Tandemul Băsescu-Ponta pentru Cotroceni

http://www.gandul.info/puterea-gandului/tandemul-basescu-ponta-pentru-cotroceni-13377627
Am tot încercat să mă sprijin, delicat, într-un eufemism oarecare, ca un olog într-un baston de trestie, dar făţărniciei şi penibilului n-ai cum să le dai alte nume. Cele două fac casă excelentă la vârful politicii româneşti. „Războaiele” tandemului preşedinte-premier o dovedesc din plin.Mă gândesc, tot mai serios - deşi bunul simţ care mi-a mai rămas îmi întoarce ficatul pe dos închipuindu-mi o astfel de imagine –, că sus-amintiţii organizează de ceva timp un blat incredibil.

Unu, pentru că disputa celor doi, necontenită, seamănă tot mai mult cu zgomotul de fond, metalic, îngrozitor şi imperturbabil, al unui picamăr în mijlocul unei zile obişnuite: îţi intră în cap, în fibre, te deprimă, nu te lasă să te concentrezi.

La fel ca în campania pentru europarlamentare, şi de această dată, scandalul celor două personaje, care au dus politica în pragul isteriei, a luat faţa celorlalţi candidaţi; i-a împins în fundal, într-o costisitoare şi inutilă abundenţă de bannere, afişe şi moace intens colorate şi perfect surdo-mute. O figuraţie necesară într-un spectacol făţarnic, nevrotic, pueril.

Doi, pentru că promotorul ideii de unitate a dreptei, Traian Băsescu, lăsat în ofsaid, împreună cu pupila sa politică, Elena Udrea, de noua alianţă PDL-PNL, a convenit că e mai benefic să spulbere orice fel de încercare de coagulare pe această zonă şi să-i ciuruiască pe toţi prezidenţiabilii care se revendică de la dreapta, pe motiv că-şi susţine noul partid, PMP, şi pe prezidenţiabila acestuia.

Trei, pentru că n-am crezut şi nu cred că Traian Băsescu a crezut, sau crede, că în felul acesta o va împinge pe Udrea în turul doi şi, de acolo, în câştigătoare a Cotroceniului. Preşedintele este, totuşi – n-am spus-o eu -, un „animal politic” care beneficiază de toate instinctele regnului. E în firea acestor „lucruri” să nu creadă într-o astfel de izbândă, inutil grăbită şi prost pregătită.

Că nu este timpul Elenei Udrea o dovedesc atât faptul că, iniţial, prezidenţiabilul PMP a fost altul, schimbat, ulterior, cu un soi de disperare patetică, precum şi declaraţia prezidenţiabilei că ar fi vrut să candideze în 2019, dar că situaţia din teren a determinat-o să intre la joc, mult mai devreme.

Patru, pentru că, odată învinsă, opoziţia se va pulveriza, PNL şi PDL vor deveni ce-au fost şi mai puţin decât atât, iar Traian Băsescu, întors în piaţă în rol de cavaler al dreptei, va prelua frâiele zonei - chiar dacă, probabil, „doar” din poziţia de preşedinte de onoare - încercând, el însuşi, de această dată, adevărata coagulare. Aceasta va susţine, in corpore, pentru 2019, un prezidenţiabil serios, atent „reconstruit”, cu şanse reale: Elena Udrea.

Cinci, pentru cei care vor întreba: „Cât o să mai rămână Traian Băsescu în libertate, după ce pleacă de la Cotroceni?”, răspunsul este: „Cât o să vrea Victor Viorel Ponta”. „Când suntem doar noi doi, se comportă ca un pisicuţ”, spunea preşedintele despre premier.

Iar dacă lucrurile nu sunt premeditate chiar în halul ăsta, totuşi ele se îndreaptă, din greşeală, chiar într-acolo.