UDMR – organizație extremistă, șovină și antiromânească

Cinci motive de bun simț pentru care UDMR este o organizație extremistă, șovină și antiromânească
Astăzi au început la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca lucrările celui de-al 12-lea Congres al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR). Liderii partidelor românești, în frunte cu Premierul Victor Ponta, participă la adunarea acestei formațiuni a comunității maghiare din România, care este în același timp partid politic și organizație non-guvernamentală. O formațiune extrem de toxică pentru climatul interetnic din Transilvania, care de 25 de ani promoveză exclusiv ideologia retrogradă a revizionismului maghiar. În loc să fie sancționată pentru derapajele sale anticonstituționale și antieuropene, UDMR este legitimată ca o formațiune europeană și democratică. Așa să fie oare? Din păcate însă, pentru orice om de bun simț discursul și acțiunile formațiunii maghiare o cataloghează drept una extremistă, șovină și profund antiromânească. Îmi prezint argumentele în cele ce urmează.
Invocarea violenței pentru obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, frecventă în discursul liderilor Uniunii Democrate Maghiare din România. Utilizarea violenței pentru atingerea scopurilor separatiste nu este ocolită în discursurile liderilor UDMR. Unii dintre aceștia au făcut în mai multe rânduri declarații foarte clare în care instatigau la violență fizică pentru obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc.
Spre exemplu, în 2006, UDMR-istul Antal Arpad Andras, deputat în Parlamentul României, făcea următoarea declarație presei de limbă maghiară din România: ”Am speranța că președintelui Băsescu nu-i va placea dacă românii din secuime vor ajunge să împărtășească soarta sârbilor din Kosovo. Trebuie să se orienteze și să se decidă ce vrea să devină, adica un Milosevich sau un Tito al României”. Practic, deputatul UDMR nu excludea posibilitatea ca românii din județele Covasna și Harghita să fie masacrați, întocmai ca sârbii din Kosovo, în cazul în care România nu v-a acorda mult visata autonomie teritorială pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc. Ulterior, Antal Arpad și-a întărit afirmațiile într-un interviu acordat Radio Cluj (detalii aici).
În luna iunie 2011, președintele Consiliului Județen Covasna, Tamas Sandor, liderul organizației UDMR Covasna, a invocat nesupunerea civică și chiar folosirea armelor pentru obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. ”Dacă nu se poate rezolva pe plan politic, vom fi nevoiţi să recurgem la nesupunere civică, am discutat deja cu conducerea UDMR, cu conducătorii bisericilor maghiare, cu autorităţile administraţiilor locale şi cu reprezentanţii societăţii civile. Mai exact, asta înseamnă că, în prima fază, vom ieşi în stradă paşnic, fară arme, cum am dovedit în ultimii 20 de ani că ştim să facem. Apoi, dacă nu se rezolvă nici aşa, o să vedem…” (detalii aici). Ulterior, după ce declarația liderului UDMR a stupefiat opinia publică națională, liderul UDMR a revenit cu o nouă declarație în care a negat folosirea cuvântului ”arme”. Nesupunerea civică pentru obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice rămâne însă o opțiune în viziunea liderului UDMR.
În luna decembrie 2014, același Antal Arpad Andras, de această dată primar al municipiului Sfântu Gheorghe, făcea următoarea declarație de la tribuna Consiliului Reprezentanților Unionali (CRU) al Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR) de la Târgu Mureș: “Îl rog pe domnul Frunda să își roage șeful, prim-ministrul României, să îl instruiască pe prefectul de Covasna să îi lase în pace pe maghiari. Ce fac prefecții, îl califică și pe el. (…) Dacă nu, în secuime s-ar putea întâmpla ce s-a întâmplat la Târgu Mureș în 1990″, a spus Antal Arpad, potrivit traducerii oficiale. (detalii aici).
