PONTA - qui prodest ? Adio Romania !

http://romanian.ruvr.ru/2014_10_07/Adio-Romania-6103/
Premierul a ceea ce a fost cândva statul independent şi suveran România a antamat vânzarea totală a ţării cu boşii americani din industria petrolului, actualii patroni ai de tristă amintire "ambasadorului" Mark Gitenstein.

Există suficientă literatură pe tema acaparării şi controlului total al unor state subdezvoltate sau in curs de dezvoltare de către hrăpăreţele companii americane. Fenomenul, ascuns cel mai ades în spatele unor manipulări politico-mediatice construite pe principiile faimosului servant al puterii SUA, Edward Bernays, nepotul lui Freud care a inventat conceptul de "public relations", s-a clasicizat la jumătatea secolului trecut în America Latină, considerată de SUA ca o curte proprie, teritoriu care a plătit cu un râu de sânge şi mizerie opoziţia faţă de boşii yankei. Sintagma "banana republic" s-a născut în urma unei astfel de acţiuni şi a rămas ca un stigmat mondial uşor de recunoscut. Povestea lui Bernays, răul imens pe care acest individ diabolic l-a produs lumii aplicând la nivelul manipulării maselor unele idei ale unchiului său, merită citită şi citată pe îndelete, analizată în cele mai mici nuanţe, pentru că dincolo de exemplul flagrant de cinism criminal pe care îl oferă, plecând de la considerentul central că masele sunt prea stupide pentru a-şi decide viitorul de unele singure, metodele sale sunt de o extraordinară actualitate. În 1928, tânărul evreu născut la Viena ca fiu al sorei lui Freud şi al fratelui soţiei acestuia publica în Statele Unite volumul de referinţă intitulat "Propaganda", carte care a fost găsită de aliaţi la loc de cinste în biblioteca personală a lui Josef Goebbels, după căderea Berlinului nazist. Ceea ce face azi Washingtonul, demonizând Rusia cu orice preţ pentru a-şi vinde modelul de "democraţie şi libertate" sub steagul falsificat al "drepturilor omului", ori al "drepturilor minorităţilor sexuale", al "civilizaţiei occidentale" şi "globalizării", cu bombardierele de asalt şi rachetele de croazieră, toate, în ansamblu, precursoare ale corporaţiilor americane cotate pe Wall Street, e produsul aceleeaşi gândiri: "noi suntem şefii, ştim noi ce vă trebuie, faceţi cum spunem noi sau treceţi la stâlpul infamiei!". O trecere ce poate fi şi în neant, pentru că eliminarea fizică nu pare să împiedice adepţii "excepţionalismului american" să-şi ducă planurile la îndeplinire. Multiplele încercări de asasinare a lui Fidel Castro, în trecut, sau atacurile indiscriminate cu drone, în aceste zile, o dovedesc îndeajuns. Intervievată la câţiva ani după moartea lui Bernays, fiica sa Anne avea să dezvăluie secretul părintelui propagandei moderne: bătrânul îmbogăţit pe seama contractelor cu guvernul SUA, cu CIA sau cu marile companii americane, dispreţuia profund milioanele de oameni pe care îi manipulase în lunga sa activitate, îi vedea ca pe o "turmă buimacă" şi credea cu tărie în rolul elitei conducătoare în dezvoltarea socială şi economică, fără nici o umbră de respect pentru noţiunea de democraţie. Ah, simultan însă, democraţia era principalul alibi al tuturor ticăloşiilor comise ştiinţific, cu sânge rece! Ţinta urmaşilor lui Bernays de la Washington, în aceste zile, e Rusia. Obiectivul: trecerea sub control a unor noi teritorii cu resurse naturale, în principal energetice, în final dominaţia mondială.
