Pericolul Ponta, mai mare decât se-nțelege. Semnificația acestor alegeri.

http://ihincu.wordpress.com/2014/10/16/pericolul-ponta-mai-mare-decat-se-ntelege-semnificatia-acestor-alegeri/
Aceste alegeri prezidențiale au implicații mai mari decât notez că realizează populația și liderii de opinie, majoritatea. Alegerile astea sunt despre opțiunile și complicitățile noastre pe termen lung.

Nu, alegerile prezidențiale 2014 nu sunt niște alegeri oarecare. Sunt definitorii și cruciale. Sunt corolarul a 25 de ani de libertate prost sau bine înțeleasă.

Nu, alegerile astea nu sunt despre stânga și dreapta (distincția asta la noi încă nu s-a priceput).

Nu, alegerile astea nu sunt despre o simplă alternanță la putere, nici despre candidați acceptabili, inacceptabili, preferabili sau impecabili. Nu sunt despre Macovei, căreia nu i se poate reproșa nimic esențial până la urmă. Nu sunt despre Iohannis, căruia i se poate reproșa că nu se dezice clar și ferm de asocierea, în 2012, cu grupul politico-infracțional organizat PSD-PNL, autor al loviturii de stat. Nu sunt nici despre bufoni ca Udrea, Tăriceanu, Vadim sau Meleșcanu. Nu sunt nici măcar despre Traian Băsescu, despre regimul sau viziunea lui (care ar trebui continuate și îmbunătățite, nu fracturate brusc) și nici despre eroarea cu Udrea lui.

Nu. Sunt fix despre un pericol major, care nu se înțelege: ce reprezintă Victor Ponta și cum ne raportăm noi la acest melanj halucinant, fără precedent, de non-însușiri și defecțiuni omenești, pe cale să ne conducă și distrugă instituțional suprem, pe termen lung, cu girul nostru direct (vot prost exercitat sau absent).

Victor Ponta este produsul aberant a doi mentori exemplari: Ion Iliescu și Adrian Năstase.

Ion Iliescu este întruparea aproape perfectă a unei ideologii criminale, a unei religii politice escatologice, a unei etici programatic răsturnate, volatile și relativizate: comunismul “cu față umană”, socialismul “științific”, dacă vreți.

În biserica politică a lui Ion Iliescu, moartea nevinovaților (vezi revoluție) este acceptabilă, barbaria proletară (vezi mineriade) dezirabilă, sacrificarea aliaților (vezi guvernul Roman 1991) necesară, minciuna vitală, calomnia tactică, denigrarea preopinenților artă, infiltrarea și distrugerea din interior a instituțiilor (politice, academice, mediatice, civice) strategică, iar preluarea simbolurilor (creștine, vezi BOR), plus denaturarea sensurilor și manipularea maselor programatică.

În biserica politică a lui Ion Iliescu, Crezul este Utopia comunistă a Binelui Comun, iar disonanța cognitivă Mesia la care se închină.

În biserica politică a lui Ion Iliescu orice mizerie este moralmente acceptabilă câtă vreme servește scopul final: eliminarea “dușmanului de clasă”, de castă, eliminarea oricărei libertăți individuale sau manifestări contrare scripturii comunistoide, pentru edificarea societății inerte, în care toți stau cu gurile căscate așteptând să pice ceva (pâine, sănătate, educație, informație) de la stat.

În biserica lui Ion Iliescu el este patriarhul proletar (pentru că a învățat la Moscova să fie “despot luminat”), iar ierarhii sunt aleșii lui și ai partidului.

Adrian Năstase, pe de altă parte, este întruparea perfectă a feudalului cinic și arogant. La fel ca feudalii de odinioară, Adrian Năstase s-a căsătorit pentru zestre și poziție socială. Ca orice aspirant la noblețe aristocratică (ghinionul lui că a prins doar aristocrația comunistă și postcomunistă), a studiat mult (inclusiv limbi străine), a acumulat titluri științifice, pentru blazon și prestigiu. Ca orice feudal, își disprețuiește vasalii (pe noi și subordonații) și nu se sfiește să o arate. Ca orice feudal, are slugi și vătafi care pun biciul pe plebe la strâns dijma (în zilele noastre îi zice mită). Ca orice feudal, nu dă doi bani pe legile morale și instituționale general valabile. Tot ce a făcut și face Adrian Năstase, se petrece după legile lui, și numai ale lui, pentru că i se cuvine, pentru că în capul excelenței sale e zeu, restul omenirii fiind sub el.

Și ajungem la Victor Ponta.