Din nou, un lider UDMR invocă violența pentru obținerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc. Nimeni din conducerea centrală a UDMR nu a condamnat aceste declarații stupefiante. Nimeni din conducerea centrală sau din alte organizații județene ale UDMR nu s-a delimitat de aceste declarații care incită la violență și la ură interetnică cât se poate de direct. Declarațiile celor doi au rămas fără vreo replică din partea altor membri UDMR, fiind astfel susținute tacit. Invocarea violenței și a nesupunerii civice pentru atingerea unor deziderate politice nu sunt în nicun caz compatibile cu principiile europene.
Liderii Uniunii Democrate Maghiare din România sunt nostalgici ai Ungariei Mari
În luna septembrie 2010, primarul UDMR din Miercurea Ciuc, Robert Kalman Raduly (român de origine), a aprobat desfășurarea în centrul municipiului a unei parade cu husari (soldați maghiari) pentru celebrarea ocupării oraşului de către amiralul Miklos Horthy, în 11 septembrie 1940, urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940 (declarația stupefiantă a lui Raduly aici).
Liderul UDMR Robert Raduly nu doar că a avizat o astfel de manifestare prin care se sărbătorea invadarea Transilvaniei și ocuparea ei de trupele maghiare în urma Diktatului de la Viena, ci a participat personal la manifestare, încurajând astfel populația de etnie maghiară din municipiu, și chiar din județ, să sărbătorească invadarea României de trupele dușmane maghiare.Gestul primarului UDMR din Miercurea Ciuc nu a fost sancționat în niciun fel de conducerea centrală a UDMR sau de alte organizații.
Lideri ai UDMR au fost văzuți deseori participând la manifestări și adunări la care se afișează drapelul arpadian, interzis în Ungaria din cauza conotațiilor sale fasciste, sau în preajma unor hărți ale Ungariei Mari.
În luna octombrie 2013, spre exemplu, președintele UDMR, Kelemen Hunor, a participat la o adunare publică organizată în municipiul Târgu Secuiesc, județul Covasna. Pe podiumul de pe care s-au rostit discursurile are afișat sloganul ”Nem, nem, soha” (Nu, nu, niciodată), slogan folosit de propagandă revizionistă maghiară care îndeamnă maghiarii să nu recunoască niciodată Tratatul de la Trianon, care a avut ca efecte destrămarea Imperiului Austro-Ungar și întregirea României (detalii aici).
Uniunea Democrată Maghiară din România forțează impunerea limbii maghiare ca singura limbă oficială în zonele controlate politic și economic de ea
S-a vorbit în permanență în ultimii 25 de ani despre nevoia de a permite maghiarilor din România să-și utilizeze în mod liber limba maternă. Din păcate însă, încet dar sigur, în ultimii 25 de ani UDMR a creat, cu ajutorul clasei politice românești, cadrul legal pentru oficializarea limbii maghiare în zonele controlate politic și economic de UDMR și dispariția limbii române din aceste zone.
De la posibilitatea de a se putea adresa în limba maghiară la ghișeele de relații cu publicul, s-a ajuns încet și sigur la desfășurarea ședințelor de consilii locale sau județene doar în limba maghiară (și traducerea acestora în limba oficială de stat pentru consilierii români), la formulare tipizate și corespondeță oficială între instituții publice doar în limba maghiară, la inscripții exclusiv în limba maghiară etc.. Nu puține sunt cazurile în care primariile controlate de UDMR au pagini de internet exclusiv în limba maghiară (un exemplu aici) sau editează publicații din fonduri publice exclusiv în limba maghiară (un exemplu aici).
De-a lungul timpului, prin interpretarea ilegală a prevederilor legale, au existat numeroase cazuri de posturi în administrația publică locală a căror ocupare era condiționată nu de vreun criteriu de competență, ci strict de cunoașterea limbii maghiare (un exemplu aici).
Limba maghiară a devenit criteriu de angajare în administrația publică locală din județele controlate de UDMR, fapt care a dus la o veritabilă epurare etnică a românilor din zeci de instituții publice. Din păcate, având în vedere mobilitatea demografică precum și tensiunea din aceste comunități, niciodată vreun român nu va mai fi angajat în acest instituții publice.
