Marea manipulare : autonomia costă:Ținutul Secuiesc vs Tirolul de Sud

UDMR susține, în campania electorală, autonomia Ținutului Secuiesc. Partidele românești evită subiectul, pentru că nu vor să piardă electoratul maghiar, în turul doi, dar nici nu vor să supere electoratul românesc. Profesorul Mircea Coșea evaluează, folosind ca model Tirolul de Sud, situația din Covasna, Harghita și Mureș. Ce impact ar avea un proiect de autonomie asupra locuitorilor din aceste județe, ce costuri implică și cine le plătește- acestea sunt temele abordate în editorialul scris de prof. Mircea Coșea pentru DCNews.
Prof. Coșea consideră că UDMR jignește inteligența și desconsideră nivelul de informare al majorității românești. UDMR vrea autonomie după un model care ar funcționa fără probleme din 1992, a explicat Laszlo Borbely, care mai susține că italienii nu se tem că în Tirolul de Sud există o autonomie teritorială.
Această afirmație este incorectă, arată prof. Coșea. Chiar dacă federaliștii Uniunii Europene consideră autonomizarea Tirolului drept un succes, aceasta nu este o părere unanimă. Încă din 1970, când a avut loc cea de a doua etapă a autonomizării, politica italiană este dominată de ” teama utilizării autonomiei ca o prefață a ruperii unității teritoriale naționale”. Temerile s-au accentuat după 1990.

Cu cât poți să ”cumperi” autonomia

Datoria de 1,9 trilioane de euro a Italiei înseamnă 30.000 de dolari pe cap de locuitor. La o populaţie de 500.000 de locuitori, aceasta înseamnă, pentru Tirolul de Sud, 15 miliarde de euro. Autoritățile locale consideră că Bolzano poate obţine autonomia totală dacă plăteşte această sumă, existând resurse economice să o facă. Este clar, scrie prof. Coșea, că autonomia Tirolului de Sud se bazează pe o structură economică solidă, cu un buget propriu important. Produsul intern brut pe cap de locuitor în Titrolul de Sud se ridică la 34.400 euro şi depăşește cu 36% media naţională a Italiei. Bugetul regional se ridică la 5 miliarde de euro, adică peste 10.000 euro pe cap de locuitor, cheltuieli publice. În afară de micile industrii şi de artizanat, economia regiunii se bazează pe turism şi agricultură. Regiunea are 214.000 de locuri în hoteluri (adică un loc la doi locuitori). Deşi, doar o treime din teritoriu este utilizabil în agricultură, aceasta produce anual 1 milion de tone de mere (10% din recolta UE-27), importante cantităţi de vin, lapte, lemn. 56% din consumul energetic al regiunii provine din energii regenerabile. Tirolul de Sud contribuie la bugetul național cu 10% din venituri, acoperindu-și integral cheltuielile cu restul de 90%.

Ținutul Secuiesc nu rezistă fără bani din afară
Poate spera ținutul secuies să adopte modelul Tirolului de Sud ? Nicidecum. Zona dorită a fi autonomizată este una dintre cele mai sărace din România. În funcție de valoarea economică, județul Mureș se află pe locul 17 ( 10,64 md lei ), Harghita pe locul 31 (6,18 md lei) iar Covasna pe locul 41 ( 3,97 md lei ) la nivel național. Cele trei județe dispun de una dintre cele mai slabe rate de industrializare și de dezvoltare a infrastructurii, raportat la media națională și depind de subvențiile de la bugetul național.
O altă declarație fără acoperire a fost făcută de Kelemen Hunor: ”autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva. Nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăți”.Prof. Coșea arată că dreptul de a decide singuri pe patrimoniul altuia înseamnă revizuirea structurii de proprietate, deci noua structură va trebui să răscumpere de la statul român a dreptului de folosință. Orice acțiune de rupere a propretății publice prin desprindedre decizională de tip autonomie a însemnat în istorie clauza de despăgubire (vezi perioada 1990-1992 în relațiile dintre Republica Cehă și Slovacia sau discuțiile pe o astfel de temă între Croația și Serbia ). Proiectata structură autonomă secuiască nu are, deci, nici resursele pentru a funcționa, nici banii pentru a restitui valoarea bunurilor capitale și imobiliare realizate în cele trei județe prin eforturile întregii națiuni.
Dacă se intervine din afara țării, pentru a subvenționa cheltuielile curente ale regiunii sau pentru plata despăgubirilor, regiunea nu mai este autonomă. Dacă rămâne la propriile resurse, locuitorii devin tot mai săraci, în Covasna, Harghita și Mureș.