Ce i-a făcut pe cei doi să-l aleagă pe Ponta drept ucenic și moștenitor? (Da, pe amândoi, nu doar pe Năstase, cum greșit merge legenda. Știu ce spun.)

De ce l-au selecționat și luat sub aripa lor? Pentru că Victor Ponta este, dpdv moral și caracterial, vid: n-are mamă, n-are tată, n-are prieteni, n-are Dumnezeu, n-are rușine, n-are scrupule, doar interese imediate. Același este, probabil, motivul pentru care Ponta a fost selectat și de servicii, încă de tânăr, nu pentru inteligența și competențele stelare.

Or, vidul se cere umplut. Iar cei doi exemplari oameni politici (din soiul cel mai rău) l-au umplut exemplar, după chipul și mintea lor.

Rezultatul? Fără precedent, aș zice, în societatea și politica românească la vârf. Victor Ponta este ce este. Un cumul halucinant din tot ce l-au învățat cei doi, teoretic și prin puterea exemplului, iar el, harnic, a asimilat.

Însă, spre deosebire de Năstase sau Iliescu, Victor Ponta, fiind un vid identitar și moral, a devenit un sociopat perfect, fără limite. De aia minte fără rușine; de aia poate, în aceeași zi, să dea mâna cu Merkel sau cu Biden, să se declare prietenul UE și NATO, după care să fugă la (oamenii lui) Putin sau Xi Jinping, să pună de-o șpagă. De aia aberează în discurs electoral pe teme de dreapta, fiind șeful unui partid de stânga. De aia spune, fără rețineri, public, că scopul lui este “să preia controlul asupra justiției” – lucru ilegal și neconstituțional. De aia le spune cinic, colegilor de partid: “scapă cine poate”. Pentru că el, în vidul lui identitar și moral, trădează oricând, pe oricine, se leapădă fără probleme la o adică, chiar și de cei care l-au promovat și finanțat. DE AIA VICTOR PONTA A FOST IMPLICAT ÎN MOARTEA SUSPECTĂ A PROCURORULUI PANAIT (lucru mușamalizat de regimul Năstase, și nici până azi elucidat, deși cazul are iz lugubru, de asasinat politic).

De aia Victor Ponta este mai periculos decât oricare dintre predecesori: a învățat metoda de la cei mai răi dintre cei mai răi, recurge la ea, însă este eminamente imprevizibil.

Singurul lucru predictibil la Victor Ponta este că va face întotdeauna, preeminent, ce-i dictează interesul lui imediat, cenzurat doar de instinctul de conservare – conservare a funcției, puterii, averii, privilegiilor personale.

Asta înseamnă că nu-i păsa de urmări – după el potopul. Înseamnă că da, dorește și va prelua, ca președinte, controlul politic asupra justiție, pentru că de aia nu mai poate el, de constituție și de independența justiției (ce-o să-l mai regretați pe Băsescu dacă ajunge Ponta la Cotroceni). Însă de închisoare va scăpa doar pe cine și dacă îi va servi personal.

Înseamnă că da, va da mâna cu americanii, dacă i-o vor întinde, dar și cu chinezii sau rușii, urmând să aleagă, funcție de interesul zilei. Înseamnă că da, va trata România (cu toate instituțiile și cu cele 20 de milioane de rezidenți) ca pe moșia lui, vandabilă oricând și oricui oferă mai mult.

Si mai e ceva, care se trece cu vederea: Victor Ponta nu-i singurul asa. Victor Ponta este varful de lance al unei generatii de politicieni, ai lui, din partid, care-s prea multi (daca nu toti) asa. Nu stiu daca stiti (si nu-mi aduc aminte sa fi citit sau auzit de la vreun jurnalist de investigatie; nu stiu ce surse au oamenii astia) dar nicio numire in administratia centrala, la varful ministerelor, agentiilor guvernamentale, institutiilor publice sau companiilor cu capital de stat (vorbim de sute), nu s-a facut, din decembrie 2012 incoace, fara acordul (explicit sau implicit) al lui Victor Ponta si echipei lui. E vremea lor, nu doar a lui.

De asta Victor Ponta este un personaj mai sinistru și mai periculos decât oricare dintre aceia care au guvernat România.

Iar ce mă îngrozește de-a dreptul este faptul că este grav subestimat atât de asociații politici, cât și de adversari, dar și de intelectuali, jurnaliști și analiști; adică de mai toți liderii de opinie influenți (excepțiile nu se număra). Și mă-ngrozeste, pentru că Victor Ponta este pe cale să cumuleze o putere fără precedent, fiind preferatul electoratului la prezidențiale.