Spre exemplu, absolut toate posturile scoase la concurs în ultimul an de către Primăria Miercurea Ciuc, condusă de un primar UDMR, au ca și condiție obligatorie de participare cunoașterea limbii maghiare.
În 2010, liderul UDMR Marko Bela declara, cu privire la inscripțiile publice în care limba oficială de stat stă sub limba minorității: ”Nu se prăbuşeşte lumea dacă limba maghiară stă deasupra limbii române” (detalii aici).
Sigur, lumea nu se prăbușește, dar nu despre asta e vorba aici. Aici este vorba despre respectarea Constituției României și despre abuzul unui drept. Lumea nu se prăbușește nici dacă etnicii maghiari nu ar mai avea posibilitatea să se adreseze în limba maghiară instituțiilor publice. Aici este vorba despre modul în care UDMR, prin liderii săi, duce în derizoriu Constituția României cu al său articol 13 care prevede foare clar faptul că singura limbă oficială de stat în România este limba română. Despre respectarea acestui articol însă nu încape discuție în viziunea UDMR.
Mesajul pe care liderii UDMR l-au transmis constat în ultimii 25 de ani pe acest subiect a fost unul singur: limba română este inutilă în județele pe care ei le controlează. Ca atare, limba oficială de stat este tratată cu dispreț de noile generații de etnici maghiari, educate în spirt șovin și cu aversiune față de limba oficială de stat a României, țara în care s-au născut.
Recent, am adus în atenția opiniei publice faptul că într-una din sălile din incinta Primăriei Miercurea Ciuc, condusă de primarul UDMR Raduly Robert (român la origine), sunt afișate două steme ale municipiului (stemă în care sunt prezente exclusiv simboluri maghiare), denumirea orașului fiind inscripționată doar în limba maghiară. Denumirea în limba oficială de stat lipsește. Limba română nu are niciun statut în primăria condusă de liderul UDMR (foto aici).
Pagini de internet, publicații (un exemplu aici), inscripții (un exemplu aici), anunțuri, toate de interes public, toate exclusiv în limba maghiară și toate având ca sursă membrii UDMR. Limba română a ajuns încet și sigur un detaliu în zonele controate politic și economic de membrii UDMR.
Acțiunile membrilor UDMR de a impune, aproape cu forța, limba maghiară ca și limbă oficială de stat în zonele controlate de această formațiune a generat situații de-a dreptul halucinante: primari UDMR sunt obligați în instanță, prin sentințe definitive și irevocabile, să respecte caracerul de limbă oficială de stat a limbii române. În lipsa bunului simț, membrii UDMR au ajuns să fie obligați prin instanțe de judecată să respecte limba oficială de stat în România. Așadar, atitudinea membrilor UDMR nu poate fi considerată în niciun caz europeană și tolerantă, ci extremistă, șovină și retrogradă.
Drapelul Ungariei băgat de Uniunea Democrată Maghiară din România în instituțiile publice ale statului român
Nimeni nu le cere etnicilor maghiari din România să se simte români. Este dreptul lor să se simtă maghiari, secui sau unguri. România are un cadru legislativ foarte generos atunci când vine vorba de păstrarea și afirmarea identității etnice a maghiarilor din România.
Problema apare atunci când aleșii UDMR confundă instituțiile publice ale statului (primării, consilii județene, instituții de învățământ, biblioteci etc.) cu sediile de partid ale UDMR și promovează în mod ilegal simboluri etnice sau drapelul unui stat vecin și prieten, Ungaria.
Complicitatea clasei politice românești și lipsa de loialitate a membrilor UDMR față de Statul Român a dus la o situație pe cât de ridicolă pe atât de ilegală: drapelul Ungariei este arborat permanent în zeci de instituții publice ale statului român. Acestuia i se alătură tot tipul și steagul secuiesc, un simbol etnic inventat de propaganda revizionistă maghiară cu scopul de a creiona un plan de marketing care să vândă mai bine mult visata autonomie teritorială pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc.
