulta populaţia, fără a organiza referendumuri, fără a se întreba măcar ce urmări vor avea faptele sau orientările lor. Şi ca lucrurile să fie clare, îşi trag pe ochi o pereche de ochelari de cal, îşi astupă urechile, pun comutatorul pe nesimţire şi aruncă ţara în prăpastie în timp ce ei privesc din seifurile băncilor împrăştiate prin paradisuri fiscale cum dispare o naţiune.
De la Cotroceni la Deveselu opinie Cu asta ne-am procopsit şi asta a fost strategia clasei politice, a şefilor de stat şi de guverne în ultimii 25 de ani, a parlamentarilor, şefilor de partide, care au schimbat şi format alianţe în care singurul scop era ciolanul, nu interesul naţional. Numai aşa au putut să apară alianţe contra naturii, de stânga-dreapta, numai aşa cel mai naţionalist partid din România a fost în permanenţă la putere, cu o pauză de doar câteva luni, numai aşa iredentismul a atins cote neatinse nici pe vremea hortiştilor, numai aşa pământurile transilvane au ajuns să fie „redate” ilegal urmaşilor grofilor, cei care le luaseră trăgând români pe roată. Numai aşa un partid liberal şi-a negat propria doctrină şi denumire, ieşind din rândul partidelor liberale europene pentru a bate palma de dragul sprijinului electoral cu partide”populare” cu care nu avea nici o tangenţă de nici un fel.
Binefaceri euro-atlantice
Toate astea s-au întâmplat şi se întâmplă sub numele democraţiei, fluturând steagul aderării la marea civilizaţie Euro-Atlantică, civilizaţie care de fapt reprezintă dorinţa câtorva naţiuni şi cercuri financiare şi politice de a conduce şi subjuga economiile altor ţări, de a le folosi materiile prime, de a le şterge identitatea cultural istorică, de a le anihila puterea de ripostă şi chiar dorinţa de a mai reacţiona cumva la ceea ce li se întâmplă. Asta s-a întâmplat cu România în ultimii 25 de ani, asta se va întâmpla cu Ucraina pentru că există forţe, interese care doresc să stăpânească şi ceea ce nimeni nu a putut stăpâni până acum.
România a ales acum 25 de ani, dar nu întâmplător, ci printr-o lovitură de stat impusă, organizată, sprijinită, finanţată şi dirijată de afară, la fel ca şi cea din Ucraina, unde SUA au cheltuit deja 5 miliarde de dolari, calea europeană, aderarea la NATO, sperând că va primi numai lapte şi miere, că va prospera, că se va privatiza, îmbogăţi, şi va avea o viaţă cum vedeau românii în filmele americane. Mulţi nu ştiau că filmele americane erau şi ele tot o formă a propagandei de care se săturaseră. Singurele filme care reprezentau America aşa cum era ea, erau cele în care albii exterminau pieile roşii şi văcarii se întreceau care scoate pistolul mai repede. Apoi au apărut filmele în care americanii împuşcau vietnamezi, apoi coreeni, apoi irakieni, afgani şi în curând iranieni, poate iarăşi coreeni. Au urmat filmele cu uciderea lui Bau- Bau numit când Sadam, când Milosevici, când Osama, când Arafat, când pur si simplu „terorişti” deşi tocmai ei erau cei care îi crescuseră, instruiseră, echipaseră, dotaseră, finanţaseră.
De câtva timp, americanii încearcă să facă scenarii în care vor împuşca ruşi, deocamdată ne sunt prezentate clipuri promoţionale cu ucrainieni care încearcă să omoare ruşi şi viceversa. Că este aşa, o spun atâţia politicieni şi chiar generali sau simpli membri ai armatei americane care refuză să mai tacă „Russia didn’t start this conflict. The United States in tandem with some European nations did. The goal of the United States, regardless of what the government and the talking heads in the media tell you, is to bring the Ukraine into the Western fold, have the IMF and the World Bank come in and rape this nation by making loans that they can never repay. This is how the Western System works. Once the Ukraine is obligated to the west they will effectively be a satellite nation of the West. In fact, this is already happening. One can imagine what will happen once the Western Nations have a firm foothold in the Ukraine. The next step would be to make Ukraine a “partner” in NATO. The country would be drawn into the European Union and the west would have a militarized presence on the border of Russia. This is the goal of the EU and NATO.” Sunt vorbele lui Timothy Gatto, fost preşedinte al Partidului Liberal din SUA. Într-un articol, intitulat “Ashamed to be an american?” acesta arată cât de poate de decent, indecenţa politicii SUA.