Iată editorialul scris de profesorul Mircea Coșea pentru DCNews:

Alegerile trec, problema autonomiei ținutului secuiesc rămâne

Până în prezent niciunul dintre cei mai bine plasați candidați la președenție nu a luat o poziție clară în legătură cu problema autonomiei ținutului secuiesc.
Desigur, nu este o problemă simplă și nici fără consecințe având în vedere dorința fiecăruia dintre ei de a beneficia în turul doi de voturile maghiarimii dar nici politica struțului nu poate fi acceptată. Presiunea extraordinară care se face atât din interiorul cât și din exteriorul țării pentru obținerea autonomiei acelei zone poate fi ignorată de către candidați dar nu este deloc indiferentă populației majoritare românești. Este de neînțeles cum staff-urile acestor candidați nu își dau seama că această problemă devine nu numai din ce în ce mai gravă pentru electoratul român dar poate chiar să aducă, prin ignorarea ei, daune electorale mai mari decât eventualul beneficiu adus de voturile maghiarilor.
Nu intenționez să pledez în favoarea respingerii încercării de autonomie a unei zone a teritoriului național românesc prin argumente istorice sau patriotarde ci doar să atrag atenția asupra manipulării primitive de care dau dovadă reprezentanții UDMR în susținerea acestei încercări.
Recunosc că m-a indignat modul în care aceștia ne jignesc inteligența și deconsideră educația și informația majorității românești.
Iată dovezile:
1. ” UDMR vrea autonomie teritorială după modelul Tirolului de Sud, prin crearea unei regiuni formate din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Uniunea a finalizat proiectul legislativ privind autonomia teritorială şi îl va lansa săptămâna viitoare în dezbatere publică. Acest proiect seamănă foarte mult cu proiectul din Tirolul de Sud, care funcționează bine mersi din 1992 și nu se sperie italienii că în Tirolul de Sud există o autonomie. E o a 16-a regiune economic formată din cele trei județe. Nu se desființează județele, ci formează o regiune”, a explicat Laszlo Borbely, membru UDMR.
2.”Ţinutul Secuiesc ar urma să aibă preşedinte propriu, care să stăpânească peste Harghita, Covasna şi Mureş. Aceste prevederi sunt în proiectul de autonomie redactat de UDMR, relatează Antena3. Preşedintele ar urma să fie ales prin vot direct de către cetăţenii din cele trei judeţe şi ar avea puteri mai mari decât şefii de Consilii judeţene. Potrivit unor surse din UDMR, proiectul prevede că Ţinutul secuiesc va avea un buget propriu şi o colaborare mai puţin strânsă cu Guvernul de la Bucureşti.”
3. "În viziunea noastră, autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva, ci să acționăm în interesul cuiva. Prin năzuințele noastre de autonomie, prin țelurile noastre, nu vrem să privăm pe nimeni și de nimic, nici pe români, nici pe maghiari, nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăți, nici decizii, nici drepturi. Cerem însă ca noi, secuii, maghiarii din Transilvania și Ținutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc", a susținut Kelemen Hunor, în mesajul postat pe site-ul UDMR.
Să analizăm aceste declarații.
Prima se referă la modelul autonomiei Tirolului de Sud , adică regiunea Alto Adice. O anumită parte a politicii europene cu orientare spre varianta evoluției Uniunii Europene spre federalizare consideră autonomizarea Alto Adice ca un succes dar nu este o părere unanimă. Încă din 1970-1971 când a avut loc așa numita cea de a doua etapă a autonomizării prin introducerea măsurilor numite ” Pachetul II” , și până în prezent, politica italiană este dominată de ” teama utilizării autonomiei ca o prefață a ruperii unității teritoriale naționale”. Aceast ” teamă” s-a accentuat atunci când regiunea italiană Bolzano a găsit în criza economică momentul mult aşteptat al secesiunii şi a încearcat să obţină autonomia totală faţă de Roma, susţinând că nordul bogat al Italiei nu mai trebuie să plătească pentru sudul sarac.
Ministrul Economiei, Thomas Widmann, din Tirolul de Sud a înaintat chiar o soluţie.El a arătat că datoria de 1,9 trilioane de euro a Italiei înseamnă 30.000 de dolari pe cap de locuitor. La o populaţie de 500.000 de locuitori, aceasta înseamnă, pentru Tirolul de Sud, 15 miliarde de euro. Widmann consideră că Bolzano poate obţine autonomia totală dacă plăteşte această sumă, iar Italia nu ar trebui să se ocupe decât de politica externă şi de apărarea Tirolului de Sud.
Care este concluzia acestei situații ?
Este clar că autonomia Tirolului de Sud se bazează pe o structură economică solidă, aptă de a crea un potențial mare de venit și un buget propriu important.
Statistica este clară din acest punct de vedere . Produsul intern brut pe cap de locuitor în Alto Adige se ridica la 34.400 euro în 2009 şi depăşea cu 36% media naţională a Italiei (25.300 euro); bugetul regional de care dispune Alto Adige se ridică la circa 5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o disponibilitate de cheltuială publică de mai bine de 10.000 euro pe cap de locuitor, una dintre cele mai ridicate din Europa; veniturile bugetului regiunii constau în primul rând din mijloace proprii provenite în proporţie de 90% din taxele şi impozitele încasate în
Alto Adige. Restul de 10% este contribuţia regiunii Alto Adige la bugetul statal al Italiei; înafară de micile industrii şi de artizanat, economia regiunii Alto Adige se bazează pe turism şi agricultură. Alto Adige dispune de mai bine de 214.000 de locuri în hoteluri (adică un loc la doi locuitori); deşi doar o treime din teritoriul regiunii Alto Adige este utilizabilă în agricultură, aceasta produce anual 1 milion de tone de mere, ceea ce înseamnă circa 10% din recolta de mere a UE-27, în afară de acesta, mai trebuie menţionate importante cantităţi de vin, vite, lapte, lemn; 56% din consumul energetic al regiunii Alto Adige provine din energii regenerabile şi se prevede ca acest procentaj să crească la 75% până în 2020.