În numeroase instituții publice controlate de membrii UDMR drapelul Ungariei stă la loc de cinste, de multe ori fără să fie însoțit de drapelul României.
Inutil să mai detaliez faptul că drapelul de stat este un simbol care marchează un teritoriu din punct de vedere al suveranității. Astfel s-a ajuns la situația ilegală în care o parte a teritoriului României să fie împărțită din punct de vedere al suveranității de două state, România și Ungaria, drapelul Ungariei fiind arborat permanent pe sau în interiorul a zeci de instituții publice din România.
Dacă un primar UDMR vrea să-și manifeste atașamentul față de Ungaria o poate face liber în spațiul privat. Acasă își poate arbora fără probleme drapelul Ungariei sau steagul secuiesc, însă ceea ce urmăresc membrii UDMR nu este dreptul la liberă exprimare a apartenenței etnice, ci marcarea teritorială a zonelor controlate de această formațiune, teritoriu care nu este al României, ci al Ungariei.
În incinta Primăriei Miercurea Ciuc spre exemplu, condusă de primarul UDMR Róbert Kálmán Ráduly, drapelul Ungariei, steagul secuiesc și limba maghiară fac legea. La o întâlnire pe care edilul a avut la sfârșitul anului 2014 cu presa din județ (cel mai probabil doar presa de limbă maghiară) în sala aflată în incinta primăriei erau arborate, în ordine, steagul municipiului, drapelul Uniunii Europene, drapelul Ungariei, steagul secuiesc și drapelul României. Dacă ar fi să luăm în calcul legislația românească precum și duzina de sentințe judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțele din România, singurele simboluri arborate legal în incinta Primăriei Miercurea Ciuc sunt drapelul României și drapelul Uniunii Europene. În rest, ilegalitate cât cuprinde. Și sfidare din partea liderului UDMR la adresa Constituției României și a legilor.
La fel, președintele Consiliului Județean Covasna, liderul UDMR Covasna Tamas Sandor, are arborat drapelul Ungariei în biroul său din cadul instituției publice locale (detalii aici). Tamas este obligat de jurământul depus la instalarea în funcție precum și de legislația românească să manifeste respect față de legile și Constituția României. Liderul UDMR își poate arbora drapelul Ungariei acasă, iar la birou să se comporte ca un reprezentant al statului român și să manifeste loialitate față de simbolurile naționale. Din păcate însă, liderii UDMR au transformat instituțiile publice ale statului român în sediile de partid ale UDMR și promovează simbolistica unui alt stat. Vecin și prieten.
La fel este și cazul steagului secuiesc, un simbol cu caracter etnic inventat recent de către propaganda separatistă maghiară și pe care UDMR îl promovează în mod agresiv pe instituțiile publice ale statului român.
Afirm din nou, membrii UDMR au toată libertarea să-și arboreze acest simbol etnic acasă, în particular. Bunul simț dar și loialitatea față de statul român pe care ar trebui să o manifeste pentru simplul fapt că sunt cetățeni români, ar trebui să-i oprească pe membrii UDMR să transforme instituțiile publice ale statului român în sedii ale UDMR.
Primăria orașului X sau consiliul județean Y nu sunt instituții particulare, ale membrilor UDMR, în care se poate promova opinia personală a celui care conduce vremelnic acea instituție publică sub pretextul liberei exprimări a identității etnice. Aici este vorba de instituții publice ale statului român, instituții în care toți cetățenii, indiferent de etnie ar trebui să se simtă reprezentanți, apărați și respectați. Din păcate și în acest caz, ca de alfel în foarte multe altele, membrii UDMR clamează un respect pe care la rândul lor nu îl manifestă în niciun fel. Dimpotrivă.