Parteneriat sau subordonare?
Departe de mine de a spune că cea rusească este adiere de primăvară, dar deocamdată pentru mine şi pentru români, ne aflăm din ce în ce mai evident şi mai total sub ordinele celei americane. Serviciile secrete sunt efectiv subordonate celor americane, SRI –ul aproape că nu mai urmăreşte pe nimeni dacă nu are acordul colegilor de peste ocean, ambasada americană cheamă la ordin comisiile juridice parlamentare, candidaţii la preşedinţie fac vizite de confirmare la Washington înainte de alegeri, tot ce se întâmpla în anii 45-56 cu fratele rus, se întâmplă acuma cu partenerul american. Românii, românismul nu mai au nici un cuvânt, totul se stabileşte în afara graniţelor, şi asta numai şi numai pentru că la conducerea ţării au ajuns trădători de ţară care de dragul deţinerii puterii vând tot. Pământul e vândut, econimia este sub pământul vândut, armata se laudă cu performanţele purtate în teatrele de operaţii externe în timp ce se plânge că nu mai are cu ce să îşi monitorizeze şi asigure spaţiul aerian propriu, iar banca mondială aşteaptă scadenţele pentru împrumuturile făcute cu inconştienţă de conducători care de dragul scaunului au acceptat orice condiţii. Îmi amintesc că fostul reprezentant al FMI la Bucureşti, mister Jeffrey Franks, la finalul misiunii în România avea pantofii găuriţi de câte bătute făcuse pe la agapele PDL cu frumoasele românce.
La alţii se poate
În alte ţări, care ca şi noi au crezut iniţial că Europa unită înseamnă bunăstare şi respect, cooperare şi consens, dar au realizat că globalizarea înseamnă dispariţia statului de drept, unii lideri, premieri, preşedinţi de stat, grupuri politice, au început şi unii chiar reuşit să pună capăt hegemoniei grupurilor de interese transnaţionale. Islanda a anunţat că îşi retrage candidatura pentru aderarea la UE, după ce oamenii au protestat împotriva politicilor bancare, Anglia pune condiţii de orgoliu pentru a rămâne în UE, Grecia s-a lămurit şi nu mai vrea, ca şi Ungaria, să plătească datorii înrobitoare, FMI pierde teren, condiţiile acordurilor cu ţările care se împrumută sunt criminale, practic transformă ţările în posesiuni în stare de sclavie economico-financiară.

SUA şi FMI în pericol

Ca o contramăsură, de altfel propusă de mult de către “ Geniul Carpaţilor” , care cu cele patru clase ale lui a văzut sau acceptat o viziune pe care alţii i-au reproşat-o cu vârf şi îndesat, a apărut o nouă bancă mondială, dar orientată sau susţinută pe partea cealală a lumii, Asian Infrastructure Investment Bank, care se vrea o contramăsură la hegemonia din ce în ce mai agresivă şi mai nemiloasă a FMI şi băncilor iudeo-americane. Spre disperarea americanilor care se văd ameninţaţi nu numai politic, dar şi financiar, adică acolo unde doare cel mai tare, la această nouă bancă au aderat deja China, India, Indonesia, Bangladesh, Brunei, Cambodgia, Jordan, Kazakhstan, Kyrgyzstan Kuwait, Egipt, Laos, Maldive, Malaysia, Australia, Mongolia, Myanmar, Nepal, Noua Zealandă, Oman, Pakistan, Filipine, Qatar, Arabia Saudită, Singapore, Sri Lanka, Tajikistan, Uzbekistan, Thailanda, Vietnam, Corea de Sud, Brazilia, Rusia, Africa de Sud, Georgia, dar şi Olanda, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania Italia, Anglia, Luxembourg, Elveţia, Austria, Turcia şi Suedia, adică ţări din sfera de influeţă Nord -Atlantică, unele partenere de nădejde ale SUA. Iată că în timp ce SUA încearcă să pătrundă politic şi militar în Rusia dând foc Ucrainei şi construindu-şi baze şi comandamente în ţări cu conducători de paie, Rusia şi China o torpilează mult mai paşnic, dar şi mai eficace, pentru că totul începe şi se sfârşeşte financiar. Acest acord vine să întregească eforturile BRICS care era o altă palmă dată încercărilor tot mai agresive ale SUA de a controla tot. Când vor învăţa aceştia că nimeni nu a putut până în prezent să subjuge toată lumea, nici măcar recent celebratul Iisus Hristos ai cărui slujitori au încercat în 2000 de ani prin războaie, propagandă, învăţături, biblii şi evanghelii să conducă lumea? Când vor învăţa cei care se cred buricul pământului, că cel care ridică sabia de sabie va pieri şi că fiecare pasăre pe limba ei piere?