Poate spera ținutul secuies să adopte modelul Tirolului de Sud ? Nicidecum.
Și în acest caz, statistica este clară. Zona dorită a fi autonomizată este una dintre cele mai sărace din România. Topul județelor în funcție de valoarea lor economică arată că Județul Mureș se află pe locul 17 ( 10,64 md lei ), Harghita pe locul 31 (6,18 md lei) iar Covasna pe locul 41 ( 3,97 md lei ). Din punct de vedere al salariului mediu lunar, la o medie pe țară de 1546 lei, în Mureș se obțineau 1249 lei, în Harghita 1259 lei iar în Covasna 1150 lei ( date INS la nivel an 2012 ).
Mai mult, cele trei județe dispun de una dintre cele mai slabe rate de industrializare și de dezvoltare infrastructurală raportat la media națională.
Cum văd reprezentanții UDMR transpunerea modelului tirolez în sărăcia zonei pe care o doresc autonomă ? Cu atât mai mult cu cât în declarațiile mai sus citate se afirmă că se dorește buget propriu. Cum vor înlocui subvenția esențială pe care bugetul național o direcționează spre această zonă ? Vor să condamne cetățenii zonei la sărăcie și la mărirea decalajului între aceasta și celelalte zone ale țării ?
Poate au soluții dar ar fi momentul să le facă publice pentru a le analiza viabilitatea în scopul protejării cetățenilor români de etnie maghiară de o aventură politică extrem de riscantă. Demnă de interes este și declarația lui Kelemen Hunor care susține că ”autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva. Nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăți..”
Este o declarație interesantă deoarece este o capodoperă , ori de naivitate, ori de
neloialitate față de națiunea română, căci dacă se dorește ca ” noi, secuii, maghiarii din Transilvania și Ținutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc", mă întreb pe banii cui să decidă singuri și cum decid singuri pe bunurile capitale și imobiliare existente în cele trei județe prin eforturile de zeci de ani ale întregii națiuni române și ale bugetelor naționale românești.
Oare dreptul de a decide singuri pe patrimoniul altuia nu înseamnă revizuirea structurii de proprietate, adică răscumpărarea de la statul român a dreptului de folosință ? Orice acțiune de rupere a propretății publice prin desprindedre decizională de tip autonomie a însemnat în istorie clauză de despăgubire ( vezi perioada 1990-1992 în relațiile dintre Republica Cehă și Slovacia sau discuțiile pe o astfel de temă între Croația și Serbia ).
Nu dau o soluție, ci doar ridic o problemă la care promotorii modelului tirolez ar trebui să se gândească” .

- See more at:
http://www.dcnews.ro/autonomia-costa-inutul-secuiesc-vs-tirolul-de-sud_452377.html#sthash.MFKAxHSo.dpuf