Tot aici aș aminti, spre exemplu, și cazul inaugurării obiectivelor investiționale din județele controlate de UDMR, investiții care se fac și cu banii din bugetul Guvernului României. Destul de multe din ele sunt inaugurate cu panglici în culorile drapelului Ungariei (un caz aici) sau ale steagului secuiesc (un caz aici), drapelul României lipsind.
Membrii Uniunii Democrate Maghiare din România manifestă dispreț față de simbolurile naționale ale României
Liderii marcați ai UDMR, dar și simpli membri, refuză de ani de zile să participe la manifestările publice dedicate Zilei Naționale a României, Zilei Imnului de stat sau a Zilei Drapelului.
Nu puține au fost cazurile în care membrii UDMR au manifestat dispreț la adresa Zilei Naționale a României, trimițând coroane de flori cu panglici negre sau catalogând Ziua Națională drept una de doliu, nu de sărbătoare. În repetate rânduri membrii UDMR au condamnat alegea zilei de 1 decembrie drept Ziua Națională a României, jignind fără scrupule demnitatea națională a românilor.
Din nou, membrii UDMR confundă pozițiile publice pe care le ocupă ca și funcționari ai statului român cu opiniile lor personale, șovine și retrograde, și implică instituțiile publice ale statului român în acestă atitudine de dispreț la adresa unor sărbători și simboluri naționale.
Spre exemplu, sunt deja de notorietate zecile de cazuri în care primari ai UDMR refuză să poarte eșarfa tricoloră, care este conform legii semnul distinctiv al primarului, manifestând astfel o atitudine de dispreț la adresa unui simbol național. Este evident faptul că această atitudine este luată drept model de generațiile tinere de etnici maghiari care sunt astfel educați în spiritul disprețului față de sărbătorile și simbolurile naționale ale țării în care s-au născut.
Aș aminti aici și faptul că primarul UDMR al municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad Andras, a fost amendat de către Judecătoria Sfântu Gheorghe pentru ofensă adusă însemnelor naționale după ce a îndepărtat drapelul României de pe o clădire publică din municipiu. Nici după aplicarea amenzii acesta nu a binevoit să arboreze drapelul României. Inutil să mai adaug faptul că gestul șovin al primarului UDMR nu a fost sancționat în niciun fel de liderii UDMR sau de vreun alt membru UDMR, atitudinea acestuia fiind astfel încurajată tacit.
Dan Tanasă
P.S.: Din dorința de a nu lungi acest text și a pune astfel la încercare răbdarea celor ce citesc am atins doar superficial problema. Atât argumentele cât și personajele pot fi multiplicate fără probleme, la nevoie, pentru a întări cele afirmate la începutul analizei.

Într-un exercițiu grețos de iobăgie, fostul premier Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu a declarat la are un sentiment amar când vine la Cluj-Napoca, deoarece numele orașului nu este doar Cluj, în cadrul congresului UDMR. Cine vorbește? Un individ cu cinci nume, căsătorit de cinci ori și cu religia schimbată!

Sentimentul amar a lui Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu nu poate fi decât compensat de un gust și mai amar al clujenilor care au trebuit să îi suporte declarațiile belicoase, cu singur scop de a-și arăta servilismul față de curva politicii din România, UDMR. Argumentele tâmpile ale fostului premier (o fi senil deja), cum că “De ce Constanţa nu se numeşte şi Tomis sau Sibiu Hermanstadt […] Răspunsul e simplu: nu sunt unguri acolo” devin penibile în fața denumirii orașelui Drobeta Turnu Severin, care și-a primit numele roman deodată cu Cluj-Napoca, cu toate că acolo nu trăiesc unguri!

Dar nu trebuie să îl luăm pe Anton Popescu Însurățeanu în serios. Numele unui oraș este la fel de important ca numele unei persoane și îi aparține orașului așa cum îi aparține și unui individ. Adică la fel de bine ar putea să își schimbe Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu în ceva mai simplu, gen Popescu sau Iobăgescu, pentru că noi clujenii avem un sentiment amar când trebuie să îi scriem sau rostim numele.