România în pericol
Dar când vor învaţa conducătorii României că nu obedienţa şi supunerea oarbă este soluţia propăşirii unei ţări, că nu împrumuturile duc la dezvoltare mai ales în condiţiile în care corupţia îşi cere drepturile ei, că nu soldaţii altei ţări îţi vor apăra pământul? Când vor înţelege conducătorii României că nici o ţară nu este liberă atâta vreme cât are soldaţi străini pe teritoriul ei, că aceştia chiar dacă te-ar putea apăra de alţi duşmani nu te apără de ei înşişi, că odată făcut pactul cu diavolul, nu mai poţi scăpa din Iad, că o economie comandată, direcţionată de alţii nu va prospera ci va fi subordonată intereselor celor care o dirijează? Alte ţări au înţeles asta, preşedintele Cehiei a avut puterea să închidă nu numai poarta castelului ci şi gura ambasadorului american care a crezut că este în România şi a încercat să dicteze politica externă a Cehiei. În alte părţi se poate, la noi şi portarul de la ambasada americană are mai multă influenţă decât şeful Senatului.

Restaurante Ras Putin în România

Dar ca să nu spună iubiţii noştri conducători că alianţele cu Ruşii sunt făcute de trădători, şi că interesul nostru este să fim lipiţi de americani, hai să vedem ce fac americanii şi ce interese au. Nu o să mă leg de interesele americane în zăcămintele din Ucraina şi de politica de stat transformată în politică de familie sau invers, prin familia vicelui Cheney. Nu, acesta este un lucru minor. Să vedem cui vinde compania americană Mc Donnald afacerile sale din România. Ei bine, să nu vă surprindă dacă veţi afla că ura americanilor faţă de ruşi este atât de mare încât au decis să le ia banii şi în timp ce preşedinţii şi premierii României cer sancţiuni peste sancţiuni împotriva lui Putin şi a Rusiei, împinşi de partenerul strategic care nu ştie ce să mai facă să îi facă pe ruşi să ne dea peste nas şi să provoace un conflict cât de mic între ruşi şi români, în timp ce aceiaşi parteneri cer Franţei să nu îşi onoreze contractul cu Mistral, de dragul lor, ei, americanii, îşi dau firmele cele mai reprezentative, cu tradiţii de secole, pe mâna ruşilor, pentru că nu e aşa, duşman-duşman dar rubla nu are miros şi orice ban este binevenit în teşchereaua unchiului Sam. Deci în curând pe ecran lat şi în 4 D, imaginea bărbosului de la Mc Donnald va fi înlocuită cu ea a lui Ras Putin. Bineînţeles, românii nu vor şti dacă banii lor merg la Washington sau la Moskova, pentru că vânzarea se face în sistem franciză, dar americanii vor şti şi asta nu îi deranjează de loc, bisnisul e bisnis, fuck the romanians, ei să plătească, că de asta sunt buni.
