Oha, tupeu de borfaș - mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu

tanti MOTO :
„Când scroafa grohăie după ce s-a cățărat în copac , deja se crede prim solistă la operă”

Am avut ”orgasme multiple” ascultind discursul scrâsnit , recitat cu gratia zăngănitului de șenile ale Pantzerelor nemțești cu ocazia istoricei ( istericei) aniversări de la accidentala înscăunare a Marelui Mut la Cotroceni. Gagiul suferă în opinia mea de sindromul mesianic , se crede un personaj providențial coborît cu hârzobul din cer în scopul de a preaferici pe tembelii de români și vrea să ne facă să credem și noi acest lucru. Dintre toate platitudile bășite de ilustra-i gură urîțită de un rictus ce l-ar face invidios chiar și pe Frankenstein ,-a șocat afirmația : „în aceste 100 de zile România a reînceput să-şi dobândească respectul şi credibilitatea în marile capitale europene şi din lume”. Sărmane Oha, măi biet nenea tata lui Ionuț ( al nenăscutului Johan, dacă preferi) , nu mai fuma iarbă și nu mai trage pe nară ,poate astfel îți vei reveni și vei conștientiza faptul că departe de a fi ALFA & OMEGA în politichia dâmbovițeană , în realitate ești un neavenit ajuns din greșeală în cea mai înaltă demnitate a statului român.Se vede și de pe lună , ești alegic la tot ceea ce înseamnă Traian Băsescu dar reține plăvane că în zece ani de mandat acesta a realizat pentru România opt parteneriate strategice benefice și a beneficiat de un real respect din partea marilor cancelarii occidentale și nu numai.În ceea ce te privește , în primele o sută de zile, dincolo de nominalizările dubioase pentru administrația prezidențială singurele succese notabile ale prezicdențabilului Oha sunt în număr de Trii (EIN, DWAI , DREI polițai):
sceneta antologiCĂ Cu BALTONU ;
obstineța cu care o împingi ( se împinge ) în lumina reflectoarelor pe muierea ciolănoasă ce o ai în dotare , spre deliciul mebrilor sectei adoratorii cracilor , a magnificilor craci ai știm noi cui ;
Parteneriatul strategic privilegiat Oha -saltelista Gorghiu
Ar mai fi multe , multe de spus însă devine presantă necesitatea procurării urgente a unei mari cantități de lămîi deoarece după o sută de zile a devenit de domeniul evidenței faptul că acum avem o „Românie ca stare de vomă ”.