NOSTRA QUINTA COLUMNA RrOMANA , NOSTRA COSA NOSTRA RrOMANA

„Îmi asum ordonanța cu aleșii locali. Primarii nu sunt sclavi pe moșia lui Blaga sau Johannis, pot să fie liberi”. Cuvintele rostite de Victor Ponta la începutul ședinței de guvern de joi, 28 august, confirmă nu doar intenția președintelui PSD de a-și duce până la capăt ințiativa, în pofida protestelor vehemente venite din partea Președintelui României, opoziției, societății civile și chiar a Ambasadei Statelor Unite ale Americii la București, dar indică și principalele partide afectate de acest act normativ: Partidul Democrat Liberal și Partidul Național Liberal. Trebuie să recunosc de la bun început că o fărâmă de logică există în demersul lui Victor Ponta. De la alegerile locale din primăvara anului 2012 până în prezent, scena politică românească a suferit mutații majore. USL nu mai există, PNL s-a scindat între Johannis și Tăriceanu, o parte din PDL face parte dintr-un nou partid parlamentar, PMP.Este greu de spus astăzi dacă un ales local votat pe listele USL se simte mai atașat de valorile reprezentate de PNL sau de cele ale grupului disident protejat de Victor Ponta sau dacă unul ales pe listele PDL se simte mai apropiat de Vasile Blaga sau de Elena Udrea.Or, potrivit Legii 393/2004, privind statutul aleșilor locali, toți aceștia ar fi fost obligați să rămână fideli formațiunii politice pe listele căreia au fost aleși, alternativa fiind pierderea statutului de ales. În felul acesta s-a ajuns la situația ca un primar PDL precum Emil Boc să anunțe public faptul că o susține pe candidata PMP la președinția României, în detrimentul candidatului anunțat de propriul său partid. Și, sunt convins că acest exemplu, aflat cel mai la vedere, este departe de a fi singular.Clarificarea situației politice a aleșilor locali este binevenită. Mai ales că, în pofida sperieturii generale, eu nu cred că va fi, așa cum se preconizează prin mass-media o invazie în masă spre PSD. Riscul unor salturi radicale este mare, iar avantajele pentru aleși mai mult decât discutabile.La sfârșitul acestei toamne în România vor avea loc doar alegeri prezidențiale, nu și locale. Ce motive l-ar putea determina pe un primar care este de doi ani în opoziție să treacă în barca puterii cu trei luni înainte de niște alegeri care ar putea schimba fundamental peisajul politic intern. E clar pentru toată lumea că în ipoteza foarte plauzibilă în care Victor Ponta va pierde alegerile prezidențiale, majoritatea parlamentară se va reseta aproape instantaneu, iar PSD va deveni un partid de opoziție.Or, mi-e greu să cred că un primar care, teoretic, știe cel mai bine starea de spirit a oamenilor din comunitatea sa, ales, să zicem pe listele PNL sau PDL și-ar trăda tot electoratul și prestigiul său în familie și ar dezerta, eventual pentru a obține niște bani pentru continuarea unor obiective, cu riscul ca după trei luni să vină la putere chiar partidul din care a plecat și care cu siguranță nu i-ar ierta trădarea. Riscul este să fie popular vreme de trei luni până la niște alegeri care nu-i afectează în niciun fel statutul de primar, urmând ca apoi să strângă cureaua - și el și comunitatea – vreme de doi ani până la viitoarele alegeri locale.Șansele sale de a fi reales ar deveni nule. Acestea fiind datele problemei, cred că o migrare în masă este exclusă, iar cei care vor face pasul vor avea la bază fie niște opțiuni sincere bazate pe afinități de mai lungă durată cu oameni plecați din partidele pe listele cărora au candidat inițial, fie un calcul oportunist profund greșit.Din punctul de vedere al lui Victor Ponta, miza principală a acestei mutări politice este lovirea Alianței Civic Liberale prin slăbirea componentei liberale a acesteia, tensionarea și mai mare a relațiilor cu Partidul Mișcarea Populare prin previzibila plecare a unei părți a aleșilor locali spre formațiunea politică „patronată” de președintele Traian Băsescu și destabilizarea relațiilor dintre PDL și PNL, ca urmare a previzibilelor dispute privind ponderea respectivelor partide în cadrul alianței.Dincolo de aceste transformări ale unei situații de facto într-o situație de jure, mi-e foarte greu să văd alte avantaje electorale majore ale emiterii acestei OUG. Un ales local trecut peste noapte dintr-o formațiune politică în alta nu cred că are un spor de credibilitate în ochii membrilor comunității sale – dimpotrivă -, iar de aranjamente electorale dubioase nu știu dacă îi va da mâna să se ocupe, acum când procurorii sunt mai atenți ca niciodată, iar dosarele penale ale referendumului din vara anului 2012 sunt departe de a fi fost închise. După cum se știe, pe lângă vechile dosare privind fraudarea votului, candidatul la funcția de Președinte al României Cristian Diaconescu tocmai a depus zilele trecute o nouă plângere penală „in rem” pentru toate evenimentele petrecute în vara anului 2012. Dincolo de tulburarea apelor în tabăra opoziției, OUG nr. 45/2014 nu are cum să aibă un impact electoral major. În cel mai rău caz, primarii în cauză ar fi putut să semnaleze comunităților, așa cum au făcut-o Emil Boc sau Gheorghe Ștefan, că opțiunile lor profunde sunt altele decât cele pe care Legea statutului local îi obligă să le reprezinte.
Problema reală ține, așa cum se arată în comunicatul emis de Ambasada Statelor Unite ale Americii la București de momentul ales pentru emiterea Ordonanței și mai ales de regimul ei de urgență. Este în spiritul democrației ca actele normative cu o problematică destul de complexă să fie amplu dezbătute la nivelul societății înainte de propunerea lor spre adoptare. Or, textul acestei OUG nu a fost discutat nici la nivelul opiniei publice, nici în parlament, nici în mass-media, nimic nejustificând, totuși, o asemenea grabă în elaborarea și adoptarea actului normativ.
Poate spre surprinderea premierului Ponta, cel puțin într-o primă fază, efectele adoptării OUG nr. 45 au fost contrare celor preconizate. Ea pare să îi fi trezit la viață pe reprezentanții opoziției care au ieșit să protesteze în stradă. În vreme ce PDL și PNL, partidele direct vizate de efectele OUG, au ales să protesteze în Piața Victoriei, PMP protestează în fața sediului Avocatului Poporului pentru pasivitatea interesată a acestuia în fața unor Ordonanțe de Urgență de o constituționalitate dubioasă și de o gravitate maximă (una fiind cea care, practic, desființează Legea Educației Naționale), emise de guvernul Ponta. Aceasta în condițiile în care instituția condusă de Victor Ciorbea este, din punct de vedere legal, singura în măsură să reclame respectivele acte normative la Curtea Constituțională a României pe perioada vacanței parlamentare.
Impunând, în prag de alegeri, fără dezbatere parlamentară și fără posibilitatea de a fi contestată la Curtea Constituțională, Ordonanța de Urgență care le permite aleșilor locali ca vreme de 45 de zile să-și schimbe după cum doresc apartenența politică, Victor Ponta își dovedește o dată în plus apetența foarte scăzută pentru respectarea regulilor democrației și tendința sa firească de a trișa, schimbând regulile jocului aflat în derulare. Prin astfel de dovezi aduse partenerilor noștri euro-atlantici (reacția Ambasadei SUA e o dovadă) respectabilitatea sa internă și internațională nu au cum să crească. Iar șansele sale de a deveni Președintele României devin tot mai mici.