Politica, ca politica se întinde…

Uite aşa se face politica la nivel macro şi se menţin scaunele unor preşedinţi de talie micro. Să nu faci ce spune americanul, să faci ce face americanul ar fi noul slogan pe care ar trebui să îl înveţe românii de la Cotroceni la Deveselu. Apropo de Deveselu, acum exact un an, pe când sărbătoream cu bucurie 10 ani de apartenenţă NATO, spuneam într-un articol că “Scutul Antirachetă de la Deveselu, departe de a oferi protecție este mai degrabă un obiectiv al loviturilor strategice ale potențialului inamic, căci este prea aproape de noi pentru a avea timpul fizic necesar unei riposte care să protejeze România, dar poate ajuta celelalte țări care sunt mai departe. Deci scutul vine în ajutorul altor state, nouă ne aduce numai potențiale atentate și acte ostile.” Am fost poate taxat de unii, considerat pesimist sau anti-occidental de alţii, pro-rus de cei mai pro-americani români şi contrazis de toţi cei care credeau că scutul ne va aduce ce credeau că ne va aduce şi intrarea în UE sau NATO. O spusese mai tranşant decât mine chiar ambasadorul rus Malghinov, dar degeaba: “Nici un politician responsabil al ţării sale, fie că este preşedintele României, preşedintele Federaţiei Rusiei sau preşedintele SUA nu va urma o linie politică, care în perspectivă va pune sub ameninţare siguranţa statului său (…) Atunci când suntem puşi în faţa faptului că savanţii, strategii militari fac calcule şi spun că scutul va reprezenta o ameninţare la adresa forţelor strategice ale Rusiei, trebuie să restabilim această paritate, acest echilibru”. Încercând parcă să convingă lumea că nimeni nu este ca noi, conducerea România continuă să întârâte, să zgândăre, să vadă cât de lung este lanţul ursului şi pompează, contrar intereselor naţionale, dar acoperind interesele partenerului strategic, noi provocări, promovând legi care să dea liber bocancilor americani în România. Bineînţeles că aceiaşi ruşi nu pot sta pasivi văzând cum România face jocul celor care pun foc peste tot pentru a-şi putea trimite apoi “pompierii” la intervenţie. Ministrul de externe rus, Alexandr Lukaşevici, atrage atenţia asupra unor eventuale schimbări de orientare ale Rusiei ca urmare a înfiinţării comandamentelor americane în România şi, trebuie să recunoaştem, o face foarte diplomat şi decent:
“În lipsa clarificărilor privind «efectivele substanţiale de luptă» şi dacă Guvernul României consideră că este posibilă suplimentarea prezenţei unităţilor NATO pe teritoriul său, inclusiv prin crearea unei forţe atât de puternice, trebuie să fiţi conştienţi de responsabilitatea şi consecinţele unui astfel de pas”
La această declaraţie, premierul României a considerat necesar să răspundă printr-o postare pe Twitter, probabil deoarece Facebook-ul este amanetat de Iohannis, fapt ce ne arată gradul de responsabilitate al celui ce conduce guvernul: “guvernul este foarte conştient că deciziile sale sunt cele mai bune pentru România şi parteneri”.
Să fiu sincer eu nu am aceeaşi părere dar oricum nu contează, soarta ţării o stabilesc alţii, nu eu, nici măcar cel care se numeşte premierul României.
De la Cotroceni la Deveselu
http://otelmusetel.blogspot.ro/2015/04/de-la-cotroceni-la-deveselu.html
Ale cui interese ?

Ştiţi ce este culmea? Culmea este că liderii Germaniei, ai Italiei, ai Franţei, ai Ucrainei şi chiar Obama, discută şi negociază cu Putin, deşi se află la mii de km depărtare de Rusia şi nu pot fi atacaţi direct sau ocupaţi cu trupe, dar liderii României nu numai că nu vor să discute cu Putin, dar îl mai şi întărâtă, ca şi cum ei ar avea imunitate la loviturile sau măsurile ruseşti, fie ele militare, economice, financiare, sau de orice altă natură. Cum se numeşte asta, inconştienţă sau trădare a intereselor ţării? Cine le-a băgat în cap păpuşilor care se cred mari oameni de stat români că trebuie să facă tot ce este posibil pentru a-l convinge pe Putin că România îi este ostilă?
Scopul oricărui stat este să aibă linişte şi pace în interiorul graniţelor şi la graniţe. Numai noi, de când partenerul strategic a decis cine trebuie să conducă Ucraina, punem gaz peste foc, cerem sancţiuni peste sancţiuni împotriva vecinilor, desfăşurăm exerciţii “planificate” în zone de interes strategic pentru vecini, ne facem că nu vedem încotro ne îndreptăm şi efectiv muşamalizăm şi acoperim mişcările anţinaţionale şi antistatale ale unor partide şi grupări iredentiste în interiorul graniţelor de parcă interesul nostru ar fi să ne desfiinţăm, nu să supravieţuim.
De la Cotroceni la Deveselu, nici nu apuci să clipeşti şi a trecut racheta.
Ne vedem la un Ras Putin!