În România asemenea idei nu se discută. E şocant, pentru o ţară care a dat lumii câteva nume de intelectuali respectabili şi care se pretinde parte a "Europei civilizate", să se închidă în această epocă într-un soi de bâlci orb al deşertăciunilor propagandistice şi al trivialităţii unei clase politice lipsite de valori elementare, necum cele necesare bunei guvernări a unui stat cât de cât moral şi normal social-economic. La Bucureşti nu se discută ideologie, politică sau geopolitică, se înjură şi se miştocăreşte, se iau de-a gata idei preambalate şi servite ca adevăruri fundamentale, hoţii şi fariseii cei mai siniştri sunt campionii ordinei şi onoarei, oameni fără valoare sunt fezandaţi în laboratoare indigene sau străine, dotaţi cu aureole biografice stridente ca machiajul marilor cabotini şi aruncaţi pe post de modele într-o societate zăpăcită, în care reflexul dintâi al multora e fuga în străinătate, pentru un trai decent şi un aer mai respirabil. România pare prinsă definitiv în corsetul serviciilor zise de informaţii, structuri militare în care obstinaţia pentru controlul societăţii şi crearea propriilor elite e moştenit pe nemesecate de ofiţerii acestor zile şi amplificat pe linie ierarhică, elementul în plus faţă de structurile ceauşiste fiind sentimentul de eliberare faţă de orice control din exterior (nota bene: Partidul conducea Securitatea înainte de 1990, nu invers!) şi totala obedienţă faţă de americani. Poveştile cu ofiţeri acoperiţi sunt un imens nor de praf în ochii mulţimilor avide de circ, menit să acopere o realitate mult mai simplă: România şi-a pierdut şi cea mai mică urmă de independenţă şi onoare, oferindu-se pe tavă şefilor politici, militari, de securitate şi economici de peste ocean, în timp ce manipularea publică pe teritoriul propriu atinge cote paroxistice.
Nu vom intra aici în detaliile vânzării de ţară comise de Victor Viorel Ponta în calitate de musafir zâmbăreţ în Statele Unite. De ce e nevoie ca primul ministru al unei ţări bogate în resurse să se prezinte la Houston, capitala petrolului american, pentru a-şi face oferta boşilor locali? De ce nu vin aceşti boşi la Bucureşti, cum poate că ar fi normal să se întâmple? Cât obraz mai are cameleonicul Ponta în faţa alegătorilor din ţară, vorbind de protecţia mediului în contextul viitoarei otrăviri a României prin exploatarea masivă a gazelor de şist de companiile americane, după angajamentele nerespectate cu Roşia Montană? Mark Gitenstein, care s-a amestecat inadmisibil în afacerile interne ale României în timp ce era ambasador la Bucureşti, e acum şeful unei firme de avocatură a companiilor petroliere americane, prezent la Houston, lângă Ponta, precum un adevărat Mefisto modern. Mai e România un stat suveran, în aceste condiţii? Întrebările esenţiale, în context, sunt: Ce mandat a avut Victor Viorel Ponta în discuţiile cu americanii? Cine i l-a dat? I se poate permite lui Ponta, un individ cu pete mari în biografie, propulsat fără ruşine la şefia ţării într-un quid pro quo făţiş cu americanii, să schimbe, el şi mafia unor acoliţi vânduţi, viitorul pe termen mediu şi lung al întregii Românii? Intrată în malaxorul exploatării americane, fosta ţară plină de speranţe după căderea lui Ceauşescu, acum 25 de ani, îşi îngroapă orice perspectivă de mai bine pentru ea şi cetăţenii ei, sub conducerea unui tânăr de 42 de ani care se pretinde a fi, culmea tupeului, de stânga!
Mass-media dâmboviţene vând zilnic, printre poveşti cu miros fetid de budoar, şatră sau puşcărie, poveşti aiuritoare despre "agresiunea Rusiei", minciuni ambalate peste ocean şi servite în cadrul acţiunii de manipulare de tip Bernays împotriva Moscovei. Peste noapte, Ucraina a devenit aliata şi amica Bucureştiului oficial, deşi dosarele bilaterale, pe fondul tonului şi acţiunilor neprietene ale Kievului, sunt multe şi grele. Faptul că Ponta, primul ministru al unui stat european, s-a întâlnit în cadrul aceleiaşi vizite în SUA, separat, cu nefrecventabila Victoria "F..k the EU" Nuland, funcţionar de rangul trei în Departamentul de Stat, nu mai miră. România a devenit un stat de mâna a treia, o colonie oarecare. Păcat de o ţară frumoasă şi potenţial bogată, partener probabil, cândva, de dialog autentic şi negocieri reale în regiune, pe întregul vechi continent şi în lume, o ţară lăsată fără viitor de o mână de parveniţi. Adio, România!
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_10_07/Adio-Romania-6103/