Și ajungem acum la noi, la electorat și la societate. Ce e de retinut:

Nu, alegerile astea NU sunt niste alegeri oarecare. NU sunt despre candidati inacceptabili, acceptabili, preferabili sau impecabili. NU sunt despre dreapta sau stanga. Nu sunt despre Basescu-Udrea.

Sunt despre a da puterea absoluta, functia suprema in stat, justitia, siguranta interna, siguranta externa, armata, politia, serviciile (parlamentul si guvernul le are deja) pe mana unui personaj ca Victor Ponta si oamenilor lui, care intrupeaza minciuna, furtul, impostura, lipsa de scrupule si tradarea (oricui).

Sunt despre cum va arata pe termen mediu si lung aceasta tara (daca pe termen lung vom mai avea tara). Sunt despre institutiile si cultura noastra sociala. Sunt despre o mutatie de etapa, de generatie, pe cale sa se petreaca. Sunt despre cat ne plac sau nu, dupa 25 de ani de libertate, prostia, minciuna, furtul, impostura, ba chiar crima. Despre cat si in ce proportie suntem toleranti sau complici cu ele.

Si, nu in ultimul rand, sunt despre cat suntem de prosti sau de inteligenti. Pentru ca puterea corupe, iar puterea absoluta corupe absolut, vorba lordului Acton. Iar a da putere suprema, functia suprema in stat, si prin ea justitia, siguranta interna, siguranta externa, armata, politia, serviciile (parlamentul si guvernul le are deja) pe mana unui asemenea personaj si gastii lui, denota nu doar imoralitate, ci si o mare imbecilitate.

Da, este o mare imbecilitate sa nu pricepi ca acum, in noiembrie 2014, puterea e la noi si sta in vot. Vot pe care nici Basescu, nici DNA, nici SUA, nici Europa, nici serviciile, nici armata, nici guvernul si parlamentul (cateva sute de oameni), nici partidele (cateva sute de mii) nu-l pot exercita eficient in locul nostru: presedintia Romaniei se castiga cu milioane de voturi (de la 5 in sus de regula).

Vor intelege lucrurile astea destui romani? Habar n-am. Dar sper.

Recomandari, tot despre pericolul Ponta:

Cristian Campeanu, Romania libera – alt portret al lui Victor Ponta, in doi timpi, si implicatiile scandalului Victor Ponta – procuror si ofiter acoperit in acelasi timp:

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/santajul-lukoil–portretul-lui-victor-ponta-in-10-tuse-352818

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/gravitatea-scandalului-%E2%80%9Eponta–ofiter-acoperit%E2%80%9C-353701

Si, ca sa intelegeti mai bine de la cine a invatat Vcitor Ponta – tanar procuror in anii 90 – si ce. Iata marturia unui procuror scolit inainte de 90, Alexandru Pantea. Ca sa fii sef in procuratura, inainte de 90, treceai pe la scoala de securitate de la Bran, unde invatai inclusiv sa torturezi, sa inscenezi, sa fabrici probe. Multi dintre aceia erau sefi in anii 90. Nu stim cati dintre ei mai activeaza ca procurori acum. De multi s-a folosit regimul Iliescu. Cititi, ca sa intelegeti in ce spirit si mentalitate a fost promovat si recrutat tanarul procuror Ponta in anii ’90. Ondine Ghergut, Romania libera:

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/magistratii-securisti–formati-la-scoala-de-la-bran-119826

Fragment : “Alexandru Pantea sustine ca a fost ofiter acoperit pana in aprilie 1994, cand seful sau, Mihai Branda, ajuns sef de corp de control al serviciului secret al Ministerului de Interne, i-a organizat arestarea pe motiv ca ar pregati… un atentat impotriva presedintelui tarii, Ion Iliescu! A fost dus direct la penitenciar, unde a fost torturat. Sotia sa a fost anuntata ca s-a sinucis. Pantea sustine ca Branda i-ar fi organizat inscenarea pentru a-si asigura propria protectie deoarece fostul procuror-ofiter acoperit incepuse sa povesteasca prea multe despre Branda si despre metodele acestuia de a impune ordinele Securitatii. Potrivit lui Pantea, “seful” sau Branda ar fi impuscat doi iepuri dintr-o lovitura: i-a inchis gura lui Pantea si s-a pus bine pe langa Ion Iliescu, demonstrandu-i acestuia “loialitatea”. Pantea a dat in judecata statul roman la Curtea Europeana de la Strasbourg si a castigat, primind despagubiri de 46.000 de euro. A fost primul proces penal pierdut de statul roman. In prezent, Pantea este avocat.“